Despre Japonia
Despre Japonia | Autor: tinatache
pag. 7:
Originally posted by Tareia
Salut din nou!
Cea mai vestita mancare care contine acest praf de ardei rosu este Kimchi (in limba coreana),adica un fel de salata pe post de muraturi cum ar veni la noi. Se face din varza care se sareaza si sta asa mai mult timp dupa care se adauga ardeiul rosu. Se consuma dupa cateva zile sau saptamani impreuna cu alte feluri de mancare(care sunt si ele tot iuti). Eu mananc mai rar Kimchi pt. ca de fiecare data simt ca-mi ia gura foc, dar am citit ca este foarte sanatos pentru organism.
--------------------------------------------------------------------------------
Da, de kimchi stiam si eu, japonezii ii zic kimuchi; nici eu nu prea ma impac cu el pentru ca imi arde stomacul. Dar majoritatea japonezilor sunt innebuniti dupa el, am avut colegi care s-au dus special in excursie in Coreea numai ca sa manance mancaruri foarte condimentate si kimuchi.
Cum te descurci cu limba ? Dar cu caracterele alea cu cerculete si liniute ? Sunt multe ?
Spune-mi si mie ce inseamna "oyasumi da" ? sau cel putin asa inteleg eu cand mai aud stiri in coreeana, majoritatea frazelor par ca se termina cu grupul asta de litere...
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
piskot
Membru matur
Romania
186 Mesaje
Trimise - 11/12/2002 : 09:24:30
--------------------------------------------------------------------------------
FASCINANT...MAI VREAAAAAUUUUU !!!!
Ruxandra, Greta si Puiu Holerca va ureaza
Catalina
Membru matur
Romania
120 Mesaje
Trimise - 11/12/2002 : 10:19:31
--------------------------------------------------------------------------------
Azi dimineata am povestit fascinata unei colege despre acest subiect, fetelor veti castiga din ce in ce mai multi fani.
Incerc sa copiez mai jos ceva ce am primit pe mail azi dimineata. Imi cer scuze, este in limba engleza, asa l-am primit, va rog sa imi spuneti daca doriti sa il traduc Sper sa va faca placere.
WARRIOR OF THE LIGHT - Paulo Coelho
In this issue
- An encounter at the Dentsu Gallery
- Japanese stories of masters and disciples
An encounter at the Dentsu Gallery
Three very well-dressed gentlemen came to my hotel in Tokyo.
- Yesterday you gave a conference at the Dentsu Gallery - said one of them. - I entered by chance, just as you were saying that no encounter takes place by chance. Perhaps we should introduce ourselves.
I didn't ask how they had found out which hotel I was staying in, I didn't ask anything; if people are capably of overcoming such difficulties, they deserve every respect. One of the three men handed me some books in Japanese. My interpreter was excited: this man was Kazuhito Aida, the son of the great Japanese poet, of whom I had never heard.
And it was precisely the mysterious synchronicity of these encounters which enabled me to discover, read and now share with the readers of this column, a little of the magnificent work of Mitsuo Aida (1924-1998), the calligrapher and poet, whose writings remind us of the importance of innocence:
************************************************************************************************
Because it has lived life intensely
the dry grass grabs the passer-by's attention
Flowers merely blossom,
and do so as best they can.
The white lily of the valley, which no one sees
explains itself to no one;
it only lives for beauty.
Men, however, cannot live with "only".
************************************************************************************************
If tomatoes wish to be melons
they will become a farce.
I am amazed
that so many people are busy
wanting to be what they are not;
why become a farce?
************************************************************************************************
You need not pretend you are strong
should not always prove that all is well,
must not worry about what others think
cry if necessary
it is good to cry until no tears are left
(for only then will you smile again)
************************************************************************************************
Sometimes I watch the openings of tunnels and bridges on TV. This is what usually happens: many celebrities and local politicians line up, with the host minister or governor in the middle. Then, a ribbon is cut, and when the directors of the works return to their offices, they receive many letters of recognition and admiration.
Those who gave their sweat and work, who held the pick and spade, who exhausted themselves working in the summer, or were made to bear the harsh winter in order to finish the job, are never seen; it seems that the best part belongs to those whose faces never sweat at all.
I always want to be someone capable of seeing the faces which are not seen - those who seek neither fame not glory, who silently play the part destined for them by life.
I want to be capable of this, for the most important things in existence are those which build us, never showing their faces.
Japanese stories of masters and disciples
The master is like bell
A student who had recently arrived at the monastery, went to master Nokami and asked him how he should prepare for the exercise of meditation.
"Do not be afraid to ask" - was the reply.
"And how can I learn to ask?"
"A master is like a bell. If you strike it lightly, all you will heard is a gentle vibration. But if you bang it freely, it will resonate loudly and shake you to the depths of your soul. Ask with courage, and only stop when you obtain the answer you sought."
No one changes destiny
Before a decisive battle, the Japanese general decided to take the initiative and attack, knowing that the enemy was greater in number. Although he was sure of his strategy, his men were fearful.
On the way to the confrontation, they decided to stop at a temple. After praying, the general turned to his soldiers:
- I will toss this coin. If it is heads, we return to camp. If it is tails, that means that the gods will protect us, and we shall defeat the enemy. Now, our future will be revealed.
He threw the coin high up, and the eyes of his anxious soldiers saw the result: tails. They all rejoiced, and as they attacked were filled with confidence and vigor, and were able to celebrate victory later that afternoon.
His chief officer said proudly:
- The gods are always right. No one can change the destiny they reveal.
- You are right, no one can change destiny when we are resolved to follow it. The gods help us, but at times we must help them too. - he replied, handing the officer the coin.
Both sides were tails.
Emptying the cup
A university professor went to visit a famous Zen master in Kyoto, in search of knowledge. While the monk served tea, the professor commented exercises, analyzed writings, interpreted stories and traditions, and deliberated on the ancient processes of meditation. He did everything to impress his host, in the hopes that he might be accepted as a disciple.
As he spoke, the monk continued to fill his cup, until it overflowed, and tea began to flow across the whole table.
- What are you doing? Can't you see the cup is full, and that nothing more will fit in it?
- Your soul is like this cup - replied the master. - How can I teach you the true art of Zen Buddhism, if it is already filled with theories?
Who is the most powerful master
One of Yu's disciples was talking to a disciple of Rinzai:
- My master is a man capable of doing miracles, that is why he is respected by all his pupils. I have seen him do things far beyond our capabilities. And your master? What great miracles can he do?
- My master's greatest miracle is that he doesn't need to display any great wonder, in order to show his pupils that he is a wise man - was the reply.
Catalina, o viitoare mamica
liv
Membru matur
Germany
112 Mesaje
Trimise - 11/12/2002 : 22:45:18
--------------------------------------------------------------------------------
Fain de tot! Frumoase povestiri! Multumim si mai asteptam, "asiaticelor" !
Livia
Tareia
Membru incepator
Korea
6 Mesaje
Trimise - 12/12/2002 : 04:28:51
--------------------------------------------------------------------------------
Salut fetelor de oriunde ati fi !
inainte de a va mai scrie despre Coreea de Sud as vrea sa va intreb daca stiati ca firmele Samsung, Daewoo, LG, Hyundai si Kia sunt firme coreene? Eu nu stiam pana cand nu am cunoscut o mana de coreeni in Germania (si eu si ei fiind exchange students pt. cateva luni in Wurzburg)printre care se afla si actualul meu sot.Cand am hotarat sa vin in Coreea si sa incepem impreuna o familie, am inceput sa inteleg macar unul din motivele pt. care lumea nu stie aceste lucruri. Strategia de business pentru firmele coreene care exporta in tari straine e ca reclamele din mass-media sa fie facute cu persoane care s-au nascut si au trait acolo, adica nu cu coreeni. De exemplu daca se intentioneaza vinderea unui produs Samsung in China, un telefon mobil de exemplu, reclama se face de catre firma Samsung, in Coreea, cu chinezi pe care ii gasesc in Seul si apoi se trimite in China. Si eu am participat la o astfel de reclama la telefon mobil facuta pt.Australia cred. Eu eram doar figuranta,deci nu trebuia decat sa arat ca o persoana care s-a nascut altundeva decat in Asia. Actorii principali erau australieni si aveau de spus cateva randuri.
Oamenii de afaceri coreeni considera ca nu e important sa se stie in afara (adica in strainatate) provenienta produselor lor din cauza problemelor politice si economice din peninsula coreeana,probleme ce ar putea afecta increderea cumparatorilor. De aceea firmele lor nu reprezinta o tara, o natiune, ci produsul in sine.
In ce priveste alfabetul limbii coreene, contrar imaginii pe care oamenii si-o fac de obicei in legatura cu scrierea asiatica, aceasta limba are 24 DE LITERE. Poate nu va vine sa credeti,dar chiar asa este. Pana pe la mijlocul secolului 15 coreenii scriau cu caractere chinezesti, dar regele din acea perioada a observat ca e prea greu pt. oamenii simpli sa invete aceste caractere, ceea ce ingreuna alcatuirea de acte , transmiterea de legi catre popor,si ducea la lipsa de comunicare intre mase si clasa conducatoare. Mai era apoi si aspectul cultural la care acest rege s-a gandit: cum puteau oamenii de rand sa se educe,sa fie mai religiosi,mai morali, daca nu stiau sa citeasca? Asa ca, ajutat si de alti invatati din jurul sau, a inventat un alfabet care sa fie cat mai simplu de asimilat. Acesta are o structura foarte logica si este format in mare parte din combinarea de liniute verticale si orizontale (de exemplu litera "c" este o liniuta orizontala de la capatul careia porneste in jos o liniuta verticala),cateva litere au linii oblice, iar altele cerculete. Vocala "i" de exemplu este alcatuita dintr-un cerculet si o linie verticala, adica " oI ".
Acum nu se mai folosesc simboluri chinezesti decat in cazuri rare, daca undeva se cere sa iti scrii numele de exemplu si cu aceste caractere (ca la japonezi). Eu am invatat alfabetul in cateva zile (la fel ca si alti straini),problema insa este intelesul exprima cuvintele. De aproape un an de cand sunt aici am acumulat doar vocabularul de stricta necesitate, cu verbe de genul: merg, mananc, dorm, vin, fac, vad. Deci nu prea pot avea conversatii mai profunde cu oamenii, decat cu tinerii coreeni care vorbesc binisor engleza. Oricum motto-ul meu e "incet,incet spre victoria finala",asa ca va fi bine.
Fetelor nu am uitat ca ati vrut sa stiti si de relatiile din cuplu si de educarea copiilor. Voi scrie in mesajele viitoare.
Elena, ceea ce auzi tu la sfarsitul cuvintelor "sumnida sau mnida"este terminatia de politete care se adauga la verbe.In japoneza nu exista? Cand auzi "asumnida sau iosumnida " este terminatia de trecut plus terminatia de politete. De exemplu: "oasumnida" inseamna "a venit","o" fiind radacina verbului "oda", a veni.("da"este terminatia de infinitiv)
Sper ca nu v-am impuiat capul cu prea multe lucruri,dar imi vin multe in minte si daca stiu ca va intereseaza le si scriu. Pana data viitoare,
Paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Rodica
Membru matur
Romania
116 Mesaje
Trimise - 12/12/2002 : 06:35:39
--------------------------------------------------------------------------------
Draga Elena,
FELICITARI PENTRU TOT CE AI SCRIS !
Deja am printat si pentru colege "Jurnalul din Japonia"!
Ai vazut japonezi grasi? Exista?
Japonezele tin cura de slabire ?
Pe curand,
R
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 12/12/2002 : 07:10:22
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Tareia
In ce priveste alfabetul limbii coreene, contrar imaginii pe care oamenii si-o fac de obicei in legatura cu scrierea asiatica, aceasta limba are 24 DE LITERE. Poate nu va vine sa credeti,dar chiar asa este. Pana pe la mijlocul secolului 15 coreenii scriau cu caractere chinezesti, dar regele din acea perioada a observat ca e prea greu pt. oamenii simpli sa invete aceste caractere, ceea ce ingreuna alcatuirea de acte , transmiterea de legi catre popor,si ducea la lipsa de comunicare intre mase si clasa conducatoare.
In japoneza nu exista? Cand auzi "asumnida sau iosumnida " este terminatia de trecut plus terminatia de politete. De exemplu: "oasumnida" inseamna "a venit","o" fiind radacina verbului "oda", a veni.("da"este terminatia de infinitiv)
Sper ca nu v-am impuiat capul cu prea multe lucruri,dar imi vin multe in minte si daca stiu ca va intereseaza le si scriu. Pana data viitoare,
Paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
--------------------------------------------------------------------------------
Mare intelept, zau, imparatu' ala care a renuntat la caracterele chinezesti!! Din pacate in Japonia nu au existat asa imparati intelepti (cel putin nu in sensul asta), si am ajuns sa ma simt aici analfabeta, dupa atatia ani de scoala, vorba unei prietene..Japonezii nu numai ca au preluat caracterele chinezesti acum mai bine de o mie de ani (?) dar de atunci nu le-au schimbat absolut deloc ! Chinezii, de exemplu, le-au tot schimbat si mai ales simplificat, asa ca am asistat de multe ori la faze in care chinezii se uitau nedumeriti la cate un caracter si cu greu se lamureau ce semnificatie are; cand se dumireau ce si cum rideau cu superioritate "ha, ha, pai noi acum p-asta il facem muult mai simplu, uite-asa pac, pac, doua-trei linii si gata !"
Si in japoneza au bineinteles formule foarte politicoase; exista doua sau chiar feluri de limbaje; intr-un fel vorbesti cu clientii, in alt fel vorbesti cu colegii sau cunostintele intamplatore, si alt limbaj folosesti pentru cei din familie sau cu prietenii.
