Speriat sau egoist?

Va rog ajutati-ma. Nu stiu ce sa fac si nici unde am gresit. Sunt insarcinata in 6 luni si tot de 6 luni am probleme cu sotiorul meu. Nici unul nu isi dorea acum un copil dar daca s-a intamplat nu mai putem face nimic altceva decat sa ne obisnuim cu ideea.
Totul a inceput in preajma alegerilor cand lucrau la campania electorala. De atunci iese in oras saptamanal cu ceilalti si vine acasa tarziu dupa miezul noptii si baut bine. Cand ne-am cunoscut avea aceeasi problema dar de 3 ani de zile nu a mai facut faze de genul asta. S-a schimbat mult de cand umbla cu indivizii astia. Inainte nu se urca la volan nici daca gusta ceva iar acum vine sute de kilometri baut si obosit dupa o zi de serviciu. Nu as avea poate nimic cu iesirile lui dar am fost o data la o petrecere a lor si am vazut cum se comporta ceilalti. intr-un cuvant sunt betivani si curvari. Dupa ce se pilesc bine incep sa se dezbrace si chiar sa se "atinga". Ma intreb uneori daca si sotul meu face acelasi lucru. Din cate am vazut si il cunosc el cand vede o sticla sta langa ea pana o termina si apoi cauta alta. Dar am dubii... Oare nu face si el acelasi lucru acum? De mult timp insa nici nu mai face dragoste cu mine. Cred ca e totusi legat de sarcina dar eu cu ce sunt vinovata? Sunt vinovata ca ii fac un copil sau sunt vinovata ca exist? Toata sarcina am petrecut-o singura plangandu-mi de mila si asteptand de la el macar un semn. Parca nici nu exist iar de sarcina nici sa nu mai vorbim. De multe ori am zis ca plec acasa la mama. Mi-am facut si bagajelul dar nu am curaj sa ies din casa. Tot aman momentul care mai devreme sau mai tarziu tot va veni. Nu mai pot. Am uneori accese de furie de raman fara respiratie, apoi incep sa plang si plang ore in sir. Zilele trecute m-am simtit oribil. Pe moment a fost super dar apoi.... Veneam de la piata cu maxi- taxi. la un moment dat urca un batranel cu un baston. Vazand ca nimeni nu se ridica, m-am ridicat eu atunci soferul a inceput sa urle la un tip sa se ridice pt ca sunt insarcinata. Poate nu a fost cine stie ce dar nu va puteti inchipui ce bine m-am simtit mai ales atunci cand a oprit sa cobor. A coborat repede inaintea mea, mi-a luat bagajul si mi-a intins mana sa cobor pt a nu aluneca pe gheata. Ma simteam o regina dar ce folos ca a durat atat de putin. Cand mi-am adus aminte ca sotul meu nu m-a facut niciodata sa ma simt asa. Cat i-ar trebui sa se poarte si el afectuos cu mine!
Ma scuzati ca poate v-am plictisit cu povestea mea dar cum am inceput au aparut lacrimile si iar nu le mai pot opri. Am sperat sa inceteze dupa ce imi descarc sufletul dar au inceput sa siroieze mai puternic. Ajutati-ma cu un sfat sau o vorba buna. Nu ma acuzati, va rog , pt ca asta o fac eu zi de zi. Am nevoie disperata de un prieten ca altfel simt ca innebunesc.
Nu am mai recitit mesajul pt ca nu il vad bine din cauza lacrimilor.
va multumesc anticipat.

ioana_du spune:

Draga mea, in primul rand iti recomand sa incerci sa te linistesti. Nu stii cat de rau ii faci lui bebe mic din burtica daca plangi atat de mult. Starea ta de agitatie i se transmite si lui, si nu ii face bine. Crede-ma ca nu e poveste, e purul adevar.
Cat despre problema ta, eu o vad ca fiind destul de grava. A mai existat intre voi si in trecut asemenea lipsa de comunicare? De ce nu incerci tu sa vorbesti cu sotul tau, sa ii spui ce te deranjeaza si sa incercati sa va regasiti un pic? Problema bauturii este .... una mare! Explica-i ca de-acum va avea si mai multe responsabilitati, fa-l sa inteleaga ca ai nevoie de el, ca nu e usor sa treci singura prin cele 9 luni de sarcina. E posibil sa fie speriat de ce va fi viata voastra de acum inainte, dar cred (nu vreau sa te superi pe mine) ca e si o doza de egoism. Daca el e speriat, atunci tu, care il porti pe bebe in pantece si il vei aduce pe lume, cum ar trebui sa fi?
Te sfatuiesc sa te inarmezi cu rabdare si nervi tari si incearca sa iti provoci sotul la o discutie super serioasa. Incearca sa nu fii agresiva, nu il acuza, numai fa-l sa inteleaga ce se intampla si felul in care vezi tu lucrurile. Sper din toata inima ca va trece cu bine toata perioada asta urata, ca te va intelege si ca vei avea in el un aliat.
Iti doresc numai bine, si te rog din suflet, incearca sa iei tu lucrurile mai usor, de dragul bebelusului din burtica ta. Gata cu lacrimile!
Te pup cat pot de mult, si curaj !

Ioana si Bianca pui (22. dec. 2004)

http://photos.yahoo.com/ioana_du

BellaDonna spune:

nicodoh,
e foarte greu cu sotul tau mai ales ca a intrat in anturajul respectiv, va fi mault mai greu sa se lase de bautura , doar daca va mutati in alta localitate, alfel iti va fi foarte greu.
In primul rand sa ai grija de tine si bebeul pe care il astepti , gadeste-te ca dupa ce nasti tu si copilasul aveti nevoie de liniste, poate ca e mai bine sa stai cu mama ta, singur poate sotul tau se va trezi la realitate...
Dealtfel iti va fi foarte greu cu sotul caci alcolismul e o boala si daca a ajuns sa nu se poata dezlipi de langa sticla de alcool e greu si spun asta ca stiu din propia experienta cu tatal meu, deocamdata tu ai nevoie sa te mobilizezi pt tine si copil, el se va schimba foarte greu si nu gred ca acum e cel mai potrivit moment sa-l dadacesti si pe sotul tau, daca esti di Bucuresti poti sa te interesezi unde este o asociatie a alcoolicilor anonimi poate ei il vor putea ajuta mai mult dar trebuie si el sa vrea asta, poate dupa ce nasti si va vedea copilul se va schimba sa speram si sa ne rugam la Bunul Dumnezeu pt el .
ai grija de tine si de bebelus, bucura-te caci un copil e o binecuvantare ai sa vezi ce bucuroasa o sa fi cand ai sa-l ti in brate. de la mine si promite-mi ca nu vei mai plange pt el(sotul tau) nu merita lacrimile tale.

Elise spune:

nicodoh,

Eu zic sa te linistesti, si sa incerci sa nu mai privesti lucrurile atit de dramatic.

Faptul ca a mai avut inainte probleme cu bautura si s-a lasat inseamna ca are vointa si o sa se mai poate lasa si a doua oara - mai ales ca o sa aiba o motivatie: bbul.




Elise

Rosey spune:

situatia se va inrautati dupa ce se naste bebe. trebuie sa iei o decizie acum. vorbeste cu el cu cartile pe fata. mergeti la un psiholog, daca el accepta. in orice caz, incearca sa discuti cu el omeneste si daca nu se poate, da-i un ultimatum. si cred ca o perioada de separare ar clarifica mult apele intre voi. adica o sa vezi daca mai este interesat de relatia cu tine sau nu. oricat ar parea de dur, plansul de mila proprie nu rezolva nimic.
bafta:)

Emi si mami spune:

Scumpa, eu zic sa-ti iei frumos bagajelul si sa pleci la mama ta, unde gasesti sprijin si iubire.
Din experienta iti spun ca astfel de probleme nu au leac (cineva din familia mea a patit asa). Degeaba speri, degeaba ii acorzi a 2-a, a 3-a, a tzashpea sansa... Nu faci decat sa-ti pierzi timpul.
Tu ai nevoie de liniste.
Elise are dreptate, nu mai lua lucrurile in tragic. Asta e, ce-a fost, a fost, ne gandim la viitor. Si viitorul exista si in 2 - tu si bebe. Ba chiar, de multe ori, e mai bine.
Citeste pe forum postarile fetelor care au crescut cu tati alcoolici. Toate spun ca ar fi preferat ca mama sa-l paraseasca pe tata si sa nu le creasca in asa atmosfera.
Copilul trebuie sa aiba parte de liniste si dragoste. Cum se formeaza de mic, asa va fi toata viata. In copilarie se formeaza modul in care el/ea va raspunde problemelor vietii. Nu vrei sa fie un depresiv, speriat de bombe, nu? Vrei sa fie puternic, nu tarat, nu-i asa? Fii tare pentru el/ea!
O sa plangi, sigur ca da. Poate mai multa vreme. Dar te vei bucura dupa aceea. Si copilul tau iti va multumi.
Nu am nici o indoiala ca bb va fi un mic ingeras minunat si ca vei avea parte numai de bucurii de la el. Vad ca nu te-ai gandit nici o clipa sa renunti la bb. Cel de Sus a vazut si o sa puna capat necazurilor tale. Trebuie doar sa ai curaj! Sa-ti ajute Dumnezeu si sa stii ca la parintii tai si la noi vei gasi intotdeauna sprijin.
Uneori, ceea ce ti se pare o povara este de fapt salvarea ta. In acest caz, bb.
Va dorim multa sanatate,

Emi si mami Raluca

dulcetica spune:

Perioada de sarcina este destul de grea si fara alti factori de stress.Intradevar ,stress-ul ii face tare rau puiului si trebuie sa te calmezi,sa te autoeduci sa ignori orice induce tensiune.Sarcina, chiar daca este foarte dorita ,conduce la o transformare radicala fizica si poate cauza stari depresive.E normal si pentru cele mai tari persoane,deoarece viata se schimba ireversibil.In mod normal, sotul tau ar trebui sa fie suportul moral si sa te sustina la maxim,sa te ajute sa te exteriorizezi si sa depasiti impreuna, cu bine, totul.Posibil sa fie si el un pic debusolat si se lasa "consolat" de prietenii binevoitori.In ce luna esti?Stii ce sex va avea BB.Poate ar fi bine sa-ti spuna medicul,deoarece atunci cind afla tatal,devine atit de concret, incit o sa-l mobilizeze cumva.Sotul meu a fost topit cind l-a vazut pe BB prima data.I-au dat lacrimile de emotie!
Eu cred ca se va schimba!Cu certitudine, cind isi va vedea mostenitorul acasa ,instintele "primare",simtul proprietatii isi va spune cuvintul si o sa asisti la o transformare totala.Inca n-am vazut in anturajul nostru vreun tata, care sa nu-si iubeasca copilul la nebunie.
Mai vorbim, ca BB asteapta sa-i fac baie.
Uita-te la filme,invita-ti prietene la conversatie,realaxeaza-te!

nicodoh spune:

Imi aduc aminte si acum zambetul tamp de pe fata lui cand l-a vazut pt prima data pe bb la eco. Atunci bb avea 5 saptamani, de atunci insa parca nici nu mai exista. Din cand in cand isi mai aduce aminte si imi spune : "ce ti-a crescut burtica" apoi iar pauza de cateva saptamani. Poate noua ne-ar trebui o cearta sanatoasa cu tipete si pumni altfel nu stiu cum ne-am putea descarca. De 3 ani de cand suntem casatoriti nu am ridicat niciodata glasul unul la altul. Daca ne deranja ceva spuneam ce aveam de spus (mai mult eu)apoi totul se desfasura ca inainte fara sa se schimbe ceva. Cu toate ca isi dorea un baietel, iar la eco i-a confirmat ca e baiat, nu e nici o schimbare. Imi dau seama ca nu contez pt el sau pt familia lui. Toata casnicia am avut impresia ca sunt vazuta de toti ca dama lui de companie. Am uitat sa spun ca acum stau in acelasi oras cu socrii iar mama e la 150km distanta. Ajung foarte greu pana la ea. Poate de asta imi e atat de greu sa plec de langa el. Cred mai degraba ca ma ascund dupa deget, concluzia e ca in ciuda a tot ce-mi face eu tot il iubesc. Dati-mi un sfat va rog: cum as putea sa-l parasesc. Sufar enorm pt ceea ce-mi face dar totusi nu pot pleca.
Inteleg ca ii fac rau lui bb dar nu ma pot abtine, iar el nu intelege. E atat de placut cand ma loveste cu piciorutele dar cand il ating imi dau lacrimile pt ca tatal lui nu e langa mine sa-l simta si el. Ceva, nu stiu ce, ma impiedica sa fiu cu adevarat fericita de acest bb care creste in burtica mea. Vorbesc toata ziua cu el, ii spun ca il iubesc dar nici eu nu cred cand spun. Intr-un fel il iubesc dar nu stiu in ce fel.
Azi vreau sa merg la mama si l-am rugat sa mearga cu mine, dar tot incearca sa ma convinga sa plec cu el si prietenii lui la sanius la Vatra Dornei. Cica alta ocazie sa iesim nu mai este. Daca ma duc stiti cum se va intampla? Ma va lasa acolo spunand in sinea lui: fa ce vrei eu te-am adus, iar el se va apuca de baut de va cadea sub masa. Daca nu vrea sa mearga la mama , ma duc singura si voi ramane acolo o saptamana. Dar pot sa raman??? Asta e intrebarea cea mare. Va mai spun ce am facut dupa ce vin de la mama. Va pup dulce si va multumesc pt sfaturi.
Happy Valentine's Day tuturor

lorelei_19 spune:

Nico, scumpo, te chinui singurica de nu mai poti. Eu in general sunt pentru familie si copil cu tata, dar in cazul tau spun ce ti-au spsu si fetele: incearca sa discuti cu el si du-te la mama ta pana nasti. Macar sa ai intelegere si dragoste in ultimele lui de sarcina. Ai grija de tine si bebelush si sub nici o forma sa nu-ti doresti certuri si eventual batai, uneori dorintele, Doamne fereste, se indeplinesc.
Sarcina ushoara in continuare si nastere ushoara si rapida. Ai grija de tine

Emi si mami spune:

Buna, Nicoleta.
E ABSOLUT NORMAL ce simti tu fata de bb!
Abia la cateva luni dupa nastere te vei indragosti cu adevarat de el.
Daca pana atunci nu te da pe spate, nu-ti face probleme, nici eu nu am fost mamica eroina, e normal. Dar acum o iubesc pe Emi la nebunie.

Mai, eu nu stiu ce sa spun... mai ales ca e baietel... baieteii adopta inconstient modelul tatalui. Tu asa vrei sa fie bb cand va creste mare?
Tati trebuie neaparat sa se dea pe brazda daca ramai cu el.

