demnitatea noastra unde este?

am citit multe povesti aici si m-am regasit in cateva situatii.asta m-a facut sa ma intreb "unde este demnitatea mea,a ta,a femeilor in general"??!de ce ne umilim de ce ne place sa fim tratate ca un pres si culmea ajungem sa ne complacem in situatiea asta,de ce induram atatea si avem tot timpul scuze ca-avem un copil,ca nu avem un job bine platit,ca ne-am luat din dragoste,etc.etc.de ce ne trezim cand este prea tarziu?cand ne pierdem cei mai frumosi ani langa cineva care nu ne merita,cand ne tocim nervii si sanatatea,cand ne ratam cariera...femeia e o fiinta complexa si neinteleasa.barbatii isi pastreaza demnitatea si rareori i vezi in postura de "pres".daca am fi demne si ne-am iubi mai mult pe noi,inainte de a-i iubi pe ei cu tot sufletul,nu ar mai exista atatea femei nefericite.


Maria

val77 spune:

sunt de acord cu tine, dar in acelasi timp vreau sa-ti spun ca fiecare femeie are o limita si atunci cand se umple paharul spune stop si abia dupa aceia se gandeste la cat timp a trecut si cat a indurat

Ramonika spune:

De ce? Simplu, pentru ca suntem femei. Adica sensibile, fragile, avem nevoie de siguranta, de un barbat langa noi... Acuma, stiu ca sunt si femei luptatoare, dar eu personal nu cred ca sunt una din ele. gandim cu inima, nu cu creierul si asta ne afecteaza de multe ori. punem mai mult suflet.

Ramonika si pisica
O MINUNE

mariagi spune:

de ce numai daca avem un sot,prieten langa noi ne consideram puternice?suntem sensibile,iubitoare de frumos,avem un dar de la Dumnezeu sa aducem pe lume mici ingerasi.avem atat de multe calitati.dar noi nu gandim cu capul.gandim cu inima.si daca din cand in cand am mai folosi si capul ce bine ar fi....am evita atat de multe lucruri rele.

val77 spune:

mi se pare o ideie preconceputa ca avem nevoie de un barbat
se spune ca o femeie divortata se descurca mai bine decat un barbat aflat in aceiasi situatie
dincontra cred ca toate suntem niste kuptatoare pentru ca altfel nu am putea sa facem atatea: sa facem copii , sa avem grija de barbatul nostru si lista poate continua

aschiutza spune:

Eu zic ca suntem toate luptatoare. Luptam pentru idealul nostru de familie, pt familie, pt copii nostri. Asta e lupta femeii si datorita ei existam toti pe lume.

Si e adevarat ca o femeie nu are nevoie de un barbat ca sa fie femeie. Dar are nevoie de un barbat sa fie implinita si fericita. Iar barbatii au nevoie de o femeie ca sa fie impliniti si fericiti.... chiar daca multi din ei nu -si dau seama de asta, unii niciodata, altii prea tirziu . Asta e specia umana, ne e scris in gene.

Insa aveti dreptate, orice are o limita....nu ar trebui sa ne complacem ca presulete si nici sa nu gasim scuze. Suntem in secolul XXI si sa-i gasim scuze ca asa a fost educat, sa nu aiba respect pt femei nu tine! Sa deschida ochii in jur! Femeia si-a cistigat de decenii pozitia in societate si daca un barbat inca mai baga idea de "femeia la cratita, barbatul ia deciziile in casa" , eu zic ca a pierdut trenul istoriei si al civilizatiei. Si ca niste retardati istorici, trebui trimisi la plimbare si cautat altul care sa corespunda!

Valeu, cred ca am picat azi in borcanul cu teorii feministe....Gata, gata, mai bine ma car .

Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Mik spune:

Eu cred ca am fost rau educate si mamele noastre la fel. Nu scriu asta ca sa dau cu pietre, dar asa mi se pare. Si presiunea societatii e la fel de vinovata de situatie : fetele se marita ca sa nu stea suparati parintii, apoi nu indraznesc sa se desparta de gura lumii, daca au copii , acestia vor reproduce ceea ce parintii lor au facut.



Mik.

mariagi spune:

Mik,te contrazic ca asa am primit educatie de la mamele noastre.adica daca mama a stat cu tata,care o batea,bea-zice ea de dragul copiilor,sa stau si eu.am stat recunosc,cat am judecat cu inima,dar cand mi-am plicat dusul scotian si am inceput sa-mi folosesc capul s-a schimbat.nu am rams cu un barbat care ma desconsidera si nu ma ajutata cu nimic,decat ca din cand in cand aducea bani in casa si se lauda ca are un copil de care nu se ocupa,doar ca asa zice lumea.mi-am luat luema in cap,cum se zice si am zis stop.mai bine divortata si cu un copil decat subjugata unui barbat care nu ma merita.

Maria

Porumbita spune:

Ramonica e o scuza demult apusa ..."ca suntem femei"... e o scuza in spatele careia te ascunzi cand nu ai curaj sa iti schimbi viata, cand nu ai curaj sa recunosti ca te deranjeaza multe lucruri... sper sa nu te superi pe mine...
la fel nu tine chestia ca noi judecam cu inima nu cu capul... e ca atunci cand zici, nu sunt fericita cu el, da' nubea, nu fumeaza, nu ma inseala, asa ca pote dau peste unu mai rau data viitoare...

zepellina spune:

Eu ma simt cu "musca pe caciula".
De multe ori ma contraziceam cu bunica, (una din fiintele ele mai importante din viata mea, iubite si apreciate, dar care nu mai este acum din pacate) in legatura cu acest aspect, FEMEIA. Ea sustinea parerea veche, cum ca femeia tb sa se ocupe de copii, de casa, sa suporte pt copii. Eu nu si nu, trebuie sa spuna GATA.

Acum, nu mi-am schimbat decat partial parerea. Acum ar trebui sa spun GATA, dar cred ca as fii egoista fata de copil. Relatia ei cu tatal e ft buna, creste un copil echilibrat, deocamdata. Cand nu se mai poate, o sa iau decizia, dar nu pot acum, da, tocmai pt ce spunea BUNICA, ca am copil.



zepelina

Rufus spune:

Fara sa vrem am crescut in umbra anumitor conceptii, chiar daca era mama, tata sau bunicii. In toate actiunile noastre se reflecta acest lucru. Femeia este considerata inferioara barbatului in multe cazuri, inca. Normal, femeile se revolta, dar actiunea este rareori sprijinita de barbati. In fond, cand ai de ani de zile un avantaj, este greu sa renunti la el si sa poti recunoaste, deschis, ca da, o femeie este egala barbatului (ba uneori...}. Mai multe generatii vor trece pana cand va fi posibila o conlucrare perfecta intre sexe. Pana atunci, dragele mele, nu va ramane dacat sa luptati si, ca soldati anonimi, sa fiti jertfite in batalie.
Dar mai este ceva. O femeie ajunge pres si atunci cand, in afara de ea, incearca sa protejeze: copii, familie, idealuri. Si atunci intreb: care-i mai pres? Ea, sau el? Chestie de nuanta...

http://community.webshots.com/user/tora97