Un exemplu oarecum in sensul asta este cum se spune la sotz; in japoneza la sotz se spune "shujin", care inseamna "stapin". Se mai foloseste si alt cuvant, dar am observat ca mai mult tinerii il folosesc, si anume "danna". Cand vorbesti despre sotul tau ii spui "shujin" (stapanul meu) sau "danna", cand vorbesti despre sotul altei femei trebuie sa spui "go-shujin" (distinsul dumneavoastra stapin) sau "danna-san"(barbatul dumneavoastra). Nimeni nu spune despre sotul altei femei "shujin" sau invers si trebuie sa fiu foarte atenta cand folosesc cuvantul asta ca altfel iese cu totul altceva...La fel, sotul cand vorbeste de propria sotie zice "tzuma", iar atunci cand vorbeste de sotia altcuiva zice "okusan" si Doamne-fereste sa le incurci !
..si mai spune-ne, soro Tareia (se pare ca nu pot sa-ti spun asa, ca sunt "sarita" bine de 30 de ani), mai spune-ne ca e tare interesant!
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
--------------------------------------------------------------------------------
Editat de - Elena on 12/12/2002 07:17:38
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 12/12/2002 : 07:53:23
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Rodica
Draga Elena,
FELICITARI PENTRU TOT CE AI SCRIS !
Deja am printat si pentru colege "Jurnalul din Japonia"!
Ai vazut japonezi grasi? Exista?
Japonezele tin cura de slabire ?
Pe curand,
R
--------------------------------------------------------------------------------
Hi, hi, "Jurnalul din Japonia" zici ? Ar fi o idee sa se publice asa ceva, dar nu sa-l scriu eu....Sa-l scrie, de exemplu...de exemplu..Papadie !! Eu sa-i dau materialul si ea sa-l scrie, ce zici, Papa, te bagi la asa ceva ?
Rodica draga, sa stii ca am vazut japonezi grasi ! Exista, mai, si asa ceva !!
E amuzant ca odata o tanti japoneza mai grasuta, primul lucru care m-a intrebat cand a auzit ca sunt din Romania, a fost daca exista femei grase in Romania ?
In general, japonezii sunt subtirei si de japoneze nu mai zic. Cand de-abia nascusem si am fost cu Laura la controlul de o luna vreau sa spun ca eu eram singura careia ii plezneau blugii pe ea, restul mamicilor japoneze erau "ca noi"- slabe, cu talie, silueta, de parca nici nu nascusera de cateva zeci de zile !
Si tot despre femeile japoneze, nu are legatura cu subiectul de mai sus, dar vreau sa va spun ca si curiozitate:
- multe japoneze rad si se mira tinand mina la gura, cum fac babele la noi; unul din felurile de a se mira este spunand "ee?" ("ee" inseamna "da") si ducand mina la gura; "ee"-ul poate varia de la "eee??" la "eeeeeeeee???" in functie de cat de tare se mira; aici trebuie sa va spun ca si eu am inceput sa ma mir asa(dar nu cu mina la gura)...7 ani de Japonia trebuia sa-si puna amprenta pe undeva ...
Si revenind...totusi, se pare ca tinara generatie de fete nu or sa mai fie chiar asa de slabe..vad multe pustoaice de liceu plinute si chiar obeze. De ce ? Pai din cauza restaurantelor fast-food care s-au inmultit in ultimii 10-20 de ani, a vietii dezorganizate (tinerii se culca foarte tarziu, mult dupa miezul noptii, mananca pe apucate, etc.).
Si da, tin cura de slabire; am vazut de multe ori emisiuni la tv pe tema asta si sondaje in randul tinerilor; mai mult de 60-70 % dintre fete au tinut sau tin cure de slabire si vreo 40% dintre baieti. Intr-una din emisiuni arata ca tinerii prefera sa bea tot felul de energizante (care dupa parerea mea sunt "drogul" japonezilor; beau tot felul de bauturi energizante, care, nu spun ca nu sunt bune, dar unii le folosesc in cantitati mari si zilnic, si in felul asta isi forteaza corpul sa stea "in priza" 10-12-14 ore/zi cat timp muncesc ei, mai mult decat bietul organism poate duce !), care le ofera poate necesarul de vitamine si saruri, dar in nici un caz proteinele si ce mai are nevoie organismul.
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
--------------------------------------------------------------------------------
Editat de - Elena on 12/12/2002 08:03:59
papadie
Moderator
Germany
781 Mesaje
Trimise - 12/12/2002 : 07:57:25
--------------------------------------------------------------------------------
He,he,he da' ca sa facem treaba ca la carte intai ma invatati japoneza ca sa fie si o traducere adecvata :-))))))))))))))))))))))))))))))
Mosuleee nu ma uita cu bebelashuuuu
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 12/12/2002 : 08:09:13
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by papadie
He,he,he da' ca sa facem treaba ca la carte intai ma invatati japoneza ca sa fie si o traducere adecvata :-))))))))))))))))))))))))))))))
Mosuleee nu ma uita cu bebelashuuuu
--------------------------------------------------------------------------------
Scuze, Papadie, n-am citit cu atentie ce ai scris tu !...vezi, ma, nici sa citesc in Romana nu mai sunt in stare ...
Mai, eu la predat japoneza chiar ca nu ma bag ! Poate Lia, ca ea e mai avansata ca mine...eu am tot respectul pentru oricine a reusit sa invete mai mult de 400 de caractere chinezesti (adica mai multe decat stiu eu) si stiu ca ea este una dintre ei !
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
--------------------------------------------------------------------------------
Editat de - Elena on 12/12/2002 10:28:21
Rodica
Membru matur
Romania
116 Mesaje
Trimise - 14/12/2002 : 16:15:09
--------------------------------------------------------------------------------
Si totusi Elena, tu ce cura de slabire tii? Ma gandesc la faptul ca poate ai un doctor de pe acolo care te ajuta sa devii subtire precun Japonezele...Eu tot incerc cu si fara si imi vine sa ! Ce zici, ai un bun?
Rodica
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 16/12/2002 : 02:33:03
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Rodica
Si totusi Elena, tu ce cura de slabire tii? Ma gandesc la faptul ca poate ai un doctor de pe acolo care te ajuta sa devii subtire precun Japonezele...Eu tot incerc cu si fara si imi vine sa ! Ce zici, ai un bun?
Rodica
--------------------------------------------------------------------------------
Draga Rodica,
Imi pare rau sa te dezamagesc, dar daca tu iti imaginai ca japonezii au cine-stie ce reteta miraculoasa de mentinut silueta sau de slabit, te inseli...
Eu cred ca japonezii sunt subtirei ca asa e rasa lor si in plus, pana de curand au avut o alimentatie foarte sanatoasa, bazata pe orez, peste si tofu.
Cat despre mine, eu nu tin nici o cura de slabit, pentru ca, slava Domnului, nu mai am nevoie. Cand am scris ca plesneau blugii pe mine, asta se intampla la o luna dupa ce am nascut, dupa aceea am reusit sa dau jos toate kg si mi-am revenit la greutatea initiala. Ultimele kg le-am dat jos cu gimnastica si inot(la recomandarea doctorului), odata pe saptamana. Dar trebuie sa-ti spun ca asta e felul meu de-a fi, slaba, si in plus cred ca seman cu mama, care si ea a avut 49-50 de kg pana pe la 50 de ani.
In magazine gasesti o gramada de medicamente si ceaiuri pentru slabit(majoritatea "made in China" sau pe baza de plante chinezesti), dar nu pot sa-ti spun cat sunt de eficiente, pentru ca nu am folosit si nici nu stiu pe cineva care sa fi folosit. De fapt, acum vreo 5 ani nu stiu ce m-a apucat ca am luat si eu niste medicamente de slabit si vreau sa-ti spun ca dupa 3 zile am inceput sa am dureri de ficat, vezica biliara si stare de greata, asa ca le-am intrerupt urgent. Cert este ca in cele 3 zile nu mi-a fost deloc foame, de-abia reuseam sa mananc un iaurt.
Vecina mea (japoneza) a ramas cu vreo 10-12 kg dupa ce a nascut (acum 2 ani) si s-a tot chinuit, saraca, cu tot felul de diete si gimnastica, dar tot nu a reusit sa slabeasca. Mergea la gimnastica de doua ori pe saptamana, tinea regim, fara dulciuri, fainoase, etc. (cam ce stim si noi), dar nu a reusit sa slabeasca decat vreo 2 kg. Acum este din nou insarcinata si a renuntat bineinteles la toate curele...
Cam asta este experienta mea, imi pare rau ca nu te-a ajutat prea mult....
Elena
P.S. Fara legatura cu subiectul de mai sus, sambata am vazut la televiziunea nationala japoneza un reportaj grozav despre manastirile din Moldova, obiceiurile de Paste (?? de ce oare de Paste, cand acum vine Craciunul, nu stiu..), pictatul oualelor...o minunatie ! Fetele din Japonia, ati vazut emisiunea ???
--------------------------------------------------------------------------------
Editat de - Elena on 16/12/2002 02:59:01
puricel
Membru matur
Canada
166 Mesaje
Trimise - 16/12/2002 : 06:29:08
--------------------------------------------------------------------------------
... SUSHI ...
De pregatit ...habar n-am.De mancat ...nu le-am gustat. As fi putut pentru ca sunt pe la noi.
Dar va las sa o intrebati pe ELENA , eu doar vi le arat...
Sukiyaki Tempura
Sushi Sashimi
Tonkatsu Shabu-shabu
... POFTA BUNA !!! ...
Annie
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 16/12/2002 : 06:34:18
--------------------------------------------------------------------------------
Mutumesc mult, Annie, esti o dragutza !!!
Daca am timp, o sa scriu chiar azi, daca nu, poate maine...
Bineinteles, daca vreuna din fetele japoneze are azi timp si chef de scris, ar fi si mai bine...
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 07:37:13
--------------------------------------------------------------------------------
Deci, azi cate ceva despre mancare si in special despre sushi, mancarea mea japoneza preferata. Dupa cum vedeti si in poza pusa de Annie (si dupa cum unele dintre voi ati vazut si mancat), sushi consta dintr-o "sarmalutza" de orez fiert, peste care este pusa o felie de peste crud (sau crevete sau bucatele mici de caracatitza). Intre orez si peste se pune "wasabi"= o pasta verde, condimentata, facuta dintr-o planta asemanatoare hreanului. Pestele crud este foarte moale, fraged si gustos, nu acelasi lucru pot sa spun despre caracatita, care si fiarta este tare si zgircioasa.
In ultimii zece ani (aprox.) au devenit foarte po****re restaurantele-bar de sushi (am vazut chiar si in filmele americane astfel de sushi-bar, deci nu sunt numai in Japonia). In restaurantele astea exista o singura masa, ovala, cu scaune unul langa altul, ca la bar, iar deasupra mesei este o banda care se invarte si pe care vin farfurioarele cu sushi (2 sushi/farfurie, ~1$), astfel ca fiecare isi ia de acolo ce vrea. In cercul din interiorul mesei stau maestrii care pregatesc sushi si uneori poti sa le comanzi lor direct ce vrei daca pestele pe care il vrei nu il gasesti pe farfurioare. In dreptul fiecarui scaun gasesti o cana si plicuri cu ceai verde, bucatele de ginger marinat (???-nu stiu exact, in orice caz e acrisor) si nelipsitul sos de soya, in care se inmoaie sushi inainte de a fi mancat. La restaurantele de sushi mai gasesti si bucatele de omleta dulce, facuta cu zahar, care nu stiu cum e pregatita dar arata ca un dreptunghi, si este foarte gretoasa...parerea mea.
Am vazut chiar si carne de vita cruda, si in general japonezii nu au nici o problema in a manca carne cruda sau chiar vietati care misca...Am vazut de multe ori la tv emisiuni in care priveau amuzati cum miscau in farfurie pestisori mici, crabi, etc.
Dupa cum spuneam sushi-bar (caroara li se mai spun, in limbaj po****r, si "kuru-kuru zushi", kuru= a veni; adica sushi care vine, vine, sau se tot invarte...ceva de genu' asta) sunt foarte, foarte po****re (cel putin aici in Tokyo), la masa de pranz sau la cina se fac cozi imense la intrare.
Varianta la sushi este sashimi, care este tot peste crud taiat felii, dar desi se mananca cu orez, nu se aseaza direct deasupra lui (poza din dreapta, de langa sushi).
Alta mancare traditionala japoneza care o puteti vedea in poza, este tempura, o mancare destul de simpla, dar si cam grea, care consta din legume prajite (vinata, cartof dulce, dovleac, etc) sau crevete prajit, care se serveste cu sos de soia si bineinteles cu orez.
Shabu-shabu (ultima poza de jos) consta in bucatele foarte subtiri de carne ( vita, porc), si bucati de legume, ciuperci, tofu, care se introduc in apa fiebinte; bucatele de carne sunt "plimbate" un minut-doua in apa (de la asta vine si numele mancarii, japonezii spun ca atunci cand e vanturata prin apa aia, carnea face zgomotul "shabu-shabu-shabu"); la fel, legumele sunt tinute doar cateva minute in apa, le mananci aproape crude; apoi carnea/legumele le inmoi intr-un sos sau doua (ai la alegere) si..asta e ! Ingredientele in sine nu sunt mare lucru, dar sosurile sunt cele care dau gustul..
Un obicei japonez oarecum legat de mancare este faptul ca oamenii de aici isi trimit cadouri de doua ori pe an, odata vara si odata iarna, in sezonul asta. Cadourile le trimit rudelor, prietenilor, clientilor sau chiar medicilor (drept multumire). La mai toate magazinele gasesti pachete gata facute cu: bautura, cafea, cutii de suc, bucati de sunca, sticle de ulei (!!), cutii de detergent (de chestia cu detergentii si sticlele de ulei am fost dea-dreptul socata, mi se pare foarte ciudat sa faci astfel de cadouri, nu-i asa ??), fructe (mandarine, pepeni galbeni, mere, etc.), etc., cu preturi care variaza intre 30 si 100 $ (de ex. un pachet cu 4 bucati sunca, 100 $).
Am si eu o intrebare, stie cineva daca exista in Romania vreun restaurant japonez ??
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
--------------------------------------------------------------------------------
Editat de - Elena on 17/12/2002 11:39:28
Un an nou fericit!
