demnitatea noastra unde este?
Raspunsuri - Pagina 2
zepellina spune:
Frumos, Rufus
, dar nu e prea placut sa te simti "pres", chiar daca pt idealuri, pt ca se "putea mai bine".
zepelina
mariagi spune:
chestie de nuanta Rufus,tot pres se cheama indiferent de scuzele la care apelam.idealuri,copiii,sot.
aveam un profesor la liceu care ne spunea ca toti trebuie sa ne ghideam dupa niste principii solide..demnitate,moralitate,respect..si sa nu renuntam la principiile noastre in favoarea principiilor altora.
adivio spune:
Poate ca intr-adevar conteaza si conceptia vremii in care am crescut si in care am fost educati, dar mai conteaza ceva, poate mai mult decit orice. Se stie (si cine nu recunoaste-greseste), ca in timp dragostea aceea nebuneasca de adolescent, mirajul de indragostit este inlocuit treptat cu respectul reciproc, poate si cu obisnuinta. Dar, daca respectul nu a existat de la inceputul relatiei, nu va mai veni nicicum dupa ce s-a terminat "mierea". Si obisnuinta risca sa aduca nesimtire si afronturi.
Asa ca, atunci cind pleci la drum in cuplu, trebuie sa coexiste mai multi factori nu numai fluturasii din stomac, ca altfel risti, ca in timp, sa ajungi intr-adevar.....pres. Depinde de tine, ca femeie, sa-ti pastrezi demnitatea, pur si simplu mentinindu-ti standardele. Daca la inceput de drum ti-ai fixat niste obiective, mergi pina la capat, nu te pierde pe drum doar pentru ca ai un barbat pe umarul caruia te sprijini. Cu ani in urma am avut o sefa care ne spunea asa: fixeaza-ti intotdeauna mai mult decit poti face pentru a putea realiza cel putin jumatate si astfel sa-ti atingi de fapt telul.
Adivio&Ioana-nazdravana
Cary spune:
Eu nu ma consider"pres",ci o luptatoare.
Cum bine s-a spus totul are o limita,intr-o casnicie se stabilesc inca de la inceput aceste limite.
EL-bate covoarele,se ocupa de autoturism,repara daca stric eu ceva(indiferent ce!),zugraveste,scoate copiii la plimbare cand eu am treaba si alte lucruri care sunt specifice barbatilor.
asa mi se pare normal.In w-e gateste numai sotul meu(fiind pasionat).
In primul an de casnicie mama imi spunea:
-A venit sotul tau acasa,dute si incalzestei mancarea!dar eu de colo:
-Dar si el are 2 maini si ochi sa vada ce e in frigider,de ce sa fiu eu servitoare???(cum il educi asa il ai!)mai ales ca nu mancam tot timpul impreuna la aceeasi ora.
SIGUR ca mai sunt zile unde treburile coincid,adica :
-stam cu toti impreuna la masa(sambata si duminica mai ales)unde trebuie ca totul sa fie perfect,de la aranjatul tacamurilor pe servetel,pana la florile de pe masa!,consider ca aceste mici detalii trebuiesc invatate de catre copii si puse in practica atunci cand vor avea si ei familie!!!
-sau mancarea este deja gatita si eu daca ma aflu in bucatarie pot sa-mi servesc sotul din respectiva mancare,asta in cazul in care nu doreste altceva din frigider si isi incalzeste singur.
Doar nu m-am casatorit ca sa ajung SERVITOARE in propria mea casa!
ancuta06 spune:
Ajungem pres pt ca acceptam. Nu e vina mamei, a bunicii, a nimanui. e doar a noastra. Ne preluam "datoriile" de sotie, la inceput din placere, apoi devine obisnuinta, de ambele parti. Si devine "normal" ca femeia sa aiba anumite indatoriri, iar barbatul, mai deloc. Atunci cand spune o vorba urata.....ii gasim scuze....cand o repeta, la fel....cand spune mai multe, sau face mai multe gesturi urate, deja a devenit obisnuinta. Apoi, realizezi, intr-un final, unde ai ajuns...si te intrebi "oare cum???". Si-ti amintesti incepututile, si incepi sa realizezi ca nu mai e o situatie normala. Si incepi sa speri. Pana cand nu mai ai la ce. Si atunci ori te resemnezi....ori pui piciorul in prag. Fiecare om are o limita. Dar, nu mereu, limita aia inseamna "GATA, MI-A AJUNS". De multe ori, limita aia, odata atinsa, duce la resemnare. Din diferite motive: nu m-as descurca singura....copilul trebuie sa aiba o familie.....totusi sunt altii care fac mai rau......si multe altele, diferite de la caz la caz.
