cred ca l-a muscat ceva....

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

ponicid spune:

Irene, cred ca o sa-ti dau un sfat care nu o sa-ti placa: da-i drumul, lasa-l sa plece. Cel mai rau lucru pe care-l poti face acum este sa te milogesti de el, sa fii ingaduitoare. Ai fost rezonabila, ai incercat, dar acum gata: da-i drumul. Sa plece, sa vada cum ii este, sa-si decanteze gandurile si sentimentele, sa vada cum este cu amanta in cazul in care o are. Daca e sa fie, vine inapoi. Daca nu, macar nu mai lungesti situatia. Fii demna. Spune-i ce ai de spus si intoarce-i spatele chiar daca o sa-ti vina sa te sui pe pereti.
Probabil intr-adevar barbatii sunt niste vanatori. Le place sa alerge dupa o femeie si in momentul in care aceasta este pres la piciorele lui instinctul lui este sa vaneze altceva. O sa mor si n-o sa ma pot impaca cu aceasta realitate dar probabil ca face bine la perpetuarea speciei din moment ce Dumnezeu asa i-a lasat.

Daniela, mamica de Ana-Maria

Maruta spune:

Irene iti doresc sa ai multa putere si intelepciune ...

Din ce am vazut eu prin jurul meu ... felul in care se poarta sotul tau, faptul ca a lipsit o noapte de acasa ... sunt simptomele barbatului care a dat de o femeie a naibii, care-i suceste mintile ... sa ne fereasca Dzeu de asemenea femei ... si sa le dea minte barbatilor nostrii !

Urasc aceste femei ... care se baga in cazniciile altora ... iar cand mai sunt si copii la mijloc ... of of

Inteleg ca doi oameni care nu se mai iubesc sa se desparta ... dar cand cineva isi baga coada ...

Sfatul meu ? sa nu-ti pierzi demnitatea ... nu te lasa calcata in picioare si gandeste pe termen lung ... daca sotul tau si-a facut un obicei din "joaca de'a DESPARTIREA" ... trebuie sa pui capat definitiv acestui lucru ... in loc sa-ti dea el ultimaturi ... poarta o discutie calma, rationala ... incearca sa vezi ce s-a intamplat ... si cauta o rezolvare ... si nicidecum o amanare ... pt ca altfel cand ti-o fi lumea mai draga ... iar patesti la fel

sunt sigura ca esti o femeie doesebita si ca meriti mai mult ... trebuie sa crezi lucrul asta cu tarie ... pana si copii tai merita mai mult decat un tata care spune: "vrei sa incep sa caut un tata pentru ei,l-am intrebat?treaba ta,a fost raspunsul"

Asa ca fi calma si dupa cum ti-am spus incearca sa-ti faci o lista a prioritatilor ... ce e cel mai important lucru in viata ta ? sa lamuresti o data si pentru totdeauna cum stau lucrurile !? sau sa te culci pe o ureche si sa crezi ca o sa-si revina el!?

trebuie sa existe si in Romania consilieri familiali ... sunt sigura ca acolo veti gasi (daca asta vreti amandoi) raspunsul la intrebarile voastre ...

multa bafta si sunt alaturi de tine ...

Melaroxy spune:

Doamne, nu-mi pot inchipui prin ce treci! Daca mi s-ar intampla mie asta habar nu am ce as face. E teribil de greu. Cred ca ar trebui sa incerci sa-l convingi sa mergeti la un consilier familial.

bibyrox spune:

Irene suntem alaturi de tine, intotdeauna vei gasi aici un umar pe care sa plangi si sa-ti versi amarul. Stiu ca ti-e greu... am trecut si eu candva prin asta numai ca nu eram casatorita. Urma sa ne casatorim in 5 luni...si a venit bomba: mi-a spus ca nu ma mai iubeste! Am incercat cu fel si chip sa-l fac sa se razgandeasca, sa-l fac sa inteleaga ca nu e asa... il simteam cum spui si tu ca ma doreste... De fapt ma minteam singura! Avea pe altcineva..iar faptul ca inca ma dorea era din cauza ca mereu fusese atras fizic de mine, de corpul meu... Cand am aflat ca are pe altcineva mi-am luat lucrurile si dusa am fost! mai tarziu am auzit ca s-a insurat cu tipa respectiva si au si un baietel. De atunci nu l-am mai vazut si nici nu-mi doresc!
Oricum ce vreau sa-ti spun e ca orice femeie simte cand este inselata... sau cand nu mai este iubita. Daca tu simti asta, lasa-l sa plece. Nu mai are rost! Stiu ca ti-e greu... mai sunt si copii..dar gandeste-te la binele lor: decat sa traiasca si sa creasca intr-o familie in care iubirea nu mai exista...mai bine singuri cu mama.
Asta este parerea mea.