Cristina
Raspunsuri
tinatache spune:
pag.8
oanaesn
Membru junior
Romania
83 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 08:21:43
--------------------------------------------------------------------------------
Nu l-am testat dar am auzit ca e bun.Dar scump. Uite ce scrie la bumerang.ro:
Tokyo House
Daca ai nevoie de ceva nou care sa te stimuleze, alege experienta culinara care te asteapta in acest restaurant japonez. O nebunie gastronomica savurata cu betisoarele si scaldata in sushi si tempura. La pret e tot o nebunie.
Program: 12.00 - 15.00, 18.00 - 24.00. Duminica inchis.
General D. Praporgescu nr. 7, Tel. 315.59.79
Oana
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 09:36:39
--------------------------------------------------------------------------------
Multumesc mult, Oana !
Chiar ma intrebam daca exista asa ceva in Bucuresti...
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
monicar
Membru nou
Japan
32 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 09:51:54
--------------------------------------------------------------------------------
Eu pot spune ca prima data am mancat Sushi la o petrecere. O asemenea senzatie gretoasa nu mai simtisem de mult timp.
Asta e adevarul. Imi pare rau sa va dezamagesc. Poate ca nu am mancat eu Sushi dintr-un Sushi-bar adevarat...
Dupa experienta nefasta de la petrecere, unde stateam exact langa seful meu si cu greu m-am abtinut sa nu scuip in farfurie, am mai incercat o data, dupa vreo jumatate de an. Tot auzeam colegii mei romani ca laudau sushi si am mai mancat o data. De data asta am reusit sa-l mananc cu succes, dar pot spune ca a treia oara nu voi mai da banii pe asa ceva. Sunt multi dintre prietenii nostri romani carora le place mancarea japoneza, iar altora Nu. Eu si sotul meu, suntem adeptii mancarurilor facute, nu ne place carnea de peste cruda, sau animalele care se misca atunci cand le bagi in gura...
Dintre mancarurile japoneze destul de bune mi se pare tonkatsu (un snitel de pui sau de porc) cu orez si varza. Si tempura poate fi mancat, dar nu ma omor dupa el. Imi mai place Ghioza (nu stiu cum se scrie), dar se pare ca nu e japoneza , ci mancare chinezeasca. Acestea sunt un fel de sarmalute, invelite intr-un fel de aluat.
Pot spune si ca nu ma omor dupa ceaiul verde, chiar daca se zice ca e foarte sanatos.
Incercati restaurantul japonez din Bucuresti, dar daca nu vreti sa plangeti dupa bani, mai bine va recomand unul chinezesc.
Pofta mare.
Sper sa nu se supere fetele din Japonia in legatura cu ce am postat despre mancarea japoneza.
Numai bine,
Monica
bombonica
Membru nou
Romania
43 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 11:28:28
--------------------------------------------------------------------------------
Fetele, din ce este facut (sau ce este) "surimi"? Am mancat in Bucuresti si mi-a placut, dar arata ciudat, ca un rulou de carne, facut pane. Tare as fi curioasa ce am manca, ca tipele de la Mall, unde se vindea asta, nu erau foarte cooperative...
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 11:37:54
--------------------------------------------------------------------------------
Hi, hi, Monica, si eu tocmai vroiam sa-ti propun cand ne intalnim sa mergem la un sushi-bar...
Si eu cunosc multi romani carora nu le place sushi. Dupa cum am spus mie imi place, insa sunt total de acord cu tine in ceea ce priveste animalele care iti misca in farfurie...
Monica, vreau sa-ti spun ca prietenul nostru comun, Tomo, ma tot batea la cap cand eram gravida sa mananc peshte cu tot cu ochii (!!), pentru ca, zicea el, ochii contin mult DHA, o substanta buna pentru creier, sa iasa copilu' destept..si i-am zis "Ma, Tomo, poa' sa iasa fata mea proasta-proastelor, ca eu ochii de peste tot nu mananc!".
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 11:41:16
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by bombonica
Fetele, din ce este facut (sau ce este) "surimi"? Am mancat in Bucuresti si mi-a placut, dar arata ciudat, ca un rulou de carne, facut pane. Tare as fi curioasa ce am manca, ca tipele de la Mall, unde se vindea asta, nu erau foarte cooperative...
--------------------------------------------------------------------------------
Bombonica, eu n-am auzit de surimi...esti sigura ca e mancare japoneza ?
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
oanaesn
Membru junior
Romania
83 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 11:45:18
--------------------------------------------------------------------------------
Surimi se gasesc la supermarket si sunt niste batonase din carne de peste si creveti? sau ceva si cu niste coloranti...Se gasesc congelati.
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 11:58:14
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by oanaesn
Surimi se gasesc la supermarket si sunt niste batonase din carne de peste si creveti? sau ceva si cu niste coloranti...Se gasesc congelati.
--------------------------------------------------------------------------------
Mai, pare cunoscut ce spui tu, batonase de pasta de peste si creveti sunt si p-aici, de obicei colorate roz..dar nu stiam ca le zice surimi...aici se pun de obicei in supe, dupa cate stiu, dar eu nu ma prea omor dupa ele...
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
oanaesn
Membru junior
Romania
83 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 12:13:28
--------------------------------------------------------------------------------
Da. Sunt rozalii. Nici eu nu ma omor dupa ele.
bombonica
Membru nou
Romania
43 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 12:49:53
--------------------------------------------------------------------------------
Nu stiu daca surimi e mancare japoneza sau nu, mie asa mi-a sunat. Da erau rozalii, m-a uimit ca erau rulouri, nu carne de peste, ca la noi la tara!:)
Noi am mancat la Mall, e acolo un fel de fast-food cu specialitati din astea.
Tareia
Membru incepator
Korea
6 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 13:56:53
--------------------------------------------------------------------------------
Salut fetelor,
revin si eu cu ceea ce am promis despre Coreea, adica relatiile de cuplu. M-am gandit mult la acest aspect, dar e cam greu sa scriu despre el pt. ca exista doua sau mai multe situatii. Cele la care m-am gandit eu sunt urmatoarele: prima in care cuplul e format din coreeni si a doua in care cuplul e format dintr-un coreean si o straina (cum e cazul meu). Va dati seama ca eu stiu cel mai bine cum se petrec lucrurile in cea de-a doua situatie, dar si aici viata merge inainte cu bune si rele si nu prea poti vedea lucrurile obiectiv. Ceea ce mi s-a parut a fi special pt. coreeni este ca nu discuta prea mult cu sotiile lor, adica sotul vine acasa, se aseaza la masa si nu prea spune nimic din ce i s-a intamplat in timpul zilei. Nu se discuta in profunzime despre problemele intime sau cele de la servici. In cazul meu, daca eu nu intreb ceva despre asta, pot sa astept mult si bine ca nu vine de la sine. Fiecare partener are viata lui interioara cu intrebarile si curiozitatile inerente, dar aceasta viata interioara nu este expusa in familie. Probabil partasi la ea sunt prietenii de pahar in cazul barbatilor.
Un lucru interesant este faptul ca atat sotul cat si sotia (in Coreea cel putin) au o viata independenta, adica nu fac multe lucruri in comun. Fiecare are slujba sa, prietenii sai, hobbiurile sale care nu coincid de obicei.
Mai citeam pe site unele probleme despre care vorbeau fetele din Romania (si pe care le au si parintii mei de altfel)cum ca barbatul nu le mai prea baga in seama, nu le vorbeste, e ocupat cu treburile sale. Pai aici asa fac toti de la inceput, deci nu se pune problema ca ei sa se schimbe, ci ca femeile sa-si gaseasca si ele ceva de facut care sa le placa, sa aiba prietenele lor intime, in fine sa-si gaseasca acel ceva care sa le hraneasca spiritual, acel ceva aflandu-se in afara sotului si al copiilor. Am luat-o si eu pe acest drum pentru ca mi-am dat seama ca sotul meu ma iubeste foarte mult, dar asa e stilul lui dat si de cultura in care a crescut, de a nu vorbi prea mult si a nu se deschide usor fata de sotie. Pe mine la urma urmei ma bucura ca isi deschide inima fata de mine, mai mult decat mintea. Mi-am gasit si eu anumite lucruri de facut care ma bucura si ma implinesc chiar daca nu le fac alaturi de el: merg saptamanal la o scoala de pictura coreeana pentru amatori si la un centru budist unde se tin cursuri in engleza si intalniri cu straini si coreeni interesati in budism. Am intrat in contact cu o lume noua si am cunoscut oameni minunati. Am mers si la cursuri de coreeana unde mi-am facut si alti prieteni, adica mi-am creat un pic de viata si in afara relatiei cu sotul meu si a copilasului ce urmeaza sa vina. Pe lanaga asta mai e si serviciul care imi face placere.
Un lucru specific cuplului tipic coreean este viata sexuala care se desfasoara pe intuneric, scurt si la obiect, cum s-ar zice.Sotul si sotia nu discuta despre acest aspect intre ei si chiar daca nu merge prea bine nu i se da mare importanta. Pur si simplu pentru ei sunt alte lucruri mai importante. E adevarat insa ca barbatii merg uneori in anumite locuri unde isi pun in practica fanteziile erotice cu "persoane specializate". Femeile nu "se desfasoara" in afara casatoriei, decat mai rar. Barbatilor li se permite aceasta, adica sotiile stiu sau simt cand se intampla asta, dar nu fac mare caz, decat in cazul in care sotul ajunge sa aiba o amanta stabila pe care o mai si intretine.
Cred ca mai sunt si alte lucruri specifice cuplului coreean, sau coreean-strain, dar pe care nu le cunosc eu (inca).Voi mai trai si voi mai observa, ca doar sunt atatia ani inainte.
Fetelor din Japonia, cam asa sunt si relatiile sot-sotie la japonezi?
Va saluta din Seul,
Tareia
Catalina
Membru matur
Romania
120 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 14:11:21
--------------------------------------------------------------------------------
Wow! Tareia, eu nu m-as putea impaca cu asa ceva. Ma gandesc ca daca relatia este asa tacuta si "la obiect" de unde iti dai seama ce simte el pentru tine ? Ti-a fost greu sa te adaptezi la asemenea tip de relatie ?
Catalina, o viitoare mamica
Tareia
Membru incepator
Korea
6 Mesaje
Trimise - 17/12/2002 : 16:21:46
--------------------------------------------------------------------------------
Buna Catalina,
as vrea sa iti spun ca in cazul meu situatia cu viata intima nu se aplica si cred ca nici altor cupluri mixte. Aceasta se intampla in cuplurile de coreeni. In cuplurile de coreeni tineri nu mai e asa, dar cei peste 30-35 de ani in general asa se comporta. Tendinta insa merge rapid spre dezghetare din cauza atator filme occidentale si a canalelor straine de la televiziunea prin cablu care se extinde.
Pentru mine e valabila situatia cu tacerea lui, dar mie oricum in general nu imi plac oamenii prea vorbareti, asa ca m-am adaptat, dupa cum am scris - gasindu-mi niste ocupatii placute sufletului meu si incercand sa simt dragostea sotului meu cu inima.
Coreenii si in general asiaticii transmit foarte mult printr-un fel de telepatie. Nu vorbesc prea mult prin cuvinte, ci prin energie incarcata de diferite sentimente de cele mai multe ori pozitive(in engleza le-as denumi "harmless feelings"). Tacerea aceea nu e goala.
Sper ca nu m-am exprimat prea incalcit. Aici e aproape 12.30 noaptea, dar am vazut mesajul tau si am vrut sa-ti raspund.
Paaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!
Tareia
Catalina
Membru matur
Romania
120 Mesaje
Trimise - 18/12/2002 : 14:41:59
--------------------------------------------------------------------------------
Draga Tareia,
nu, nu te-ai exprimat prea incalcit. Am inteles ce vrei sa spui. Iti multumesc mult pentru raspuns. Sper ca nu am parut bagacioasa, intentia mea era si este aceea de a intelege putin dintr-o cultura si o societate care ma fascineaza.
Daca mai aveti putin timp, fetele, poate ne mai ziceti si nou cate ceva, de exemplu ce faceti voi acolo de Craciun, de Anul Nou ?
Va multumesc anticipat si astept povesti frumoase.
Catalina, o viitoare mamica
Tareia
Membru incepator
Korea
6 Mesaje
Trimise - 18/12/2002 : 16:28:10
--------------------------------------------------------------------------------
Salut Catalina,
ma bucur ca s-a inteles ce am vrut sa spun. Ar mai fi si alte lucruri , dar mai greu de explicat. Asa sunt ele trairile noastre, nu se pot intotdeauna exprima in cuvinte. Dar imi pare bine ca ai intrebat pentru ca m-a facut si pe mine sa gandesc mai mult si sa imi clarific unele lucruri.
Eu de Craciun si Anul Nou vin in Romania impreuna cu sotiorul si cu copilasul in burtica. Am vrut ca bebe sa se nasca in Romania din mai multe motive printre care si ajutorul mamei si ai celorlalti din familie. Aici inca nu inteleg limba prea bine si nu as sti sa ma descurc singura.
Acum ma intorc la impachetat si la cantarit. Maine plecam spre Roooooooooooooo!!!!!!!!
Un an nou fericit!
Cristina
tinatache spune:
pag. 9
Adela P
Membru matur
Canada
136 Mesaje
Trimise - 18/12/2002 : 18:05:02
--------------------------------------------------------------------------------
Drum bun Tareia, sedere placuta in Ro, nastere usoara si un bebe sanatos.
Adela
Liliana
Membru junior
Canada
55 Mesaje
Trimise - 19/12/2002 : 01:46:09
--------------------------------------------------------------------------------
Pentru Tareia multa sanatate ei si bebelui si nastere usoara!Dragele mele fetite "asiatice",eu am descoperit abea acum 2 zile acest forum si incerc sa ma "documentez" cit mai bine,si desigur am citit cu multa curiozitate toate cele povestite de voi aici despre obiceiurile,traditiile,limbajul,munca si in general traiul in aceasta lume exotica! Cred ca pentru voi este o experienta fascinanta si nu in ultimul rind o incercare nu foarte simpla(ma refer la adaptarea acolo) la care destinul si viata va pus in fata!
Va felicit pentru ca ati rezistat si v-ati acomodat grozav!
