Despre SUA si CANADA - salvat pina in 23 ian.2003

n/a spune:

quote:

---

Originally posted by cam

Da, mai, e vorba de orasul Victoria de pe insula Vancouver, unde se afla sediul parlamentului canadian, teoretic cel putin, un muzeu cu figurine din ceara si o splendoare de gradina cu flori si plante din aproape toate colturile lumii. ineinteles ca e pentru turisti, da, este si pentru pensionari cum zice Sofie, dar pentru aia cu bani.

---

... sediul Parlamentului din BC, ca cel canadian e la Ottawa ... iar pensionarii care n-au bani sa locuiasca in Vancouver sau in Okanagan se muta pe Insula, unde totul, incepind de la case si terminind cu piinea e de la 30% in sus mai ieftin ...

Adela P spune:

Haideti sa va mai "delectez" si eu putin cu Ottawa, capitala.
Ottawa are in jur de 1 000 000 de locuitori, asta cu toate oraselele apartinatoare. E un oras linistit, dupa parerea unora chiar prea linistit, viata de noapte exista insa nu e la fel de tumultoasa, ca sa zic asa, ca alte orase. E de joasa inaltime, cladirile mai inalte le gasesti doar in centru, unde e zona de business si mai putin de rezidenta. Cartierele de rezidenta sunt plasate mai la periferii, si in ultimii ani au luat o mare amploare constructiile de locuinte. Apar parca din senin, azi mergi si e doar camp in jurul tau, in trei luni treci pe acolo si au rasarit cartiere intregi de case. Aceasta se datoreaza in mare parte numarului mare de emigranti. Numarul de emigranti anual am inteles ca e in jur de 225 000 per total in Canada din care anul trecut au fost 5000 de familii de romani.
Dar sa revin la Ottawa.
Iarna se tine aici Winterlude festival cu diferite activitati, concursuri din care cele mai cunoscute ar fi sculpturile in gheata si zapada care atrag foarte multi turisti, patinat pe canalul Rideau care strabate Ottawa(cel mai mare skating rink din lume, daca nu ma insel), iarna e special amenajat pt patinat si cu tot felul de chioscuri si chiosculete de-a lungul canalui chair pe gheata de fast food, hot chocolate, beaver tails(un fel de langosi cu tot felul de toppings..mmmm foarte buni). Sunt foarte multi studenti si elevi care iarna de exemplu folosesc patinajul pe canal ca "mijloc de transport" de acasa la scola si invers. In orice caz e plin de lume pe canal si ziua si noaptea, e unul din sporturile de iarna indragite si practicate la scara larga pe aici.
Cladirea Parlamentului e un alt obiectiv pt vizitatori, ca si Byward Market, in centru, zona cu "de toate", magazine de suveniruri, restaurante, baruri de zi, de noapte, ca si piata in aer liber(singura cred din Ottawa).
Primavara e Festivalul Lalelelor, foarte frumos, toata lumea merge aici sa vada parcurile pline de lalele, sunt o splendoare. Se organizeaza si alte activitati legate de lalele: concurs de desene pt copii, cantece. E popular si pictatul fetzelor la copii( lor le place mult si sunt foarte mandrii sa faca poze asa si imbracati in costume de lalele).
Pt ca suntem lipiti de Quebec, franceza e la fel de importanta aici ca si engleza si a fi bilingual e un atu important daca nu chiar o necesitate atunci cand e vorba sa-ti gasesti un job bun. Te izbesti peste tot de criteriul acesta de selectie:"bilingualism required".

Si cam atat m-a dus inspiratia la ora asta (e 1:19 la mine).
va mai povestesc daca va mai intereseaza ceva, intrebati-ma.


Adela

cam spune:

... sediul Parlamentului din BC, ca cel canadian e la Ottawa ... iar pensionarii care n-au bani sa locuiasca in Vancouver sau in Okanagan se muta pe Insula, unde totul, incepind de la case si terminind cu piinea e de la 30% in sus mai ieftin ...

Pe toti sa-i asculti, dar din mintea ta sa nu iesi!
[/quote]




Draga mea a totstiutoare, parca asa iti spunea cineva de pe forum, am spus sediul parlamentului canadian cel putin teoretic, si am spus bine, la Ottawa este sediul permanent... iar pensionarii care nu au bani, se muta pe insula dar depinde pe care, in nici un caz pe insula Vancouver. In general vorbind, pe insule nu se muta decat cei cu bani multi.