Tu esti o femeie puternica (suferinta te-a facut puternica) si cu siguranta vei lua cea mai buna decizie atat pentru tine cat si pentru copilasi! Iti tin pumnii draga mea!

Orice este posibil daca nu stii despre ce vorbesti...
Roxxy
Poze Revelion 2005
Creatiile mele

IRENE11 spune:

dragele mele dragi,
eu intru pe net din 2 in 2 zile,asa ca imi cer scuze ca nu sunt prompta cu raspunsurile.
va multumesc din suflet pentru tot suportul si sprijinul vostru,simt ca e cineva langa mine,chiar daca nu va stiu pe nici una.

nu se intampla nimic spectaculos:am lasat-o moarta deocamdata,inca un ragaz pentru el,desi,sincer,nu stiu dac ii foloseste...ieri,baietelul nostru(are 8 ani)m-a anuntat ca vineri nu au scoala si m-a intrebat daca nu vreau sa mergem la munte...l-am intrebat si pe el,mi-a raspuns:noi?noi doi ?daca vrei,te duci tu sau ma duc eu cu ei,dar nu noi doi...

n-am comentat,desi,sincer,imi venea sa-i sparg capul...
si acum ,niste detalii:
toata povestea asta a debutat de acum 2ani,cand el a fost"uns"ca sef
la serviciul lui.a fost un prilej de mare bucurie pentru toata lumea.
dar ,in timp,a inceput sa se implice din ce in ce mai putin in viata de familie...si nu ca inainte de asta,s-ar fi omorat,dar,incetul cu incetul toate ,dar absolut toate responsabilitatile au cazut in carca mea...si voi stiti ce inseamna:de la inscrierea copiilor la scoala/gradinita//analize//achitat facturi//intretinerea casei//mancare etc etc...iar de cand am inceput sa conduc masina(el a primit o masina de servici,a noastra statea in garaj,treburile se inmultisera asa ca am fost nevoita sa incep sa conduc),ei bine,de atunci chiar ca nu l-a mai interesat nimic...

se pare ca in capul lui nu functioneaza paralel serviciul cu viata de familie:nu e in stare sa faca bine decat una din doua.acolo e apreciat,e gadilat"sefu',era sa aveti o scama",acasa se lovea mereu de probleme care necesitau rezolvare,de copiii care-i solicitau atentia,va rog sa ma credeti,fetelor, ca pana in al doilea trimestru al clasei intai,el n-a stiut ca baiatul lui face germana la scoala...

in rest,aducea bani...
atat...
mi-a reprosat odata ca el e postas in casa asta,l-am intrebat de ce s-a erijat in rolul asta,doar el singur si l-a ales...altadata,imi arunca in fata mai mult sau mai putin voalat ca sustinerea financiara a familiei se bazeaza numai pe el,lucru ce nu este intru-totul adevarat(salariul meu nu este mic,e drept ca nu e cat ala lui,dar inseamna mult totusi)...

apoi au inceput serile petrecute in carciumi cu colegii de servici,clientii,dracu',lacu'...din ce in ce mai lungi,din ce in ce mai rar dadea telefon ca intarzie...au fost nopti in care n-am stiut unde e,telefonul era inchis,venea dimineata si pleca apoi la munca...serii intregi de chiolhanuri de genul asta...ii cunosc pe indivizi,ma lua si pe mine cu el din cand in cand,apoi din ce in ce mai rar,i-am vazut,stiti genul...e sefu',deh...si daca e si popular,unde mai pui ca face treaba buna si pentru ei si pentru pravalie,ce sa mai,o bomboana...

ne certam din ce in ce mai des,m-a amenintat ce se desparte de mine,ca nu ma mai iubeste,asta o tot tine sus si tare,ca ambii copii vor avea toata sustinerea lui,vorbe,vorbe si iar vorbe...
n-a facut nici un gest in consecinta,doar a vorbit ca o catza...jigniri,judecati gresite pe care atunci cand incercam sa i le demontez,nu ma asculta deloc...au fost aniversari,nunti la care ne duceam pe jumatate impacati,regasiri in pat,zile care erau frumoase,iar certuri...declaratii ca ma iubeste,ca"ca mine nu gaseste"(hi,hi,hi...nici nu mai stiu de ce rad...),apoi iar cate o lovitura ...a culminat in septembrie,dupa ce si-a dat licenta,a fost o vara de kk,l-am tot menajat,lasa ca invata(scoala facuta la batranete,deh),m-am dus doar eu cu copiii si cu mama la mare,tot ca sa-l las(apropo ,asta e un obicei de cativa ani,concediul copiilor si apoi concediul nostru...numai ca vara trecuta n-a mai fost asa...),am trimis apoi copiii la tara vreo 3 saptamani...si vine licenta,da examenele,le ia si ma anunta senin ca el pleaca la munte cu niste "baieti",ia masina de acasa si dus e pentru o saptamana,sa se relaxeze,sa se gandesca"daca mai merita sa traiasca cu mine"...atunci de abia am dechis gura pentru prima oara si i-am anuntat pe ai lui...era ziua lui,el era plecat,maica-sa a sunat sa-l felicite si cand eu i-am spus ca nu e ,ca nu stiu unde e ,a luat foc,a reusit intr-un final sa-i dea de urma pe mobil si reactia lui a fost una foarte furioasa,ca ce mi-a trebuit sa alertez lumea...