Nu imi plac femeile care se resemneaza, si care continua sa gaseasca scuze, motive....si o tin tot asa. Acele femei, scuze, dar isi merita soarta.
Ancuta & 
Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
Rufus spune:
Se vede ca sunteti suparate! Z., nimanui nu-i place sa fie pres, indiferent de situatie. Spun doar ca nu consider pres o persoana slaba, care mai are si motive sa fie asa. Este firesc sa va revoltati, orice persoana asuprita o face la un moment dat. Mariagi, toti vrem sa ne ghidam dupa propriile principii. Dar hai sa recunoastem: toti o luam peste bot, candva, mai mult sau mai putin. In casnicie, la servici, pe strada. De ce sa fiu eu pres, ca-i altul mai musculos ca mine, mai cioban, mai cu pile, mai bogat? Din toata aceasta revolta, desprindeti motive pentru a fi puternice si a depasi ceea ce considerati un impas la un moment dat. Nu trebuie sa deveniti tari pentru a dovedi cuiva ceva sau pentru a plati polite, ci doar pentru voi. Asta inseamna sa traiti dupa principii proprii sanatoase. Hai ca am luat-o razna...
http://community.webshots.com/user/tora97
mariagi spune:
toti o luam peste bot Rufus,la un moment dat.sunt de acord cu tine.dar si din asta trebuie sa invatam si data viitoare sa ne ferim.sau orice sut in fund e un pas inainte,dar nu trebuie sa luama de fiecare data suturi ca sa vedem unde am gresit.si de ce trebuie sa ajungem persoane asuprite ca sa ne revoltam?!de ce sa ajung cum spunea Cary "sluga in casa mea".responsabilitatile se impart in mod egal de la incep.sau cum spun fetele,cum il educi asa il ai.si daca odata "i scuzi o palma ca era nervos(sau ca l-ai enervat tu?!),fac eu curat ca sotul munceste mai mult decat mine,stau cu copilul sa doarma ca sotul sa iasa la bere cu baietii?!atunci cu siguranta imi merit soarta.sau ma complac.de dragul obisnuintei.si suntem demne si puternice pentru ca asa am fost mereu.nu pentru a dovedi ceva.
Maria
Rufus spune:
Maria, imi pare rau ca esti suparata; imi aduc si acum aminte de cele scrise de tine asta-vara, cand erai fericita. Oricat ai fi de suparata, gandeste-te ca a face ce trebuie nu este degradant, chiar daca nu aduce rezultatul dorit. Fii tu buna. Invata in tacere. Te asigur ca, cel putin in acest domeniu, nu esti tu proasta. Iar cand lucrurile se vor aseza intr-un fel sau altul, o sa te feliciti. Iar noi o sa aplaudam.
http://community.webshots.com/user/tora97
mariagi spune:
nu sunt suparata,ci revoltata.de ce vad in jurul meu.de ce povestesc fetele.eu am invatat din greselile mele.si nu le mai repet.si daca am avut odata curajul sa o iau de la capat singura cu un copil si fara nici un venit,o sa o pot lua si a doua oara.daca va fi necesar.ce vreau sa spun ca nimic nu este imposibil daca iti doresti cu adevarat.si singura esti mult mai puternica decat langa un barbat care :nu te mai iubeste/te bate/bea/nu te respecta...
Maria
Cary spune:
O viata avem si ea trebuie traita FRUMOS!
Ca doar nu am impuscat pe nimeni(noi femeile)sa avem asa o SOARTA,ca sa fim noi in toate,iar barbatii mereu la odihna(ca vezi ce mult muncesc ei!)si cu baietii la o bere!
Maria ai toata admiratia mea,daca ai lasat un barbat care nu corespunde unei FRUMOASE vieti si ai luat-o de la capat.Cu siguranta este mai bine,atat pentru tine,cat si pentru copil(nu e bine sa vada un tata biologic care vine beat acasa si o bate pe mami).
Cu siguranta si eu am putere pentru asa ceva-dar nu este cazul la mine in familie!
Casnici fericite tuturor!