Daca nu, nu exista retete pentru a te desparti de cineva. Imi pare rau ca aici nu te pot sfatui. Cred ca te va ajuta mult mama ta, care trebuie sa puna sufletul tau pe primul plan.
Multi parinti isi cantoneaza copiii in casnicii nefericite de frica gurii lumii sau "ca sa creasca copilul cu tata". Chestia asta cu tatal e perfect valabila si de dorit, dar cand nu se poate, nu se poate, doar n-o sa-ti mananci zilele de gura lumii. Mai bine lipsa.
Multa sanatate si pupici pentru tine si bb,

Raluca

Babisa spune:

Sunt aproape speriata de situatia ta...sunt sigura ca dumnezeu te va face un inger doar pt ca treci printr-o asemenea situatie intr-un asemenea moment."Sa nu mai plangi" sunt vorbe spuse degeaba...lacrimile nu le poti opri asa usor si nici sentimentele , mai ales in perioada asta cand esti atat de usor de iritat...pe mine ma enervau niste mici chestii cand eram gravida, dapai sa mai trec si printr-o situatia ca a ta ...nu am cuvinte cat ma doare sufletul pt tine si asta numai pt ca stiu ce inseamna sa iubesti cu adevarat si imi imaginez ce ar insemna pt mine sa nu mi se raspunda la iubire , ba chiar sa ma simt badjocorita.Momentan stiu ca ai senzatia ca cel mai de pret lucru este relatia ta cu sotul tau , nu te vezi mai departe fara el...pe bebe mic il iubesti dar inca nu constientizezi ce inseamna pt tine cu adevarat,ba chiar uneori poti ajunge in ipostaza de a regreta ca il porti in pantece pt ca nu ii vei putea oferi o viata cu un tata care sa il merite.Dar un prim sfat ...daca ai dubii si crezi ca sotul tau te inseala...inceteaza sa ai relatii sexuale cu el chair daca ti-o cere pt ca nu se stie niciodata cu cine umbla si cu ce microbi poate veni acasa si te poate imbolnavi pe tine...iar in perioada asta este foarte greu sa tratezi o boala si ar trebui sa ii subliniezi asta sotului tau...eu am facut-o cu sotul meu cu toate ca nu aveam nici un dubiu dar auzisem ca barbatii o cam iau rasna cand sunt femeile gravida...i-am spus ca as fii in stare sa ii dau cu ceva in cap daca ma imbolnaveste.Nu cred ca nasterea bb-ului are sa il apropie mai mult de tine, mai ales ca nu ai sa mai ai timp sa fii dragastoasa sau rabdatoare cu el si cand are sa vina acsa are sa mai auda si tipetele bebeului care are sa fie bietul de el tulburat din cauza vietii pe care o ai tu pt ca te simte.Sunt sigura ca dupa ce vei naste ai sa iei singura hotararea de a te muta la mama ta si ai sa fii fericita alaturi de bebe-ul tau,ai sa iti reversi toata dragostea asupra lui si o sa treceti prin per foarte frumoase si chiar romantice.iar sotul tau sunt sigura ca se va trezi intr-o buna zi si isi va da seama ca pierderea voastra inseamna enorm de mult pt el ,iar atunci are sa te cheme cu disperare inapoi.Acum te are si crede ca esti dependenta de el si cam asa te simti si tu ...dar ar trebui sa ii dai o lectie iar daca nu raspunde la lectia ta cerandu-ti sa te intorci , inseamna ca nu te oiubeste cu adevarat , sau chiar daca te iubeste dar i se pare prea gra viata cu tine si cu un bebeu inseamna ca nu e demn de iubirea unei fiinte atat de buna si puternica ca tine care esti capabila sa treci printr-o situatie atat de grea.In concluzie lasa treaba sa se rezolve de la sine .cand nu ai sa mai rezisti ,fa bagajelul si pleaca usurel la mami a ta cu care sper ca te intelegi bine.Oricum ar fii bine ca dupa ce nasti sa stai o perioada cu mamai a ta pt ca ai nevoie de ajutor sa iti cresti bebele.Ce sa iti zic ??...incearca sa fii cat mai tare macar pana dupa ce nasti apoi ai sa vezi ca te vei intari de la sine ...un bebe te face mult mai puternica si vezi lumea din alt unghi.
Ai grija de tine si multa cu bebe-ul...multa bafta si cu sotul tau dar tare rau l-as mai cufuli daca as avea posibilitatea.