Fetita mea are la scoala,aici,in Toronto,multi colegi si colege asiatici,iar prietenele ei cele mai bune,cu care s-a acomodat cel mai bine,sunt din Coreea! Acesti copii sunt extrem de politicosi si timizi intr-adevar,dar toti invata extraordinar de bine,studiaza instrumente muzicale,merg la concerte,parintii sunt extrem de exigenti,dar,credeti-ma ca eu una prefer sa o stiu pe fata mea intr-un astfel de anturaj,decit cu copii autohtoni,care...majoritatea sunt crescuti si educati in stilul "occidental" frivol,superficial,tupeist si,fara prea mult accent pe cultura generala si educatie,in general!
Imi aduc si eu aminte cu drag de un film difuzat la noi cind eram mica,HEIDI - si tin minte de atunci si eu (sa nu rideti de mine!) : "arigato odiosama"(asa ii zicea Heidi bunicului ei cind acesta ii facea brinzica aceea topita putin la focul din jaratec - desigur ca actiunea acelui film era in Austria,daca nu ma insel...?!).
O singura curiozitate si intrebare as avea de pus,ce este TOFU? Din ce e facut adica?Este brinza?! A,si inca ceva! mai de mult am vazut o emisiune foarte interesanta la Discovery channel parca,despre o stiinta - cum se cheama? - in care existau specialisti,cum sunt si designerii,de ex,care isi dadeau cu parerea daca e benefica sau nu amplasarea unei cladiri sau case intr-un loc si spatiu anume,deci,pornind de la cladirea in sine si pina la aranjarea obiectelor de mobilier! de ex.ca un birou nu e bine sa fie pus cu spatele la usa,ca patul nu e bine sa fie pus cu fata la usa,ca o fereastra care da spre un stilp,sau alt zid,mai bine nu ar mai exista si tot felul de chestii de genul acesta care cica ar influenta foarte mult viata si confortul psihic al omului! Mi-a placut ca idee tare mult(o persoana care traieste intr-o casa in fata careia se afla o cladire mai inalta care-i acopera ferestrele,va avea modificari de comportament din cauza asta,etc.)
va doresc sanatate si numai succese in continuare,pe toate planurile si voua si la bebei!
PS.Japonezii nu miros urit datorita alimentatiei lor extrem de sanatoasa si foarte proaspata,bazata pe legume,orez,peste,etc.Spre deosebire de indieni,care maninca foarte condimentat,sosuri,prajeli,etc.si care au ficatii paraditi din frageda pruncie!Asiaticele sunt intr-adevar de invidiat pentru silueta!!! vad si eu aici,in Canada,unde e renumita "ruperea de cintar" mai la toata lumea,coreencele,japonezele si chinezoaicele,trase prin inel.Orezul,bata-l vina!...
PISICUTZA
Membru incepator
Romania
6 Mesaje
Trimise - 19/12/2002 : 03:53:12
--------------------------------------------------------------------------------
Nu am avut somn si am dat peste acest fascinant subiect despre Japonia si l-am citit cu sufletul la gura,f interesant!Tatal meu a fost in China acum vreo 6 ani si mi-a povestit ca masa mancase ceva gustos un fel de carne si la sfarsit a intrebat ce este si ce credeti ca i s-a raspuns:HAM HAM! Va imaginati cum s-a simtit s-a dus la WC si pe urma s-a imbolnavit!Si pe urma intotdeauna intreba inainte ce manca ca sa nu mai aiba surprize!Daca imi mai amintesc ceva va mai scriu!
Pisi si bebica din burtica
PISI
monicar
Membru nou
Japan
32 Mesaje
Trimise - 19/12/2002 : 04:31:31
--------------------------------------------------------------------------------
Draga Pisicutzo,
Tatal meu e acum in China de cateva luni. Si s-a ingrozit in ce mizerie gatesc. A vazut in piata caini beliti, asa cum stau la noi de Paste mieii. De atunci nu mai mananca la restaurant, isi face singur muschiulet de porc , ca la ei e foarte ieftin. Nu prea apreciaza chinezii, carnea buna... :-)
Am si o poza cu un caine din asta, dar nu vreau sa va ingrozesc...
Succese,
Monica
Lidia
Moderator
Canada
240 Mesaje
Trimise - 19/12/2002 : 04:38:21
--------------------------------------------------------------------------------
Liliana, din cate imi stiu eu tofu este facut din soia (japonezele? ce ziceti?).
Iar chestia aceea cu construitul casei intr-un anumit loc, pozitie s.a.m.d este intr-adevar o stiinta si se numeshte feng-shui care se citeste fong-sh^i ( si vine din China) - asa mi-a spus colegul meu chinez care aici. Care coleg isi zice Stephen Qian - a se citi Chan , dar pe el il chema de fapt Xuan Qian adica se pronunta SH^I QUA.... complicat.
Sarbatori fericite!
Lidia
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 19/12/2002 : 06:14:17
--------------------------------------------------------------------------------
Asa este, Lidia, tofu este facut din soia.
Imi aduc si eu aminte cu drag de un film difuzat la noi cind eram mica,HEIDI - si tin minte de atunci si eu (sa nu rideti de mine!) : "arigato odiosama"(asa ii zicea Heidi bunicului ei cind acesta ii facea brinzica
Liliana, ce auzeai tu era probabil "arigato, ojiisama", ojii-san sau ojii-sama (foarte respectuos), inseamna bunic.
Cat despre educatia copiilor japonezi, am intalnit copii foarte bine educati, dar si copii a caror educatie lasa de dorit. De exemplu, chiar ieri in parc erau vreo 3 micuti de vreun an de zile care se tavaleau fericiti pe jos (pe asfalt, avand si capul descoperit, btw !!!), fara ca mamicile lor sa le spuna nimic sau sa se duca sa-i ridice de acolo ! I-au lasat pana si-au facut chefu' de tavalit si zambeau cu subinteles "ce sa le facem, sunt mici...".
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
Liliana
Membru junior
Canada
55 Mesaje
Trimise - 19/12/2002 : 14:57:31
--------------------------------------------------------------------------------
Draga Elena,sti si tu ca pe la noi pe-acasa e o vorba "cite bordeie atitea obiceie",asa e peste tot in lumea asta!
dar vreau sa spun ca -dupa umila mea parere personala - asiaticii,prin insasi cultura si vechea lor istorie si traditie,au asa,o educatie mult mai rigida dar sanatoasa as zice - oare fara atita munca si seriozitate si iar munca ar fi ajuns Japonezii si Coreenii si chiar Chinezii sa cucereasca in asa hal piata mondiala cu sumedenia de produse - aproape in toate domeniile?! Sunt de performanta! Si asta fara munca si indirjire nu se face! Si Romania ar iesi in fata,cum era odata in sport,in gimnastica,in handbal sau fotbal...
Multumesc Lidia pentru lamurire! Chiar nu stiam ca TOFU e din soia!!!
Cit despre icrele nepreparate,asa e,alea grecesti sunt cele mai bune si le putem face ca la mama acasa,cu gustul cu care ne-am obisnuit de mici! Va pup si cele bune!
Rodica
Membru matur
Romania
116 Mesaje
Trimise - 20/12/2002 : 05:29:23
--------------------------------------------------------------------------------
Elena,
cum arata RICE COOKER-ul? Ai pomenit despre el prin noiembrie /pag2
Fierbe orezul?
Se pune apa in el?
Tu ce gatesti zi de zi?
Rodica si doi pitici nazdravani
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 20/12/2002 : 07:03:22
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Liliana
dar vreau sa spun ca -dupa umila mea parere personala - asiaticii,prin insasi cultura si vechea lor istorie si traditie,au asa,o educatie mult mai rigida dar sanatoasa as zice - oare fara atita munca si seriozitate si iar munca ar fi ajuns Japonezii si Coreenii si chiar Chinezii sa cucereasca in asa hal piata mondiala cu sumedenia de produse - aproape in toate domeniile?! Sunt de performanta! Si asta fara munca si indirjire nu se face! Si Romania ar iesi in fata,cum era odata in sport,in gimnastica,in handbal sau fotbal...
--------------------------------------------------------------------------------
Draga Liliana,
Ai dreptate, toate popoarele pe care le-ai enumerat au ajuns unde au ajuns numai cu multa munca si seriozitate. Cand te gandesti ca dupa razboi, Japonia era complet distrusa, in ruine... am vazut la tv filme din timpul ala, e incredibil cat de saraci erau... copiii de pe vremea aia aratau ca cei din lumea a 3-a, subnutriti si vai-de-capu'-lor ! Seful sotului meu ne povestea odata ca el pana pe la 7-8 ani, nu a mancat niciodata zahar, nici nu stia cum arata si chiar nu putea sa inteleaga semnificatia cuvantului "dulce".
Despre coreeni sau chinezi nu stiu prea multe, dar in cazul japonezilor pe langa munca si seriozitate, foarte important a fost/este devotamentul lor pentru compania in care lucreaza; pentru majoritatea japonezilor, compania este pe primul loc,inaintea familiei sau a oricarei preocupari.
Sigur ca lucrurile s-au schimbat destul de mult de atunci si acum am citit prin ziare (ziarele in engleza ma refer , Japan Times, etc.)multe critici la adresa tinerei generatii, ca s-a pierdut spiritul ala de kamikaze, de samurai si ca tinerii nu mai sunt atat de seriosi si de devotati companiei ca inainte.
Sarbatori Fericite !
Elena & Laura
Angela T.
Membru senior
Canada
383 Mesaje
Trimise - 20/12/2002 : 07:29:10
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Elena
Despre coreeni sau chinezi nu stiu prea multe, dar in cazul japonezilor pe langa munca si seriozitate, foarte important a fost/este devotamentul lor pentru compania in care lucreaza; pentru majoritatea japonezilor, compania este pe primul loc,inaintea familiei sau a oricarei preocupari.
Elena & Laura
--------------------------------------------------------------------------------
tocmai citesc "Fear and Trembling" si sunt indignata !! de tratamentul care i se aplica eroinei. Doamne, ce principii si ce motivatii stau in spatele actelor japonezilor din firma respectiva, pana si datu-n gat li se pare o chestiune nobila !! cum o fi rezistat in atmosfera aia imbacsita de asa principii ?!
... auzi, sa i se ordone sa-si determine creierul sa UITE japoneza. iar faza cu xeroxatul e si mai enervanta!!
... dar de fapt ce ma mai mir, printre experientele mele "in campul muncii" in Ro am patit si eu destule de-astea :-)
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 20/12/2002 : 07:32:48
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Rodica
Elena,
cum arata RICE COOKER-ul? Ai pomenit despre el prin noiembrie /pag2
Fierbe orezul?
Se pune apa in el?
Tu ce gatesti zi de zi?
Rodica si doi pitici nazdravani
--------------------------------------------------------------------------------
Rodica,
Rice-cooker-ul este un dispozitiv electric de fiert orezul si consta dintr-o oala gradata, introdusa intr-o carcasa din nu-stiu-ce material (ahhh, nu ma pricep deloc la descrieri ; daca gasesc pe undeva o poza cu rice-cooker, o sa incerc s-o pun mai tarziu); oala e gradata pe portii (are si un paharut de plastic cu care masor orezul pentru o portie) si in functie de cate portii vrei sa faci pui orez si apa pana la gradatia respectiva (cel putin asa este al meu). Apoi programezi consistenta dorita pentru orez (mai moale, mai tare) si ii dai drumul, dureaza vreo 45-60 min.
Eu gatesc mai mult romaneste, pentru ca sotul meu nu prea se omoara cu mancarea japoneza; de fapt, mananca masa de pranz in stil japonez, la restaurant (compania lui e una mica si nu au cantina) si sustine ca o masa japoneza pe zi e de ajuns, seara vrea sa manance si de-a noastra !
Fetitza noastra, Laura, in schimb e mare amatoare de orez si ar vrea sa manance orez la fiecare masa, daca se poate !! Ca sa-i dea gust, se presara deasupra orezului tot felul de "prafuletze" pe baza de concentrate de legume, bucatele mici de iarba de mare, seminte de susan, sare, etc. si in felul asta devine mai gustos. Asa ca folosesc rice-cooker-ul in fiecare zi, la cel putin o masa, cand in loc de paine ii dau orez; de exemplu, peste fiert sau prajit cu orez, carne pui fiarta cu legume si orez sau mai fac rissoto, care ii place foarte mult, etc. Ei ii place si tofu foarte mult; azi de exemplu, aveam pe masa o bucata de tofu si una de branza romaneasca, telemea (eveniment mare pentru noi, pentru ca pe aici nu se gaseste branza; o prietena romanca a primit pachet de-acasa si ne-a dat si noua o bucata de telemea! Saru'-mina, Cristina, daca cumva citesti !). Si Laura mea cand le-a vazut pe amandoua pe masa, s-a repezit la tofu, nu la branza, spre deosebire de mine !! I-am si zis "Romanca esti tu, ma, Laura ??? alegi tofu in loc de branza ??? "
Am uitat sa spun ca in Japonia poti cumpara orez de la automate (vending machines), la pungi de 1, 2, 5 kg; cred ca Japonia este tzara cu cele mai multe automate pe cap de locuitor !! sunt zone in care gasesti automate d-astea la fiecare 200-300 m; de la automate mai poti cumpara si cafea (rece sau calda, in functie de sezon), tot feluri de ceaiuri, sucuri, chiar si supa (de porumb, am vazut eu) la cutie.
Sarbatori Fericite !
Elena & Laura
P.S. La adresa asta poti sa vezi o mare varietate de modele de rice-cooker : http://www.amazon.com/exec/obidos/tg/browse/-/289939/002-0025981-1512849
--------------------------------------------------------------------------------
Editat de - Elena on 20/12/2002 09:50:47
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 20/12/2002 : 07:36:34
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Angela T.
[
tocmai citesc "Fear and Trembling" si sunt indignata !! de tratamentul care i se aplica eroinei. Doamne, ce principii si ce motivatii stau in spatele actelor japonezilor din firma respectiva, pana si datu-n gat li se pare o chestiune nobila !! cum o fi rezistat in atmosfera aia imbacsita de asa principii ?!
... auzi, sa i se ordone sa-si determine creierul sa UITE japoneza. iar faza cu xeroxatul e si mai enervanta!!