"E ceva in neregula daca ai intotdeauna dreptate" - Murphy

cam spune:

Vancouver, un splendid oras situat pe partea de vest a Canadei, cam la 100 Km de granita cu USA, cu o clima foarte placuta, unde nu ninge decat doua trei zile pe an, dar, in schimb ploua, si ploua si iar ploua. Situat intr-o zona mai putin industrializata, acest oras a inceput sa se dezvolte cu precadere dupa anul 1982, cand s-a inceput, printe altele, punerea in practica a unui proiect foarte ambitios, pentru acea perioada, si anume a sky train –ului, adica un fel de metrou care merge si pe sub pamant dar si pe deasupra, dar fara sofer, totul dirijat de computer. Foarte rapid si silentios, acest mijloc de transport, acopera o arie foarte mare a orasului, facand legatura intre zone importante d.p.d.v. economic. Am insitat asupra acestui mijloc de transport pentru ca este primul lucru care m-a uimit, pe mine, un simplu emigrant, calcand pentru prima oara pe pamantul acestei noi lumi.Venita dintr-o tara unde de-abia invatasem ce inseamna calculatoarele personale (asta se intampla prin 1991), picasem intr-o civilizatie unde totul este dirijat de computer, realizand atunci ce implicatii si aplicatii putea sa aiba calculatorul.
Primele zile petrecute de noi, pe pamant canadian, au fost pline de surprize placute si o perioada de noi descoperiri.
Din momentul in care am ajuns acolo, am dorit nespus de mult sa vad “zgarie norii”, sa ma poarte pasii prin locurile vazute doar la televizor, sa fiu inconjurata de acele cladiri numai din sticla si marmura, sa lenevesc pe terasa unei cafenele langa ocean, si sa strig in gura mare: am trait degeaba pana acum, cineva ne-a rapit dreptul de a trai intr-o astfel de lume.
Si pentru ca nu avea cine sa ne indrume spre locurile deosebite ale orasului, la sfarsit de saptamana, inarmati numai cu harta si cu masina personala second hand, plecam unde credeam noi de cuviinta.Prima data am vizitat Down Town, orasul de jos, tradus cuvant cu cuvant , sau centrul orasului. Am parcat masina pe o straduta mai laturalnica si am luat-o la pas. In ziua aceea am “furat” prima noastra amenda, pentru ca parcasem in dreptul unei guri de hidrant, si cum nu apucasem sa citim codul rutier, am platit frumos 10 dolari. Ne-am indreptat pasii spre Canada Place, o cladire (ansamblu de cladiri) impresionanta, loc de intalnire pentru multi turisti, acolo acostand vapoarele care veneau sau plecau in croaziere. In interiorul cladirii totul este din marmura, cu cascade artificiale cat un etaj de inalte, cu paraiase care isi gasesc drumul printre mesele unui bar ajungand pe terasa. Nu am talent literar, dar incerc sa va fac o idée despre ce poate creea mintea omului, atunci cand este lasata sa faca ceea ce gandeste. Am uitat sa va spun ca aici au loc multe conferinte internationale, congrese, etc…
Si pentru ca in Vancouver ploua foarte mult, cam 10 luni pe an, toate aceste cladiri impunatoare sunt inconjurate de multa verdeata si aranjamente florale. Fiecare petec de pamant e verde, si parca nu se usuca niciodata, cred ca si o frunza daca o pui in pamant nu se usuca, atat de multa apa este.