fetelor,ca sa nu fac o depresie,in saptamana aia am convocat pe ai mei si mi-am pus bucataria la punct,am dat cu trafaletul pana cadeam de pe scaun ,dar macar n-am innebunit...
apoi m-am lamurit ca fusese intr-adevar cu baietii...n-au fost femei,n-au fost aventuri si stiu din sursa sigura...la fel cum sunt sigura ca inca nu a intervenit nimeni intre noi ,credeti-ma ca as simti...toate simtim ...lucrul asta...

din noiembrie se potolise total,era roz si cu picatzele,efectiv se potolise,scuipam a deochi...sarbatorile frumoase,planuri...
iar acum BUUUUUM!
iar ne despartim,iar nu ma suporta...
iar da din gura ,iar e catza,iar taceri nesfarsite,ochi dati peste cap...
asta e...
il mai las o saptamana,trebuie sa se aleaga intr-un fel,mai ales ca el nu e omul marilor gesturi:decat sa taie in carne vie,prefera sa singereze,pana moare,metaforic vorbind...cred ca ii e si teama de despartirea efectiva,daca ar putea sa delege pe cineva s-o faca in locul lui ar fi perfect...dar vezi ca sunt lucruri care trebuie sa ti le faci cu mana ta,oricat de greu ar fi...deocamdata doar a vorbit,astept episodul urmator
eu va multumesc

zepellina spune:

quote:
Originally posted by IRENE11

dragele mele dragi,

in timp,a inceput sa se implice din ce in ce mai putin in viata de familie...si nu ca inainte de asta,s-ar fi omorat,dar,incetul cu incetul toate ,dar absolut toate responsabilitatile au cazut in carca mea...

apoi au inceput serile petrecute in carciumi cu colegii de servici,clientii,dracu',lacu'...din ce in ce mai lungi,din ce in ce mai rar dadea telefon ca intarzie...au fost nopti in care n-am stiut unde e,telefonul era inchis,venea dimineata si pleca apoi la munca...serii intregi de chiolhanuri de genul asta...ii cunosc pe indivizi,ma lua si pe mine cu el din cand in cand,apoi din ce in ce mai rar,i-am vazut,stiti genul...e sefu',deh...si daca e si popular,unde mai pui ca face treaba buna si pentru ei si pentru pravalie,ce sa mai,o bomboana...

ne certam din ce in ce mai des,m-a amenintat ce se desparte de mine,ca nu ma mai iubeste,asta o tot tine sus si tare,ca ambii copii vor avea toata sustinerea lui,vorbe,vorbe si iar vorbe...
n-a facut nici un gest in consecinta,doar a vorbit ca o catza...jigniri,judecati gresite pe care atunci cand incercam sa i le demontez,nu ma asculta deloc...au fost aniversari,nunti la care ne duceam pe jumatate impacati,regasiri in pat,zile care erau frumoase,iar certuri...declaratii ca ma iubeste,ca"ca mine nu gaseste"(hi,hi,hi...nici nu mai stiu de ce rad...),apoi iar cate o lovitura ...
asta e...

...deocamdata doar a vorbit,astept episodul urmator
eu va multumesc

Si la mine e cam asa. Aseara mi-a spus ca vrea sa ne despartim.(l-am intrebat eu). Vroiam sa mergem toti 3 la munte iar acum nu mai vrea. Poate ne intalnim la munte, Irene!
Astept si eu episodul urmator

zepelina

ioana_io spune:

fetili, imi pare rau de cea ce se intampla cu voi...
dar...lumea nu incepe shi nici nu se termina cu un om...
mai bine alegetzi voi...decat o viatza cu cineva care e prezent ca la hotel acasa...care nu face nik, nu se implica in viatza de familie...mai bine fara, avetzi posibilitatea de a gasi pe altcineva...
daca nu atzi fi avut copii, atzi fi simtzit mai acut problemele, shi mai din timp...dar asha, petrecand timpul cu cei mici, nu atzi bagat asha de seama ca viatza in doi prezinta umflaturi, timpul a fost okupat de scutece, biberoane shi jocuri...insa problemele sigur existau mai demult...shi atzi vrut sa inghitzitzi, pentru ca existau copiii...nu va lasatzi pacalite de starea asta de lucruri, shi nu mai inghitzitzi, sub motiv ca exista copiii...daca tatal adevarat nu ishi asuma responsabilitatzile de tata, ci e doar musafir...la ce bun? putetzi gasi un alt musafir care macar sa va iubeasca shi sa v-o spuna...
shtiu ca imi vetzi spune ca e ushor a face versuri, dar ideea de a nu va despartzi, kiar daca nu va mai intzelegetzi, pen' ca exista copiii, e doar o prelungire a agoniei...poate nu va pleca, in cele din urma, dar va iubi o alta...iar voi, in cele din urma, un altul...care va apreciaza pt. ceea ce suntetzi...iar in momentul acela, va vetzi gasi in cushca in care v-atzi inkis de bunavoie...
este foarte greu, mai ales ca sunt shi copiii la mijloc, dar de regula, asha se intampla: nu inceteaza amandoi in acelashi timp sa iubeasca, mai intai inceteaza unul, iar celalalt mai tarziu, sau poate niciodata...cine pierde? amandoi, indiferent care e motivul pentru care raman pe mai departe impreuna...
nu fac aici apologia divortzului, incerc doar sa va sustzin, pentru ca daca asha sta situatzia shi au recidive la activ, vor continua tot asha...iar voi vetzi suferi in continuare...iar voi ashteptatzi decizia lor...viatza voastra unde e shi ce se va mai intampla cu voi? daca ashteptatzi ca EI sa ia deciziile importante, fara sa va consulte, fara sa va explice?
poate ca initzierea de catre voi a unei despartziri doar de fapt ( de ex., va mutatzi la mama cu copii cu tot ), ar fi o idee...shi-ar da seama intr-un sfarshit daca va mai iubesc sau nu, daca pot supravietzui fara voi sau nu...uneori, asta are ca urmare trezirea celuilalt din visul urat, poate ishi dau seama ca de fapt, a fost o ratacire shi ishi vor inapoi viatza de pana atunci...shi apoi, daca tot nu atzi divortzat cu acte, putetzi sa o luatzi de la capat...daca mai vretzi voi .
trebuie sa scotzi omul dintr-o anumita situatzie, despre care el spune ca nu ii mai place, ca sa ishi dea seama ce pierde, tragand de el sa ramana in situatzia rspectiva, nu reushitzi decat sa il invershunatzi...
e doar un sfat, daca nu va place, nu il urmatzi, situatzia e foarte grea shi sensibila shi nu exista teorii general valabile...
va urez nervi tari shi mult curaj, iar cand avetzi nevoie de un zambet, ceretzi-l de la noi...indiferent ce vetzi hotari sa facetzi, vom ramane mereu prietenele/prietenii voshtri .

casandra spune:

Draga Irina, eu am inteles ca el s-a distantat din ce in ce mai tare de familie din cauza jobului foarte solicitant, iar el, ca persoana, nu poate mentine un echilibru intre viata de familie si slujba, iar ambitiile profesionale l-au impins tot mai sus pe scara ierarhica, natural si stressul, problemele de servici sunt mai multe. Eu inteleg ca in momentul de fata jobul este viata lui, ca la japonezi. Normal, investind atata energie, timp, daruindu-se atat de mult... la servici, acasa ajunge cam gol, obosit, dornic sa fie lasat in pace. Ca sa revina cu picioarele pe pamant, eu zic ca ar trebui sa isi schimbe serviciul, sa isi ia unul cu mai putine responsabilitati, mai prost retribuit, dar care sa nu il goleasca de tot.

Alyssa spune:

quote:
Originally posted by casandra

Eu inteleg ca in momentul de fata jobul este viata lui, ca la japonezi. Normal, investind atata energie, timp, daruindu-se atat de mult... la servici, acasa ajunge cam gol, obosit, dornic sa fie lasat in pace. Ca sa revina cu picioarele pe pamant, eu zic ca ar trebui sa isi schimbe serviciul, sa isi ia unul cu mai putine responsabilitati, mai prost retribuit, dar care sa nu il goleasca de tot.

Daca din cauza acestui serviciu si-a pus familia pe locul doi eu personal cred ca nu isi va lasa munca...

Greu sa traiesti asa una buna zece rele si te iubesc - nu te iubesc ca un dus scotian!!! Tu ce vrei cu adevarat?... Sincer, analizeaza-ti sentimentele tale si ceea ce vrei tu de la viata. Concentreasa-te asupra ta, nu asupra lui. Ce vrea el, ce face el, ce zice el... Pune-te tu pe locul intii si atunci altfel ti se va parea problema ta si viata in general!...

Iti doresc numai bine!

Alice