... dar de fapt ce ma mai mir, printre experientele mele "in campul muncii" in Ro am patit si eu destule de-astea :-)
--------------------------------------------------------------------------------
Hai ca ma facurati curioase, si tu si Clara, e vorba de aceeasi carte, nu ? scrisa de o belgianca, parca...
O sa incerc s-o cumpar si eu...
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
Angela T.
Membru senior
Canada
383 Mesaje
Trimise - 20/12/2002 : 08:12:41
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Elena
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Angela T.
[
tocmai citesc "Fear and Trembling" si sunt indignata !! de tratamentul care i se aplica eroinei. Doamne, ce principii si ce motivatii stau in spatele actelor japonezilor din firma respectiva, pana si datu-n gat li se pare o chestiune nobila !! cum o fi rezistat in atmosfera aia imbacsita de asa principii ?!
... auzi, sa i se ordone sa-si determine creierul sa UITE japoneza. iar faza cu xeroxatul e si mai enervanta!!
... dar de fapt ce ma mai mir, printre experientele mele "in campul muncii" in Ro am patit si eu destule de-astea :-)
--------------------------------------------------------------------------------
Hai ca ma facurati curioase, si tu si Clara, e vorba de aceeasi carte, nu ? scrisa de o belgianca, parca...
O sa incerc s-o cumpar si eu...
Elena&Laura
Este mai important sa fii bun decat sa ai dreptate.
--------------------------------------------------------------------------------
...da, e aceeasi si e scrisa de Amelie Nothomb
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 07/01/2003 : 08:46:22
--------------------------------------------------------------------------------
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by Catalina
Daca mai aveti putin timp, fetele, poate ne mai ziceti si nou cate ceva, de exemplu ce faceti voi acolo de Craciun, de Anul Nou ?
Catalina, o viitoare mamica
--------------------------------------------------------------------------------
Catalina draga,
In legatura cu sarbatorile de iarna la japonezi, situatia sta cam asa. Craciunul este pentru japonezi o sarbatoare pur comerciala. Desi brazii sunt impodobiti de pe 1 decembrie sau chiar mai devreme, la multe case din jur am vazut ca oamenii si-au pus coronitze de brad la usa (in stil american), vezi moshi craciuni la tot pasul, nu sunt foarte multi japonezi care stiu exact adevarata semnificatie a Craciunului, pentru ei aceasta sarbatoare fiind doar un alt prilej de a face petreceri, a manca si a bea si evident de a face si primi cadouri. Si este oarecum normal sa fie asa, tinand cont ca doar 1-2% din po****tie este crestinac
Cat despre anul nou, acesta are un caracter profund religios. Primele ziel din anul nou sunt petrecute de regula cu familia,bunici, unchi, matusi si de multe ori asta este unica ocazie din an cand se strange toata familia laolalta, de obicei in casa bunicilor. Deci este exact invers ca la crestini, Craciunul pentru noi este o sarbatoare religioasa si o petrecem impreuna cu familia, iar noaptea de anul nou, un prilej de a fi cu prietenii si de a ne distra.
Pentru japonezi anul nou este cea mai importanta sarbatoare traditionala.
Conform traditiei shinto, un duh (un dumnezeu) intra in casa de anul nou. Pentru ocazia asta deosebita, toata lumea isi face curatenia generala pentru a primi bine zeitatea. Pe data de 26 decembrie se da jos coronita de Craciun si pe 28 decembrie mai toata lumea pune la intrare o decoratie facuta din bambus taiat si crengute de pin pentru a intampina cum se cuvine pe duhul/dumnezeul noului an, care se spune ca aduce noroc. Una din mancarurile traditionala de anul nou este un preparat dulce (se cheama mochi, se citeste moci) facut din pasta de orez, umplut de obicei (sau intotdeauna ??) cu pasta de fasole dulce (cand vezi chestia asta, arata foarte bine, de obicei e foarte frumos decorata cu o mandarina sau fructe uscate, dar altfel nu e prea grozava, e asaa, foarte lipicioasa si prea dulce) si initial a fost facuta tot in onoarea acestui dumnezeu. Pe langa acest mochi, alte mancaruri traditionale de anul nou sunt boabe dulci de fasole neagra (o porcarie), icre de herring, rulouri de pasta de peste si creveti, de preferinta cat mai mari. In orice caz, trebuie sa spun ca preparatele traditionale variaza foarte mult de la o zona la alta. Eu am fost invitata vreo 4 ani la rand de profuf meu acasa, la petrecerea de anul nou (tinuta invariabil pe 3 ianuarie, pentru toti membrii laboratorului) si dupa primul an cand m-am lamurit ce-si-cum, inainte a pleca la petrecere mancam bine acasa, pentru ca stiam ca nu pot sa mananc ce imi ofereau ei acolo. Majoritatea mancarurilor erau dulci, gretos de dulci, doar sushi puteam manca si capsunile de la sfarsit. Dar, cum spuneam, poate in alte zone sunt mai gmancabileh preparatele astea de anul nou.
O alta mancare traditionala care se mananca chiar in noaptea de revelion (cel putin in zona Tokyo) este gsobah, o supa de taitei (noodle soup).
Multa lume se duce la templu shitoist in noaptea de anul nou sau in urmatoarelele doua-trei zile, iar unii nu se duc deloc (vezi Lia & sotul ei).
In orice caz, in noaptea de 31 decembrie este o liniste mormintala peste tot, luminile se sting in case pe la 1-2 noaptea, nu tu artficii, nu tu sampanie...se organizeaza spectacole sau show-uri televizate in cateva puncte din Tokyo si alte orase, dar altfel nu vezi tzipenie de om pe strada.
Un alt obicei al japonezilor de anul nou este faptul ca-si trimit carti postale de anul nou; si vreau sa spun ca unii scriu chiar sute de astfel de card-uri, pentru ca e musai sa trimiti la toata lumea, prieteni, rude, profesori, sefi, practic cu toata lumea cu care ai venit in contact in anul care a trecut. Cartile astea postale sunt foarte simple, contin urari gata tiparite (dar poti sa mai adaugi si tu urarea ta, bineinteles), de genul la multi ani, multumesc ca m-ai tratat bine pana acum si te rog trateaza-ma bine si anul asta. Nu contin urari cum le facem noi, de sanatate, fericire, etcc.sau poate ca n-am vazut eucDeci in afara de urari mai contin si un desen cu animalul asociat anului respectiv din zodiacul chinezesc, de exemplu, anul asta dupa cum probabil stiti este anul oii (de fapt, daca e sa ne luam dupa anul chinezesc, inca nu am intrat in anul oii, pentru ca noul an chinezesc incepe candva la sfarsitul lui ianuarie-inceputul lui februarie).
Prbabil ca multa lume stie deja ca japonezii, pe langa numerotarea anilor adoptata de toata lumea, mai au un alt fel de numerotarea a anilor, in functie de data de cand a inceput sa domneasca ultimul imparat. De exemplu, acum am intrat in anul al 15-lea al erei Heisei, pentru ca actualul imparat a fost pus imparat in anul 1989, dupa moartea tatalui sau, si anul 1989 a devenit anul 1 Heisei. In foarte multe documente oficiale apare trecut alaturi de anul 19 c sau 20.. si anul in numerotare japoneza.
Eeeei, acum vad cat m-am intins si de fapt nu ti-am raspuns la intrebarea ta, ce facem noi aici de Craciun si anul nou. O sa-ti raspund pe scurt, pentru ca, cel putin in cazul meu, nu sunt prea multe de spus; Craciunul l-am petrecut cu niste prieteni romani de pe aici, am avut si ceva mancare romaneasca, primita de acasa, sau facuta de noi, a fost binisor, daaaar.... imi doresc cu toata fiinta mea, ca la anul sa petrecem Craciunul cu ai nostri, dupa acesti 7 ani in care s-a intamplat ca intotdeauna de sarbatori sa fim aici, si nu acasa, langa cei dragi..
Iar revelionul...banal, in 3 pana pe la 10.30, cand Laura s-a culcat,si apoi in doi, cu sampanie la 12 noaptea si nanica pe la 1.30
Un an nou cu multe bucurii !
Elena&Laura
P.S. Am uitat sa va spun ca pe 28 decembrie s-a intalnit si comunitatea desprecopii, filiala Tokyo, adica eu si Monica (monicar) impreuna cu sotziorii nostri, iar pe 24 decembrie s-a intalnit filiala Tokyo-Saitama, adica Monica cu Anda (eapopescu). Ne-am simtit foarte bine si speram sa ne mai vedem...
Pupici
--------------------------------------------------------------------------------
Editat de - Elena on 07/01/2003 11:02:48
Rodica
Membru matur
Romania
116 Mesaje
Trimise - 11/01/2003 : 11:05:21
--------------------------------------------------------------------------------
Multumesc Elena pentru explicatii si iti dorim un an bun in care sa ti se implineasca dorinta de a fi in RO de Craciun, si poate, mai stii, sa ne vedem la viitoarea intalnire desprecopii.com!
Un an nou fericit!
Cristina
tinatache spune:
pag.9
monicar
Membru nou
Japan
32 Mesaje
Trimise - 11/01/2003 : 15:23:21
--------------------------------------------------------------------------------
Draga Elena ,
Ai prezentat viata de aici exact asa cum e ea, asa ca eu nu mai am nimic de completat.
Tofu... ma mir ca Laura ta poate manca asa ceva. Eu nu am reusit nicodata, desi o gramada de colegi imi spuneau sa mananc ca e fff sanatos.Mie mi se pare super gretoasa si fara nici un gust. O fi sanatoasa... ca de asta arata japonezele asa de bine.
Stii ce voiam sa va intreb, fetelor din JP? Ati vazut cati oameni au aici boli de piele? Eu in Romania nu am vazut asa ceva. Ma ingrozesc de fiecare data cand in metrou, langa mine sta un tip care se tot scarpina peste tot, sau cand se aseaza vreun adolescent plin de bube pe fata. Si femeile tinere au probleme cu tenul aici. Ma tot intrebam de ce oare??? Voi stiti?
Intr-adevar a fost excelent ca ne-am intalnit si poate, in ciuda distantei de 2 ore dintre noi, ne vom mai intalni.
Astazi trebuia sa ne ducem la o intalnire a romanilor din Tokyo. Petrecerea se tinea in casa unei romance, era angajat un bucatar roman sa gateasca. Cred ca a iesit super, am inteles ca au venit cam 30 de romani. Noi am avut alt program si nu am reusit sa mergem, dar data viitoare, nu vom rata.
Catalina, ca intrebai ce am facut de Craciun si de Revelion...
De Craciun am incercat sa petrecem cat mai romaneste.Ne-am intalnit cu prieteni de-ai nostri romani, am mancat toate bunatatile pe care le-am putut prepara aici, pentru a le suplini pe cele din tara. Intr-adevar asa cum spunea si Elena mi-e dor de telemea… de aia adevarata de Sibiu. Aici m-am saturat de cascavaluri si cream cheese importate din Australia. Dar mai e putin pana in Aprilie si plec in tara.
Stiti ce bucurie am avut acum o saptamana? Sa mananc mamaliga!!! Am gasit in sfarsit intr-un magazin malai si am facut si noi mamaliga. Dar e un malai prea fin si nu iese ca la mama acasa… sau poate ca nu ma pricep eu sa o fac. Cand ma intorc din tara, vom aduce de data asta si malai adevarat, gris, miere (ca asta de aici nu e buna), ceai de tei si altele… carora le simtim lipsa pe aici.
Am deviat de la intrebarea Catalinei… De Revelion am fost la munte, la Nikko. Un fel de Busteni mai mic si mai linistit. A fost frumos, dar scurt si ne-am intors din nou in aglomeratia din Tokyo.
Sper ca urmatoarele Sarbatori de iarna sa le petrecem si noi alaturi de familie, in Romania, ca nimic nu se compara cu acelea.
Luni, pe 13 ianuarie este sarbatoare nationala aici, asa ca vacanta din nou… Fetele din Japonia… stie careva semnificatia acestei sarbatori?
Numai bine va doresc si weekend excelent.
Monica
Elena
Membru de baza
Japan
554 Mesaje
Trimise - 12/01/2003 : 09:55:33
--------------------------------------------------------------------------------
Rodica, sa dea Domnul sa fie asa cum ai spus, anul asta sa petrecem sarbatorile in Ro si bineinteles sa ne si intalnim !!
Monica, maine e sarbatoarea majoratului ( "coming of age day"), cand tinerii de 20 de ani isi sarbatoresc majoratul, prilej cu care unii dintre ei trag prima bauta si primul fum de tigara,oficial...toti se imbraca furmos, fetele se imbraca in kimono, si se duc la primarie, unde li se tin speech-uri si, stii tu, tot tacimul...
Cat despre bolile de piele, am observat ca sunt multi tineri cu problema asta, dar nu mi-am putut da seama daca sunt mai mult ca in Romania...Mie de exemplu mi se pare ca multi japonezi au dantura proasta, dinti strambi si de asemenea au vederea proasta; sunt foarte multi ochelaristi (ma scuzati pentru exprimare, in orice caz, si eu ma numar printre ei) si mult mai multi care poarta lentile de contact; de ex. la mine in lab., am observat, in timp, ca mai mult de 60 % dintre studenti aveau ochelari sau lentile de contact/...un procent destul de mare, zic eu....
Vorbeam mai demult cu un prieten medic care a fost aici, care ar fi motivele pentru vederea si dantura proasta si el spunea ca in cazul dintilor ar fi poate lipsa de calciu din mancare traditionala japoneza (secole de-a randul au fost regiuni in care nu s-au prea mancat produse lactate); in plus el zicea si de sindromul de insulari, faptul ca au fost pana nu demult asa de izolati si nu si-au "reimprospatat" sangele, amestecandu-se cu alte natii...
hai ca tre' sa plec acum, sper ca am fost coerenta ca am scris intr-o mare viteza...
paaa
Elena&Laura
Albumul Laurei:
http://community.webshots.com/user/elenanew
--------------------------------------------------------------------------------
Un an nou fericit!
Cristina
Elena spune:
Multumesc mult, Tina !!
Am sa adaug si eu tot ce am salvat pe calculator.