Un alt loc deosebit de frumos este Stanley Park, un urias parc cu piste pentru role, pentru ciclism, alergari, situat de-a lungul unui golfulet format de apa oceanului, cu multe locuri amenajate pentru relaxare, sau daca nu ai chef sa te duci nicaieri, te asezi pe un bustean adus de ape pe plaja si iti relaxezi mintea privind intinderea nesfarsita a oceanului.
Intr-o zi, la sfarsit de saptamana, am ajuns pe Robson street, una din strazile celebre ale Vancouver-ului, cu magazine scumpe, cu restaurante la fel de scumpe. Cred ca nu mi-a scapat nici un magazin nevizitat, dar ieseam la fel cum intram, erau prea scumpe pentru buzunarul unui emigrant, cel putin pentru mine.
De fiecare data cand ajungeam in Down Town, ma vrajeau pur si simplu cladirile, eram fericita ca puteam sa-mi clatesc ochii cu ele. Marea majoritate adapostesc sedii de firme, unele dintre ele avand in subteran adevarate orasele, cu fast food-uri pentru lunch, magazine cu maruntisuri, cu statii de sky. Tin minte ca la inceputurile mele in Canada, vedeam in statiile de sky femei imbracate in costume elegante dar incaltate cu pantofi sport gen adidas, si nu pricepeam pentru ca nu se lega una cu alta. Mai tarziu mi-am explicat “misterul”, aceste femei lucrau la firme unde tinuta este obligatorie, tinuta pentru care primeau lunar o suma de bani in afara salariului, pentru a-si cumpara haine. Si cum ele vroiau sa se simta bine atunci cand merg si cand se introc de la servici, se incaltau in pantofi sport, iar la servici aveau pantofi de schimb care “mergeau” cu costumele elegante.
Si-am ajuns si in Gas Town, o alta straduta celebra, unde nu puteai sa intri cu masina decat pana la un anumit punct, in rest mergeai pe jos. Atractia numarul un al acestei strazi, era un vechi ceas, care din jumatate in jumatate de ora incepea sa sa suiere scotand aburi pe undeva prin partea de sus. Si ca orice strada celebra, are multe restaurante, cu terase in fata, foarte frumos amenajate, care te imbie sa intrii in ele. Specificul acestor restaurante este atat de divers, incat trebuie sa le incerci pe toate, dar in timp, nu toate odata. Desi am incercat multe feluri de mancare, din diferite colturi ale lumii, am ramas la cea chinezeasca, de fiecare data o mananc cu foarte mare placere, mai ales la fast food-urile din mall-uri. Nu acelasi lucru pot sa spun insa despre China Town, m-a dezamagit complet. Multe tarabe scoase in fata magazinelor, cu marfa de proasta calitate, multa mizerie. La un moment dat, am vrut sa-mi cumpar o rata prajita, am intrat in magazin dar cand am vazut vasele acelea speciale acoperite cu un strat gros de la prajitul succesiv a atator “zburatoare’, mi-a pierit cheful, ca sa nu mai amintesc de mizeria de pe jos. Am renutat la zburatoare, si putin mai incolo, am gasit o cofetarie chinezeasca, unde vazusem in vitrina niste rulouri cu crema. Si cum imi ploua in gura am intrat si am cumparat rulouri, dar cand am muscat cu pofta dintr-unul, surpriza, nu avea crema decat la cele doua capete, ca doua dopuri, in rest era gol. Ca sa nu mai povestesc de “amabilitatea” vanzatorilor chinezi care atunci cand te vedeau ca intri in magazinul lor si nu ai ochii oblici, pur si simplu nu te bagau in seama, atitudine contrastanta cu vanzatorii din celelalte magazine care nu stiau ce sa-ti mai faca sa te determine sa cumperi ceva de la ei. De atunci, n-am mai calcat niciodata prin China Town.
Continuarea data viitoare …

