Vointa controleaza si sentimentele?!

Vointa controleaza si sentimentele?! | Autor: Kharisma

Link direct la acest mesaj

Dragii mei,

Citesc de ceva timp toate mesajele de pe forumul DC, si in sfarsit m-am hotarat sa-mi creez propriul cont pe site. Desi sunt foarte tinerica (comparativ cu ceilalti membri ), am trecut printr-o experienta sentimentala neplacuta , si m-am gandit sa cer si sfatul altor persoane mai mature. Ce parere aveti, vointa controleaza SENTIMENTELE?! Pentru mine este unica salvare, autosugestia si auto-controlul! Insa lupta impotriva inimii, impotriva sperantelor, impotriva viselor care ti-au facut noptile senine si zilele dulci....este dificila. Insa, eu cred ca daca te stapanesti, nu te lasi frau plansului si regretelor...te ajuti pe tine insati/insuti sa depasesti momentul, atunci TOTUL se poate. Chiar si sa nu suferi deloc...mintea este cheia. Dreseaz-o si te vei lipsi de suferinte...credeti ca bat campii sau am un gram de dreptate?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Rosey spune:

autosugestia e buna si functioneaza, dar nu concomitent cu reprimarea sentimentelor. adica: convinge-te ca relatia cu el nu are nici un viitor, ca nu e potrivit pentru tine etc, dar nu incerca sa te convingi ca nu il mai iubesti. ca nu vei reusi. accepta faptul ca tii la el, dar ca nu puteti fi impreuna, si intr-o zi sentimentele tale fata de el se vor dilua....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kharisma spune:

[red]Rosey[/red], iti multumesc pentru raspuns, mai ales ca gasesc foarte multa logica si poate fructul experientei in el(s-ar putea sa ma insel). Insa, cred ca depinde de la persoana la persoana. Eu sunt o fire ca traieste momentele bune cu mult patos, si care a invatat sa le lase in urma pe toate cele neplacute. Asa m-am educat si merge relativ. Totdeauna mi-am spus ca pot, si uite ca am trecut si peste asta. Mi l-am sters din minte, pentru ca altfel nu pot sa continuu. Totusi, nu vreau sa deviez de la subiect...sa il personalizez cu exemplul meu. Ce m-a interesat initial este sa stiu ce cred alte persoane despre importanta vointei intr-un esec. Thank you all,

Kharisma

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

Si eu ma gandesc la asta, dar in alt sens. Vreau sa vorbesc sau mai ales sa tac sa rezolv problemele, contrar sentimentelor pe care le am, de furie, deznadejde, tristete mare.Si ma intreb daca pot, daca reusesc sa ma educ.

zepelina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns val77 spune:

sunt de acord cu tine
"daca oamenii cred in ei insisi este uimitor ce pot realiza"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Melaroxy spune:

daca ai vointa poti face tot ce-ti propui. dar inima e mult mai puternica si-ti controleaza mai mult viata. nu intotdeauna depinde numai de tine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lucia_B spune:

Salut fetelor

Ce as putea sa spun la acest capitol?

Ajung si eu in momente cind cred ca-mi scapa totul de sub control, cind nu stiu cum sa eau "haturile" in mina si incep sa pling de imi pare ca o sa lesin. Insa nu tine mult, pina imi aduc aminte de cuvintele lui Skarlet O'Hara "si miine este o zi" la care mai adaug ca "tot raul e inspre bine" Si ca printr-o minune imi trece, si incep sa vad clar cum stau lucrurile. Pe unde se rezolva de la sine pe unde mai pun si eu efort.

Sper ca nu am fost offtopic

http://photos.yahoo.com/valerbatcu/
_ _ _ _ _ _

Tot raul e inspre bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns boo lina spune:

la mine nu s-a verificat chestia cu asta cu vointa...sau poate am ajuns la varsta la care incepe sa-mi para rau pentru lucrurile pe care nu le-am facut si nu pentru cele pe care le-am facut prost...cred ca eu chiar sunt o adepta a motto-ului tau Live as if your were to die tomorrow
de o singura chestie m-am convins, timpul le vindeca pe toate, asa ca rabdare si...tutun, ca am auzit ca-i bun pentru parkinson:)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Reliana spune:

A te "intari" din toate punctele de vedere, inseamna sa devii un robot! La varsta ta, banuiesc ca nu e cea de la profil(?!),oricum dupa cum spui mai tanara, va fi prima dezamagire dintr-un lant foarte lung, sau poate prima si ultima...asta daca vei reusi sa-ti suprimi sentimentele pana vei ajunge o "acritura" ( a se citi cu ton de gluma). Nu este normal sa ne reprimam sentimentele cum nu este normal sa confundam vointa cu incapatānarea, ori din ceea ce spui tu e vb de incapatanare, plus ca nu ai reusit sa-l "stergi" asa cum vrei sa crezi. Daca ai fi reusit nu mai povesteai acum, aici! Trebuie sa reusesti sa accepti ca esti conceputa sa ai sentimente de orice fel si sa nu te incapatanezi sau sa-ti faci un "brain wash". E bine sa fii curajoasa, sa accepti ca suferi, nu-ti va aduce nici un beneficiu faptul ca suferi in tine iar inafara esti toata "miere".
Vointa face totul posibil, chiar te poate ajuta si sa-ti renegi conditia de femeie/fiinta umana, dar depinde de tine daca intr-adevar vrei sa ajungi asa departe. Sper ca ai inteles ceva din toata polologhia mea...daca nu...reformulez:))
Bafta si fii exact asa cum esti!

It is better to have loved and lost than never to have loved at all!
http://www.yamafoto.com/?ref=12560

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns piticasigogosica spune:

Dupa parerea mea VOINTA poate controla nu numai sentimentele,ea poate controla mintea!
Sunt oameni care ajung la starea asta numai dupa ani de meditatie.Astfel devin stapanii lor absoluti nu mai depind de nimeni si de nimic,nu cunosc limite,bariere...caci si dupa parerea mea minte e cheia!
Daca tu(asa tanara)ai ajuns sa poti face asta insemanca ai o vointa de invidiat dar si putere de concentare.Si asta e ok!


pitica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kharisma spune:

Vreau sa va multumesc pentru mesaje mai intai, tuturor, indiferent de cat de bine ati inteles ce am vrut sa zic sau nu (!!!) Poate nu am explicat eu bine, dar in cazul meu nu este vorba de incapatanare, ci de dorinta de a depasi momentul cat mai repede. Tin sa spun ca nu ne-am despartit noi de buna voie, ci soarta (avem culturi, tari si religii diferite...). In cazul asta, am decis sa ne despartim ca cea mai buna solutie pentru amandoi, chiar daca sentimentele erau puternice. De aceea incerc sa trec peste moment, si de aceea am venit si pe SITE! Vroiam sa-mi iau gandurile de la el, si tin sa spun ca am reusit. Incerc sa analizez toate raspunsurile voastre, si ma intreb cum de s-a putut...ma intreb daca l-am iubit intr-adevar, dar asta iese din discutie, irevocabil DA. Insa...argumentele contra relatiei noastre au fost mai puternice in mintea mea, cred ca asta a fost solutia.

Thank you all,
Kharisma

Mergi la inceput