In metrou in Tokyo
In Tokyo principalul mijloc de transport este metrou sau trenul. Bineinteles ca majoritatea locuitorilor din Tokyo au masina (preferinta lor se indreapta in special spre marcile straine- Benz-uri, BMW, Ferari, etc.), dar traficul este de atat de mare (poate cel mai mare din lume; un roman care traieste la N.Y. mi-a spus ca si acolo e trafic, da' ca aici el n-a vazut niciodata !!), incat mai toata lumea prefera trenul, in special pentru a se duce la servici.
Tin minte ca acum multi ani cand eram in tzara am vazut la tv imagini din metroul din Tokyo, cum lucratorii din statie ii impingeau de la spate pe oameni ca sa incapa in tren, atat era de aglomerat. Ei bine, asa este, am trait-o pe pielea mea!! E cumplit de aglomerat la orele de varf. Japonezii sunt foarte civilizati si stau foarte ordonati in asteptarea trenului (nu am vazut pe nimeni sa se bage in fatza, la tren sau in orice alta imprejurare!), DAAAR, odata intrati in tren se schimba total situatia. Acelasi domn care-si asteapta cuminte locul la rand, sau aceeasi doamna care preda cu atata delicatete si finete ceremonia ceaiului, odata intrati in metrou devin alti oameni, se lupta pe viata si pe moarte, dand din coate, fara nici cea mai mica jena si incercand sa ocupe un locsor mai bine plasat (adica nu langa usa) sau un loc de stat jos. La fel, cand mai sunt cateva secunde pana ajunge trenul in statie, cei care stau jos sau care sunt pe la mijlocul vagonului incep cu disperare sa-si faca loc spre iesire, NIMENI NU intreaba "coboriti la prima?" sau ceva de genul asta, totul se intampla in tacere, cu falcile inclestate, cu servieta "la inaintare", spre scopul suprem: sa coboare la statia unde trebuie !! Si chiar in conditiile astea teribile nu am auzit pe nimeni sa vocifereze sau sa injure (desi aveau fetzele congestionate si expresia lor spunea multe), ci doar cate cineva mai mormoia ceva in drum spre iesire....
Un lucru bun in toata povestea asta cu aglomeratia este ca japonezii nu miros !!! Va inchipuiti ce-ar fi fost in metroul din Bucuresti...Bineinteles ca si ei transpira, dar transpiratia lor nu miroase asa rau- e ceva ce tine de chimia organismului asiatic. Si in plus, sunt si foarte, foarte curati. Lor li se pare ca noi, albii, mirosim, ca sa nu mai vorbim de alte rase.
Am invatat foarte mult din viata japonezilor mergand cu metroul.
Primul lucru care m-a uimit inca de cand am ajuns in Tokyo este faptul ca majoritatea japonezilor dorm in metrou. Dar vreau sa spun ca dorm- cufundati intr-un somn adanc, de genul cu capul pe spate (sau pe umarul celui de alaturi) si cu gura intredeschisa. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu perna de sprijin a vreunui japonez adormit, si zau ca nu e deloc placut. Si ce poti sa-i faci ?ii tragi doua-trei ghionturi discrete, omul se trezeste putin, isi redreseaza pozitia corpului, dar in cateva secunde revine de unde a plecat. In final, daca aveam drum lung, renuntam la loc. Japonezii, pe langa varianta ghionturilor si a renuntarii la scaun, au si o solutie mult mai simpla, adorm si ei,lasandu-si la randul lor capul pe cel de alaturi si asa se ajunge la niste imagini de toata frumusetea (niste prieteni au facut cateva poze geniale cu astfel de imagini). Fara indoiala, ca multi sunt atat de
obositi din cauza ca muncesc 12-14 ore/zi, dar cred ca au si ceva genetic, care-i face sa adoarma in orice conditii sau pozitii (inclusiv in picioare; pozitia asta e chiar mai pitoreasca si mai interesanta de privit- somnul e la fel de profund, capul i se balangane fie pe spate, fie ii cade in piept).
Fosta secretara din lab. unde am lucrat imi spunea ca isi propusese odata sa invete franceza, ascultand casete in metrou, dar nu a reusit nicodata sa treacade prima lectie pentru ca adormea. Si tipa nu pot sa spun ca avea un job foarte obositor, muncea 8 ore si acasa nu o asteptau copii.
Tot despre metrou, trebuie sa mai spun ca marea mea durere cand am fost gravida (am lucrat pana aproape de luna a 9-a) este ca nimeni nu imi oferea locul. S-a intamplat totusi sa mi se ofere locul de 2-3 ori dar bineinteles ca tot femeile au fost cele care s-au ridicat;
barbatii erau mult prea obositi sau cufundati adanc in lectura unei "Manga" (carti cu benzi desenate, foarte indragite de japonezi). Manga este prezenta oriunde te duci, de la statii de
metrou (le culegi din cosurile speciale pentru maculatura, si nu de putine ori am vazut oameni imbracati in costume negre, sobre, scotocind in cosul de maculatura, in cautare de manga),
pana la restaurante, unde gasesti rafturi intregi de unde poti sa-ti
alegi o manga in asteptarea mancarii. Asta il enerva la culmea pe Radu, sotul meu, cand se ducea uneori la masa cu colegii lui din lab., si cand inainte si in timpul mesei era o tacere absoluta pentru ca toata lumea lectura <mangi>.
Metroul este si locul unde tipele (in general pushtoaicele) se rujeaza,se macheaza, se penseaza,isi dau cu creme, sau chiar isi onduleaza parul cu fierul (sotul meu a asistat de vreo 2 ore la astfel de scene).
A, si inca ceva despre locurile unde dorm japonezii. Am asistat de cateva ori la cursurile profului meu si am fost uimita sa vad ca cca 30 % dintre studenti dormeau fara nici o jena sub nasul profului (si era o sala mica, deci profu’ ii vedea cu siguranta). Am auzit ca este foarte raspindit obiceiul ca stundentii sa doarma la cursuri (si mai nou sa scrie email-uri pe celulare), fara ca profesorii sa le atraga atentia (decat in situatiile cand devin prea zgomotosi si sforaie).
Inclinatul
Aici toata lumea se inclina, de la prezentatorii tv, care la inceputul si sfarsitul emisiunii se inclina unul catre altul si apoi in fatza ecranului, adica in fatza telespectatorilor pana la vanzatorii de la aprozar si chiar si prietenii intre ei (tinerii mai putin, dar la oamenii mai in varsta e frecvent). Dar si in domeniul asta exista mai multe feluri de a te inclina. Am vazut o data la tv cum proaspetii angajati la un magazin de electronice faceau cursuri speciale pentru asta, pentru ca e important unghiul la care se inclina (45 grade) si pozitia corpului in timpul acestei actiuni.
Pentru japonezi este f. important in relatia de business cu clientul (sau cu sefu’) sa ai o atitudine cat mai umila, sa-l lauzi cat poti si neaparat sa-l duci de cat mai multe ori la baute pana se incheie o afacere. Am vazut niste faze foarte simpatice in metrou, cu niste domni bine imbracati, probabil businessmeni cu clientii lor, care se intorceau de la vreo bauta ( dupa cat erau de veseli) ,si atunci cand se apropia statia la care trebuiau sa coboare unii dintre ei, incepea protocolu’ cu inclinatul; intai multumeau (domo arigato), apoi se inclinau cat mai jos, tragand cu ochiul sa vada daca ceilalti s-au inclinat mai jos ca ei; daca cumva clientul (sau seful, in cazul in care au fost la bauta cu sefu’) s-a inclinat mai jos, atunci ei se inclina si mai jos si continua tot asa pana aproape se inchid usile.
Am citit intr-o carte umoristica despre Japonia o chestie: cum stii ca ai stat prea mult in Japonia? Atunci cand incepi sa te inclini si cand vorbesti la telefon !! Si zau ca si mie mi s-a intamplat de vreo doua ori chestia asta...
E greu sa spui despre un popor “oamenii astia sunt asa-si-pe-dincolo, si totusi… daca ar fi sa spun in citeva cuvinte PAREREA MEA despre japonezii, as spune asa:ca sunt oameni foarte de treaba, timizi, foarte modesti, respectuosi,
foarte curiosi si ..destul de birfitori (atat femeile, cat si barbatii).
-sunt foarte de treaba si inimosi- cel putin cu strainii; acum cateva luni i-am spus unei tipe cu care ma mai intalneam in parc ca ma gandeam s-o dau pe Laura la gradi, a doua zi primesc un email cu o lista cu toate gradinitele din zona, fara ca eu sa-I fi cerut chestia asta, doar i-am spus ca ma gandesc. O prietena care pe vremuri a fost interpreta de japoneza in tzara I-a spus unui japonez din grupul ei de turisti ca I-ar place sa aiba un rice-cooker (un dispozitiv electric de pregatit orezul), ca dupa doua-trei sapt. dupa ce japonezul s-a intors acasa, sa primeasca de la el rice-cooker-ul !! de atunci nu l-a mai vazut si n-a mai auzit nimic de la el…
- sunt modesti- nu prea am auzit japonezi care sa se laude, iar atunci cand sunt ei laudati, neaga cu multa tarie: “nu, nu, nu-I adevarat !” La fel se intampla si cand ii lauda cineva sotia sau copii (e foarte normal in Japonia ca un barbat sa-I spuna altui barbat: Ce nevasta frumoasa ai ! si la chestia asta nimeni nu raspunde: da, asa e, ci neaga sau o da pe gluma.
-sunt timizi- foarte multi japonezi (in special barbati) nu se uitau niciodata la mine atunci cand imi vorbeau si asta numai din cauza timiditatii; cateodata in metrou, cand se intampla sa fie locuri libere langa un strain, nimeni nu se aseaza langa el ! chiar am intrebat despre lucrul asta pe mai multi japonezi “de ce nu se aseaza langa straini, le e frica ca mirosim ? , raspunsul a fost din timiditate si probabil si o oarecare stanjeneala pe care o au in fatza strainilor.
-sunt foarte respectosi- vorbesc intotdeauna cu san-domnul; si aici se simte puternic cultura jponeza in ceea ce priveste ierarhia; barbatii se adreseaza celor mai mari decat ei in ierarhie sau varsta cu san; colegilor de aceeasi varsta sau celor mai mici cu apelativul –kun; iar femeilor li se spune san, sau in cazul in care sunt prieteni buni, forma de alint- chan (se citeste cian). Femeile, la fel, daca sunt prietene isi spun cutarica-chan; o colega de la univ. mi s-a prezentat Ma cheama Matzushita (bineinteles-numele de familie, ei nu se prezinta cu numele mic), dar poti sa-mi spui Matzu-chan, ca asa imi spun prietenii ! bineinteles ca n-am putut s-o strig niciodata Matsu-chan….
Dupa cum spuneam mai sus, prietenii se striga intre ei cu numele de familie, si de cele mai multe ori un sef habar n-are care este numele mic al angajatilor lui pentru ca nu se foloseste. Unele femei cand vorbesc despre sotii sau iubitii lor le spun domnul-cutarica, ca sa-si arate respectul pentru ei.
-sunt destul de ..barfitori- in laboratorul unde am lucrat erau mai multi studenti baieti (spre deosebire de univ. noastre, unde la chimie sunt mai multe fete decat baieti) si vreau sa spun ca trageau baietii niste birfe mai rau ca tzatzele din Ciorogirla; dupa ce faceam cate o petrecere in lab (si faceam multe, cu orice prilej se mai punea de-un party) ne strangeam mai multi si ii luau baietii la tocat marunt pe toti membrii laboratorului (care nu erau de fatza).
Elena&Laura
Elena spune:
Continuare....
Cat despre situatia strainilor in Japonia, ar fi cam asa: daca sunt
albi, sunt priviti cu un amestec de admiratie si putina invidie; daca
sunt asiatici sau negrii, impresia mea este ca majoritatea ii privesc cu destul dispret, desi nu o recunosc. Nu sunt prea
nationalisti, dar nu cred ca ii cunosc prea bine din pct. asta de
vedere. Am inteles ca fatza de chinezi se simt destul de vinovati pentru ce le-a facut in al doilea razboi mondiali si gubernul japonez ii ajuta f. mult.
Dupa cum spuneau si alte fete aici, sunt innebuniti sa vada copilasi de straini, mai ales daca au pielea alba. Aici toti cei care au pielea alba (inclusiv multi japonezi au pielea alba) sunt foarte invidiati pentru asta. Dovada este ca la raionul de cosmetice (si intr-o multime de reclame) sunt sute de crème pentru albit pielea. Unele doamne poarta vara umbrelute si chiar manusi albe pana la cot ca nu cumva sa se bronzeze vreun pic. Sau tot vara pe niste calduri ingrozitoare am vazut fete cu <dress> de matase; noi toti romanii curiosi ne tot intrebam de ce oare? In final am aflat ca tot din acelasi motiv, sa nu se bronzeze cumva pe picioare. Un prieten povestea ca o colega de-a lui a fost in concediu in Hawaii si cand s-a intors era le fel de alba cum a plecat pentru ca tipa isi daduse cu cele mai protectoare crème ca nu cumva sa se bronzeze vreun pic (pe langa obsesia cu pielea alba, sunt si f. ingrijorati de efectul UV). Si eu ce mandra eram eu de bronzul meu cand m-am intors de la mare, he,he !
Acum vreo 2-3 ani a fost o moda cu bronzatul (Iin special la pushtime), dar a trecut repede. Multi tineri se duceau la saloane speciale de bronzat, isi vopseau parul blond si aratau absolut oribil ! In primul rand ca era un bronz foarte ne-natural si combinatia cu par blond platinat si cu fatza japoneza era ceva groaznic ! Daca as putea sa le spun un mesaj japonezilor, le-as spune: NU va mai vopsiti parul, aveti asa un par frumos, negru !! Moda cu vopsitul vine din complexul lor ca toti sunt la fel, cu acelasi par negru si ochii caprui-negri (a propos si lentile colorate au din ce in ce mai multa cautare, cel putin aici in Tokyo).