n/a spune:

Draga mea Cam, nu am nici timp nici chef sa ma cert cu tine acum si cu legile lui Murphy ... un singur lucru sa tii minte in ceea ce ma priveste, ca eu nu ma bag in discutii decit cind stiu ce vorbesc si sunt sigura pe ceea ce spun ... pensionarii de pe Insula Vancouver beneficiaza de anumite reglemantari guvernamentale, incepind cu anii '80, reglementari abordate pentru popularea insulei, care in trecut era populata numai de nativi si lucratori forestieri, singurul oras industrializat fiind Port Alberni pe coasta de vest, iar Victoria, desi capitala, nu avea mai mult de 140.000 de locuitori, astazi are peste 325.000 ... Guvernul BC a introdus niste legi prin care orice pensionar vroia sa se mute pe Insula (de fapt canadienii asa-i spun the Island, fara Vancouver, si cind spui "merg pe Insula" toata lumea stie despre ce vorbesti) beneficia de o reducere totala a taxelor provinciale, iar in cazul in care cumpara teren si casa beneficia si de reducere a taxelor guvernamentale ... la fel este si astazi, toti pensionarii care se muta pe Insula, nu platesc taxe cind isi cumpara pamint, casa, masina etc ... acest lucru a dus la un exod de pensionari care si-au manifestat dorinta de a se muta pe Insula, drept urmare a luat amploare industria constructiilor, apoi bineinteles fiind multi pensionari, aveau nevoie de medic, magazine, banci, acestia la rindul lor aveau nevoie de scoli, spitale, gradinite samd ... Insula a inceput sa fie populata, s-a dezvoltat orasul Nanaimo care in urma cu 25 de ani a fost doar un sat de pescari, au aparut oraselele-statiune Parksville, Qualicum, Campbell River, Tofino, pe vremuri fiind doar niste satulete de pescari sau nativi ... Victoria s-a transformat intr-un oras turistic rezidential, Empress Hotel si Cladirea Parlamentului fiind principalele obiective de atractie turistica, dupa care au urmat Gradina Botanica, Muzeul figurilor de ceara si Strada Guvernului ...
La preturi se sta cam asa : o casa cu 3 bedroomuri (3 dormitoare etc), plaja privata, gradina in zona Greater Victoria costa cam 500.000$, acelasi stil de casa, aceeasi marime, in West Vancouver costa 1.300.000$ ... un apartament nou cu doua bedroomuri in Victoria, cu vedere spre port si golf costa 180.000$, iar daca esti pensionar nu mai platesti taxele, acelasi stil de apartament, in Vancouver cu vedere spre Marina in Stanley Park, costa de la 650.000$ in sus, depinde de etaj... am locuit pe Insula, 4 luni in Parksville, (sotul avea un contract acolo), am avut un apartament de 1300sf, era la etj 1 si doar 3 ani vechime, era in asa fel construit incit ieseam in gradina din sufragerie ... cladirea avea 15 apartamente, numai pensionari, un medic, o profesoara si noi ... aveam piscina in curte si sala de gimnastica ... din fatza cladirii coboram niste trepte si ajungeam pe plaja (niste plaje superbe, numai nisip) ... chiria a fost de 600$/luna, cu apa calda si gazul din semineu incluse ... micul dejun mincam la un bufet de linga, unde pe 5$ aveam doua ochiuri de oua, trei pancakesuri, o salata de fructe, cafea si suc de fructe la discretie ... doar asa o idee, ca sa vedeti ce scump e sa traiesti pe Insula ...

ps
tot in legatura cu pensionarii de pe Insula ... am (adica sotul are) 5 matusi si unchi care locuiesc acolo, in diferite zone si deci stiu cam cum traiesc si ce maninca ... si nu-s bogati, adica n-ar fi trait asa in Vancouver sau Okanagan ... deci asa cum am mai spus, nu vorbesc fara sa stiu ce ... dupa trei ani jumate de locuit aici, intr-o familie de canadieni get-beget, nascuti si crescuti in aceasta zona, cred ca stiu totusi destule despre zona, oameni si cultura ...

cam spune:

[quote]Originally posted by cam

Draga mea Sofie, nici eu nu ma bag in vorba decat atunci cand ma pricep cat de cat, dar cand am vizitat insula, ne-a luat 15 dolari numai sa parcam masina, ca sa nu mai vorbim de biletele de intrare la muzeu, si gradina, preturile de la restaurante ..... Pentru mine, un simplu emigrant aflat la prima generatie pe pamanturile canadiene, totul mi s-a parut foarte scump, poate pentru tine nu sunt, tinand cont ca sotul tau are radacini adanci acolo. Cand am sa ma pensionez, am sa ma mut pe insula.

Si inca ceva. Eu nu contest faptul ca pe undeva pe insula exista si cateva restaurante ieftine, de care numai localnicii stiu. Eu m-am dus acolo ca turist, am ajuns dimineata si am plecat seara, mi-ar fi trebuit cateva zile ca sa strabat insula de la un capat la altul in cautarea celor mai ieftine restaurante. Apropo, un pahar de apa minerala m-a costat 9 dolari, ti se pare ieftin ?

eapopescu spune:

Da' despre Kansas puteti sa-mi spuneti ceva? Cum e vremea acolo, ca se plang unii c-ar fi umiditate mare, vanturi puternice.

cam spune:

.