Hi, hi, EDDY, si eu ma gandeam sa scriu putin despre w.c-urile japoneze; in primul rand vreau sa-ti spun tie ca eu sunt printre cei 1% care n-au capac d-ala meseriash, incalzit si dotat cu tot feluri de jeturi; mi-ar fi placut sa am, dar ne-am gandit ca nu merita sa dam vreo 100 de dolari sau chiar mai mult pe el, mai ales daca nu raminem aici… Si, intr-adevar sunt foarte raspnadite capacele astea, pana si la McDonalds am avzut asa ceva. Si in metrou ai incalzire la fund (nu sunt scaune, sunt un fel de canapele, si daca prinzi loc, nici nu-ti mai vine sa cobori, asa e de bine).
Si la mine in casa wc.-ul e in partea opusa baii, dar sa stii ca, cel putin in Tokyo, in special la bloc, gasesti si baie cu tot cu w.c.
Ce mai vroiam eu sa spun este ca w.c.-ul clasic japonez este ca w.c-ul turcesc; in majoritatea magazinelor sau parcurilor gasesti si de-alea si de-alea; in case, majoritatea japonezilor au in stil european, dar am prieteni care au w.c. stil japonez in casa. Am citit intr-o carte despre Japonia ca venerabili domni japonezi pot citi chiar ziarul stand in pozitie pe vine, hi, hi…
Alte curiozitati
-majoritatea japonezelor cand vorbesc la telefon (ma refer atunci cand sunt la servici, nu in discutii particulare) vorbesc cu o voce subtiata, ca un copilas, asta fiind un semn de respect fatza de interlocutor. La “alo” japonezii spu “moshi-moshi”.
-La multe automate de vandut bilete la metrou/tren sau la automatele de la banci, atunci cand introduci banii sau cardul de banca, apare pe ecran n desen cu o tanti care se inclina si iti multumeste cu o voce subtire, cristalina.
-Gesticulatia- cand arata cineva spre el insusi si spune “eu”, nu arata cu mina spre piept, cum facem noi, ci cu mina spre varful nasului . Fetele foloses alt cuvant pentru eu (ele spun “watashi”), pe cand baietii spun cu referire la ei, “boku” (si mai sunt si alte cuvinte pe care fetele si baietii le spun diferit).
Cand se frig la mina, ei nu scutura mina, ca noi, ci o duc la ureche !
Religia
Cele doua religii majoritare in Japonia sunt budismul si shintoismul. Despre budism cam stie toata lumea ce este, in shintoism oamenii cred si se roaga la spiritele stramosilor lor pentru sanatate, bunastare si ce probleme mai au ei. Unele familii au in casa un coltisor special amenajat unde pun un bol de orez sau alta mancare, un pahar de apa si flori pentru spiritele stramosilor; ideea e sa faci tot ce poti sa nu le superi pe spirite. Din pacate prea multe nu stiu nici eu si nici nu am aflat prea multe despre religia shinto de la japonezi, si stiti de ce ? pentru ca nici ei habar n-au ! Mai ales tinerii, pe care nici nu-i prea intereseaza religia; in orice caz majoritatea japonezilor se duc la templu (budist sau shintoist) in prima zi de anul nou, imbracati frumos in kimono-uri; acolo lumea arunca bani intr-o cutie si apoi se duc sa cumpere (cu un dolar, parca) de la ghiseuri niste biletele in care li se spune cum va fi anul care incepe; ce e amuzant este ca unii japonezi, daca pe biletelul tras scrie ceva de rau, ei trag alt bilet si alt bilet pana nimeresc unul care scrie de bine si p-ala il pastreaza!
Japonezii sunt in general foarte superstitiosi;multi cred in spirite, fantome, cifra 4 are o semnificatie nefasta (cum e la noi 13), pentru ca in japoneza la 4 se mai spune “shi, care inseamna si moarte (dar care se scrie cu alt kanji=caracter, decat cifra 4).
Botez ei nu au. In ultimii ani a devenit foarte populara casatoria in stil crestin, fetele viseaza la rochii de mireasa asa cum vad la europeni si americani si casatoria se face de obicei la capela hotelului unde are loc masa dupa nunta (si la ei e obiceiul sa dai bani in plic la tinerii casatoriti). Interesant este ca de multe ori preotul care oficiaza casatoria nu este..chiar preot. Este vreun strain bine facut, de preferinta blond si inalt si vorbitor nativ de lb. engleza. Am vazut de multe ori anunturi prin ziare de genul: angajam vorbitori de lb. engleza pentru ceremonii de casatorie; tipii sunt platiti cam cu o suta de dolari si treaba lor este sa citeasca din Biblie si sa spuna acolo ce se spune de obicei la casatoria in stil american. Dupa nunta locul preferat pentru luna de miere este Hawaii, urmat de insulele americane din Pacific, Guam si Saipan. Pentru japonezi este mult mai ieftin sa calatoreasca in afara Japoniei decat in interiorul ei si d-aia toata lumea calatoreste cat poate.
Statutul femeii- circa 70% dintre femei sunt casnice si sa stiti ca sunt foarte multumite de statutul lor ! Li se pare foarte normal ca dupa ce te casatoresti sau dupa ce faci copii sa stai acasa si sa-i cresti; am intalnit mamici foarte educate, unele cu masterate, la univ. bune, care erau casnice si care mi-au spus ca nici nu se gandesc sa lucreze, poate doar peste 5-6 ani, cand copii vor fi marisori, sa-si ia un part-time job ca vanzatoare la vreun magazin…Celelalte 30% care lucreaza o fac fie ca nu au de ales pentru ca nu se descurca din salariul sotului fie sunt femei mai emancipate care doresc sa-si faca o cariera; in orice caz, femeile care lucreaza nu sunt privite prea bine si le foarte greu sa-si gaseasca un job bun.
Numele japonezilor
Numele japonezilor sunt profund legate de natura, cat si de indeletnicirile lor din vechime de lucratori ai pamantului si de cultivatori de orez. Majoritatea numelor lor de familie contin cuvinte ca munte, apa, riu, cimp de orez, est, vest, etc. De exemplu Tanaka (un nume foarte raspindit cum ar fi la noi Popescu, Ionescu), inseamna mijlocul campului de orez; Nishikawa- riul de vest; Nakayama- mijlocul muntelui; Noguchi- gura campului; Kumano- urs de camp; cunoscuta firma Mitsui- s-ar traduce “3 fintini.
Si prenumele au toate o semnificatie, cel putin asa stiu eu…; pentru fete, foarte multe nume se termina in “ko”; de ex. Aiko, Minako, Akiko, Noriko, etc., dar in ultimul timp sunt la moda numele care au sonoritate straina, de ex. Arisa, Mariya, Mari, etc. Deasemenea multe nume de fete contin sau se termina in “mi”, care inseamna “frumos” (dar se pot folosi si alte caractere pt. “mi”, care pot avea alte semnificatii; ex. Naomi (chiar, poate ne spune EDDY ce semnificatie are Naomi), Tomomi, etc.. Am inteles ca si la ei e o mare bataie de cap alegerea numelui, exista carti cu mii de pagini cu tot feluri de variante de nume si combinatii de caractere care trebuiesc sa fie cat mai frumos imbinate astfel ca numele sa aiba o semnificatie buna. Unele familii chiar apeleaza la carturari sau intelepti sau nu stiu cum sa le zic, specializati in gasirea numelor cat mai armonioase si cu o semnificatie cat mai buna. E foarte interesant cand mai vad in parc cate doua mamici care se intalnesc prima data si intreaba cum ii cheama pe copii lor; daca una spune de ex. Tomoko, urmatoarea intrebare este care e caracterul folosit pentru “Tomo”, pentru ca sunt multe caractere pentru acelasi grup de silabe si pana nu vede scris numele nu-si poate da seama de semnificatie; atunci mamica incepe sa deseneze caracterul cu degetul in palma (trage in aer cateva linii si liniute orizontale si verticale din care eu nu pricep niciodata nimic), dupa care iterlocutoare exclama dumirita: Aaa, asta este! A, ce frumos nume “; pe baietelul meu in cheama Masao (sa zicem) si incepe si ea repede sa-i deseneze caracterul de la numele copilului ei.
Elena&Laura
Elena spune:
La masa
Vreau sa va spun niste obiceiuri si maniere la masa japoneza. In primul rand, la inceputul mesei, lumea isi impreuneaza mainile ca si cum s-ar ruga si spun gitadakimasuh (u nu se pronunta), care inseamna pur-si-simplu: primesc. La sfarsitul mesei sa spune ggocisoo sama h, care este un fel de multumire pentru masa.
Supa se mananca cu sorbituri zgomotoase ca sa arati gazdei cat de mult iti place (asta este explicatia pe care am primit-o de la un prieten, pe care mi-am permis sa-l intreb ce-i cu zgomotele pe care le face cu supa facuta de mine). La sfarsit, cand mai e putina supa, de obicei, farfuria se duce la gura si se bea direct din ea.
Sigur ca am vazut si japonezi care mananca supa fara sa soarba zgomotos, dar daca intri in vreun restaurant specializat in gnoodle soup, poti sa auzi un adevarat concert de sorbituri (pe langa supa propriu-zisa, se mai sorb si noodles, cu o dexteritate de invidiat). Tot de invidiat este si dexteritatea cu care reusesc sa aleaga osutze mici, mici de la peste, folosind betzele !!
Interesant este ca pe cat mananca barbatii de zgomotos, pe atat mananca femeile de delicat si gratios.
Alt lucru care l-am observat este ca in special barbatii mananca foarte repede. Cand ma duceam la masa cu colegii, ei terminau foarte repede, si trebuiau sa astepte tot timpul dupa noi, strainii, care, dupa ce ca mancam incet, ne mai intindeam si la taclalec
Pentru ei este foarte necivilizat sa iti sufli nasul in timpul mesei, mai bine iti tragii muci (pardon, scuzati) tot timpul, decat sa-ti sufli nasul. Tin minte ca la orele de japoneza, profa ne-a pus o caseta video pentru invatat japoneza (facuta pt. americani) si acolo arata o familie japoneza la masa, care avea un invitat american, si care s-a apucat sa-si sufle nasul zgomotos in batista in timp ce mancau, faza la care japonezul-gazda ii spune ceva de genul ca gnoi, japonezii, nu facem asah
Si tot despre maniere, am avut colegi care si rigaiau sanatos dupa masa, si nimanui nu I se parea asta ceva deplasat.
La servici
Ma gandeam ca daca povestioarele astea ar fi fost scrise de cativa dintre prietenii nostri romani de pe aici, ar fi fost cu muuult, muult mai diferite decat ce am scris eu, din ceea ce ar fi scris ei ar fi rezultat ca japonezii sunt niste oameni ingrozitori.
Foarte multi romani (si nu numai) pe care ii stiu eu, au plecat din Japonia injurand ! Si asta in primul rand datorita rigiditatii si problemelor pe care le-au avut in companiile unde au lucrat sau la univ. unde au studiat.
Eu pot sa spun ca am avut noroc si ca m-a ajutat Dumnezeu sa am un prof de treaba si mai putin gjaponezh decat restul japonezilor, asa ca nu pot sa ma plang prea mult. Singurul lucru de care as putea sa ma plang este ca am fost platita prost, sub nivelul la care sunt platiti japonezii, pentru ca viza mea de dependent (sotie) nu-mi permitea sa lucrez mai mult de 30 de ore/sapt., prin urmare am fost angajata part-time ca cercetator, desi eu lucram full-time. Noroc ca avea sotul meu bursa, si apoi salariu, ca altfel nu as fi putut sa ma intretin din salariul meu. Dar chiar si in conditiile astea, nu ma plang, pentru ca am invatat atat de multe lucruri in meseria mea, pe care in alta parte n-as fi avut cum sa le invat (in Romania, in nici un caz !!!!!) si am reusit sa public in reviste bune de specialitate, deci una-peste alta eu consider ca am iesit castigata, chiar daca nu financiarc.
Sotul meu, pe de alta parte, nu a fost asa norocos, ci a dat peste un prof nu prea de treaba, care a mincat ficatii multor romani care au trecut prin laboratorul lui. Sotul meu a fost de multe ori in timpul tezei de doctorat hotarit sa ne intoarcem acasa, noroc ca am fost eu langa el sa-l incurajez, ca altfel s-ar fi intors de mult (ca sa fiu mai exacta, chiar de a doua zi de cum a ajuns in Japonia, a vrut sa se intoarca acasa !!!!). Aici tactica pedagogica (cel putin, in univ.) este sa nu incurajezi de loc studentul, ca nu cumva sa si-o ia in cap. Asa ca nu prea auzi de la profi laude, ci mai mult critici, de cele mai multe ori foarte dure si spuse neaparat in fatza altor studenti, ca sa te faca sa te simti si mai prost.
La firma care lucreaza acum are un sef foarte gdezghetath, umblat mult prin lume si este cu mult mai bine ca la univ. Atata doar ca sunt zile intregi cand nu schimba o vorba cu colegii de munca, toata lumea este serioasa si isi vede de treaba lui (noroc ca de un an a mai venit un roman si mai are si el cu cine face conversatie).
Un prieten de-al nostru a lucrat un timp la celebra firma Toshiba; cand s-a angajat era tare mindru de el, ce gloviturah a dat si ce bine face la CV, dar dupa 6 luni si-a dat demisia ca nu mai rezista !! Toate povestiel lui sunt de-a dreptul ghorrorh; un stil de munca foarte inchistat, rigid, comunist, lucra intr-o sala imensa plina de birouri, nimeni nu vorbea nimic, in afara de chestiuni despre munca, nu se ridea sau glumea (el e un tip foarte glumet si tot timpul cu gura pana la urechi), si de cate ori incerca sa faca o gluma, pe langa faptul ca nimeni nu intelegea, era privit foarte suspicios. Sotia lui nu avea voie sa il sune decat in cazuri foarte, foarte speciale si nu avea voie sa scrie email-uri decat in interes de servici. Dupa astea 6 luni, era complet alt om,. Slabise, era stresat, nu mai ii ardea de glume, fuma doua pachete pe zi..pana la urma si-a gasit de lucru la o firma americana, si am observat ca multi romani (si straini) prefera sa lucreze la firme straine decat la cele japoneze.
Un alt prieten care si-a facut masterul aici, in cei doi ani de studii a albit serios si dupa spusele lui I-a cazut si foarte mult par, pe sistem nervos. A plecat invartindu-se in Canada.
O alta tipa a plecat anul trecut de aici, fiind gravida, in Franta, unde sotul ei si-a gasit de lucru; si ea a plecat injurand si vorbind cu multa ura despre japonezi, ca ma si speria (a avut niste probleme cu sarcina si nu a fost tratata asa cum trebuia sau cum se astepta ea).
Si mai sunt si alte exemple, cu multa lume care se plange, unii pe buna dreptate, altii poate mai subiectivicsi eu m-am plans si ma plang, ohooo, mai suna cate o prietena de pe aici si compatimim impreuna vreo ora-doua, pana ne descarcam, dar dupa aia ne amintim ca se poate si mai rau sicne trece.
Avem un prieten japonez, care e un tip destul de dur si care spune lucrurilor pe nume (ceea ce il face foarte deosebit de marea majoritate a japonezilor, care, dupa cum se stie, sunt foarte diplomati si aproape niciodata nu stii ce gandesc cu adevarat !) si cand mai vine cate un roman la el sa se planga ( a fost de multe ori in Ro, si cunoaste multi romani pe aici), le spune foarte direct: Aa, nu-ti place in Japonia, atunci du-te inapoi in Romania, ce mai stai !h Si noua de cate ori nu ne-a zis asa cand ne mai vaitam de una si de altac.
Totusi, vreau sa va spun ca prietenul care a albit si a chelit aici, dupa un timp, dupa ce a ajuns in Canada ne-a scris ca ii e tare dor de Japonia, de plimbarile cu bicicleta pe care le facea aici si de multe altele !!!! La fel, tipa gravida, dupa 3 luni dupa ce a ajuns in Franta mi-a scris ceva de genul : nu credeam ca o sa spun asta vreodata darc imi e dor de Japonia!h
Concluzia ????? rau cu rau, dar mai rau e fara rauc.
Pe Mt. Fuji
Asta vara sotul meu a fost impreuna cu niste prieteni intr-o expeditie pe Mt.
Fuji (care are cam 3700 m, dar ei au urcat de la 2500, pana unde au mers cu un
autobuz). Daca e sa ma intrebi care e
parerea mea despre calatoria asta, eu cred ca este o experienta care
merita facuta o data in viata, dar... am preferat sa o traiesc din
povestirile lui...sa urc 6-7 ore pe un munte asa abrupt, noaptea
(pentru ca ziua este prea cald si in plus muntele asta este si foarte
anost, fiind unul vulcanic, nu are vegetatie ci numai roca vulcanica, nu ai
nimic de pierdut daca nu il vezi pe ziua; apoi, se pare ca atractia "number one"
este sa vezi rasaritul de soare pe la 4 si ceva dimineata) nu e chiar unul din
visele mele de a-mi petrece o noapte de week-end !
In primul rand mi-a spus ca a fost foarte obositor, dupa cum era de asteptat, au plecat seara la 10 si s-au intors a doua zi pe la pranz. In
afara faptului ca a fost o experienta "de
palmares": a urcat pentru prima data la asa o altitudine pe un munte
vulcanic, atat de faimos (cel putin aici in Japonia), in rest nu a fost
cine-stie-ce !! Nu este numai parerea lui, ci si ceilalti prieteni
romani au spus acelasi lucru. Radu spunea ca parca nici nu era pe
Pamint, era parca un peisaj de pe Marte, totul numai roca, fara un
firicel de iarba, fara un izvor, fara pic de vegetatie ! In plus, ceea
ce a fost extrem de enervant pentru toata lumea, a fost o aglomeratie
teribila; ultimele 3 ore le-a parcurs ca la coada la carne, mai
inaintau un pas, mai stateau un pic si tot asa (si nici nu puteai sa "te
bagi in fatza" pentru ca era o singura carare, foarte strimpta); din
pacate cand au ajuns in varf, nici rasaritul, nici privelistea din jur
(care am auzit ca merita, intr-adevar sa fie vazute) nu le-au vazut prea
bine, pentru ca era innorat; au vazut doar craterul, s-au odihnit si
incalzit putin la un refugiu de acolo si au plecat inapoi (pe alta
carare, de zgura, pentru ca nu este voie sa te intorci pe drumul de
urcare). A fost foarte mirat sa vada oameni de toate varstele (foarte
multi incaltati cu tenisi !!), de la copii in jur de 10 ani pana la
bunicutze, carora li se facea rau, mai ales la coborire, cadeau efectiv
din picioare. Muntele asta e un fel de munte sacru pentru ei si d-aia
japonezii, care si asa au un spirit aproape masochist, se duc morti-copti
numai ca sa se poata mindri ca au urcat pe Fuji. Au chiar o vorba "cine
urca o data pe muntele Fuji devine mai intelept, dar cine urca a doua
oara e nebun !" (sau varianta: "cine nu urca odata pe Mt. Fuji nu e japonez, si
cine urca a doua oara e nebun"). Un "nebun" d-asta a fost si un coleg japonez
de-al lui Radu care a fost cu ei, desi mai urcase si anul trecut, numai ca tipu'
a fost foarte "tare"- la fiecare pauza, tragea cate o tigara, spunand ca e
cea mai mare placere sa fumezi pe munte !!
Curiozitati japoneze
As vrea sa va spun niste curiozitati japoneze legate de cresterea si educarea copiilor in Japonia. Deci:
- pe timpul verii una din cele mai populare delicatese pentru copii este gheata maruntita bine si colorata chimic (rosu, albastru, verde, samd), care se serveste in cupe enorme ;
- inghetata se recomanda pentru rosu in gat la copii (pediatra mea: si da-I medicamentul cu niste inghetata pentru ca copiilor le place mult inghetata !!)
-copii au uniforme incepand de la gradinita pana la liceu; la copilasi, uniforma este constituita din pantalonasi scurti, respectiv fustite scurte si sosete atat pe timp de vara cat si pe timp de iarna.
-este destul de raspindit ca parintii sa faca baie (adica sa intre in baie dezbracati) impreuna cu copii lor ( pana se fac maricei), chiar daca sunt de sex opus. Stiu asta mai de mult de la colegii de la univ., dar chiar de curand a fost o faza, atunci cand Laura fiind la bazin a vazut pentru prima data putulica unui baietel si s-a holbat vreo cateva minute acolo, eu I-am explicat mamei baietelului ca Laura vede pentru prima data o putulica si ca d-aia se uita asa; la care tipa imi raspunde mirata: daf n-a vazut pana acum la sotul tau la baie ????
- marea majoritatea a japonezilor nu-si imbratiseaza sau pupa copii IN PUBLIC - odata ii povesteam mirata unui prieten japonez despre obiceiul de mai sus, cu baia, la care el imi raspunde agasat ca lui I se pare mult mai dezgustator ca o fata adolescenta, de exemplu, sa-si imbratiseze si sa-si pupe tatal, decat sa faca baie impreuna cu el !!!
- copii care vor sa intre la un liceu bun sau la o facultate buna fac meditatii la greu (cum era/este si la noi); se duc 6-8 ore la scoala normala si apoi se mai duc vreo 4-6 ore la scoli speciale de meditatii; asa incat elevii in ani terminali de sc. Gen. Sau liceu invata pe zi cam 10-12-14 ore;
- in ultimul timp a luat mare amploare un fenomen ingrijorator in scoli si licee- copii refuza sa se mai duca la scoala; de ce ? din cauza rautatii si cruzimii colegilor- la ei functioneaza sistemul de grup si daca nu esti in stare sa te integrezi intr-un grup, esti pierdut; stim si noi foarte bine ca peste tot copii sunt rautaciosi si fac misto de altii, dar se pare ca la ei fenomenul asta a devenit chiar serios, au fost chiar si cazuri de sinucideri;
-sistemul de grup functioneaza foarte bine si la mamici- vezi peste tot in parc grupuri-grupuri si am inteles ca apar adevarate drame cand unele mamici ar vrea sa intre si ele intr-un grup, dar dintr-un motiv sau altul nu sunt admise. Eu am fost intrebata odata cand mi-am facut debutul ; credeam ca nu am inteles bine- si tipa mi-a spus ca o proaspata mamica cand se duce prima data in parc cu puiul ei, aia se cheama debut si daca intalneste un grup de mamici cu bb-I de aceeasi varsta si vrea sa intre in grupul lor trebuie sa se duca la ele sa se prezinte si sa le duca si niste mici cadouri (prajiturele, ceva), asa, ca sa fie bine primita.
- mamele cu copii la gradi trebuie sa faca munca voluntara- o prietena de-a mea mi-a spus ca le-a chemat pe toate mamele de la gradi sa se duca in parc sa faca curat (strans hirtii, maturat), deoarece copilasii lor urmau sa aiba nu-stiu-ce activitate in parcul ala.
- pentru a intra la gradi parintii si copii trebuie sa dea un interviu; chiar ieri vrobeam in parc cu o tipa care a avvut un astfel de interviu si baietelul ei a picat; nu stiu ce gradi era aia dar spunea ca au fost cam 10 pe loc si ca s-a intrat cu pile !! (daca cineva avea impresia ca doar in Romania exista asa ceva, uitati ca nu e chiar asa); nu mi-a spus in ce a constat interviul, dar mi-a spus ca una din probe a fost cea de joaca si baietelul ei a fost pus sa se dea pe tobogan; pustiuf in loc sa se dea normal s-a dat pe burta si cu capuf inainte si mamica lui se amuza: oare din cauza asta l-or fi picat ??
- copii sunt trimisi la gradi raciti, cu nasul curgand si tusind si la gradi stau pe parchet cu picioarele goale, fara ciorapi.
Elena&Laura
eellyia spune:
M-am casatorit cu un japonez anul trecut in august si in prezent locuiesc in Tokyo. Am citit cu mare interes tot ce s-a scris aici despre Japonia, mai ales ca de acum voi trai aici si va trebui sa ma adaptez la noua situatie, ceea ce nu este usor. Vreau sa spun ca ma simt cam singura aici, nu am prieteni, nici japonezi, nici romani, poate din cauza faptului ca stau toata ziua in casa. Sotul este ocupat cu afaceri, cateodata mai pleaca din Tokyo si ma lasa singura acasa de obicei cam o saptamana-doua. Nu mi-am inchipuit ca viata mea va fi chiar atat de plictisitoare dupa casatorie. Cu metroul nu circul, pentru ca nu trebuie sa merg nicaieri si daca ar fi sa incerc sa ma plimb cu metroul, m-as rataci sigur. Stau toata ziua in fata calculatorului si citesc tot felul de chestii interesante. Astazi am dat peste acest site si mi-a placut foarte mult. Sotul meu este un tip sociabil, vorbeste fluent engleza, are o gramada de prieteni, dar ceea ce vreau eu sa spun este ca noi nu vorbim deloc in japoneza, ci numai in engleza, de aceea imi este foarte greu atunci cand mai iesim la cate vreun restaurant cu vreun prieten de-al lui si trebuie sa particip si eu la conversatie. Din zece cuvinte inteleg doar 3. Cu toate ca toti prietenii lui ma respecta si imi vorbesc foarte frumos, nu ma simt in largul meu in prezenta lor, ma supara faptul ca nu pot comunica atat de bine cu ei. Sotului meu ii plac intrunirile cu prietenii si se lungeste mereu la vorba, ma prezinta cu mandrie la toti, dar nu prea se justifica mandria asta a lui, as dori sa pot povesti si eu ceva, fara sa intampin mereu aceste dificultati de comunicare, as dori sa ii uimesc pe toti cu cunostintele mele de lb. japoneza, macar atata, ca de povestit activitatile mele zilnice nu prea ar fi interesant sa le spun ca si azi am stat in fata calculatorului. Mereu sotul ma roaga sa iesim cu prietenii lui, dar deja incep sa evit contactul cu acestia, nu-mi place sa zambesc fals sau cand spune careva vreo gluma si pufnesc toti in ras, habar n-am despre ce e vorba, deci n-am cum sa ma distrez. Inainte mai luam cate un paharel-doua de bere si ma mai destindeam, dar nu pot continua asa. Trebuie sa umplu acest gol din viata mea. Ma gandeam sa ma inscriu la un curs de limba japozeza, poate voi intalni pe cineva, voi lega noi prietenii, cine stie... In martie plec in tara, sper ca imi voi mai reveni din starea asta de amorteala. Bineinteles ca atunci cand ai mei ma vor intreba cum imi merge aici, le voi spune ca bine, totul e ok, nu vreau sa se ingrijoreze din pricina mea. In orice caz, acest site l-am gasit gandindu-ma ca poate in viitor voi avea un copil si ca trebuie sa ma informez bine inainte de a face acest pas.
Flory
papadie spune:
bine ai venit eellya
din ce am citit eu (din pacate cred ca s-au pierdut acele postari) in tokyo exista un club al românilor. Sunt convinsa ca fetele astea dragutze din Japonia or sa te ajute:-)
numai bine,
päpä
Sä fim senini!
eellyia spune:
Multumesc pentru urarea de "welcome"!Tare mult mi-as dori sa aflu adresa acelui club al romanilor din Tokyo. Multumesc!
Flory
Elena spune:
Buna, Eellya,
Bine ai venit la 
!!!
Si eu stau tot in Tokyo, in Setagaya-ku, pe linia Hanzomon.
Daca vrei sa mai vorbim, poti sa-mi scrii pe adresa:
rcpopa@hotmail.com
Pana una alta, daca sotul tau vrea sa invete romana, uite aici un site de invatat romana pentru japonezi:
http://www.fulger.co.jp/
e foarte distractiv si la obiect; incepe cu expresii si cuvinte simple (buna ziua, multumesc, etc.) si ajunge pana la "te doresc"; "da, si eu te doresc" (asta are si sonor 
)
Numai bine,
Elena
P.S. Pt. fetele din Japonia, am primit de la un prieten de aici un mp3 cu, cica, ultimul hit din Romania: Despre tine, de O-ZONE. Eu sunt complet pe dinafara cu muzica romaneasca de cand am plecat si chiar eram curioasa ce mai e prin tzara in domeniul asta..daca va intereseaza, vi-l trimit.