Party in Zürich de ziua femeii
Raspunsuri - Pagina 14
syd spune:
Distractie placuta! Si vrem poze,sa vad ce-am ratat
Babee spune:
Distractie super frumoasa, poze multe multe..vorba lui Syd ca sa vad ce-am pierdut si sa ii injur si mai rau pe astia de la Öbb
.
De-abia astept deseara..sau cel tarziu maine
povestile si pozele voastre.
-----------------------------
'Babies come into the world holding joy in their hands and when they open those small fingers, the whole world's supply is replenished.'
Si a trecut un an 
Gabriela si Phillip (6.02.2004)
helbi spune:
Speram ca v-ati distrat bine si abia asteptam poze!
Gabriela, inteleg ca nu ai mai ajuns?:-(
BIANCA
Babee spune:
Nu
si numai eu stiu cat mi-am dorit sa ma duc...
Astept si eu pozele si povestile...ca am tot fost cu gandul la petrecere
-----------------------------
'Babies come into the world holding joy in their hands and when they open those small fingers, the whole world's supply is replenished.'
Si a trecut un an
Gabriela si Phillip (6.02.2004)
juliafin spune:
`Neata,Fetelor petrecaretelor!
cred ca mai dormiti,se vede ca ati ramas paaaaana tarziu la zabantuiala.
As fi ramas si eu,dar cum grupul cu care am venit nu a vrut,am plecat.
.Ia povestiti aici,cum a fost?
Si eu am o ideuta.Cum a fost a seara placuta cu fee dragute,propun sa tinem contactul via internet,adica sa scriem toate undeva,cred ca pe Casa romanilor,pagina comunitatii romanilor din Elvetia.sa deschidem acolo un subiect cu numele...cu numele... Nu-mi vine nici o idee inteligenta la ora asta!
The truth could set souls free.V.V.
Babee spune:
Julia..de cand pandeam eu la sucbiectul acesta sa aflu cum a fost...dar n-ai spus prea multe:(((
Pozele unde sunt???Ana,Adela..pozele!!!!!!
-----------------------------
'Babies come into the world holding joy in their hands and when they open those small fingers, the whole world's supply is replenished.'
Si a trecut un an
Gabriela si Phillip (6.02.2004)
syd spune:
Haidetzi mai,ati ajuns acasa macar sau bantuiti prin Zurich?Povestiti.
{Nu exista nu pot ci nu vreau}
turturica spune:
a fost super. 
Am povestit o gramada, am mincat bine, cel putin eu 
.
ne-am dus si la discoteca, dar unele dintre noi am fost nevoite sa plecam pe la 12, din lipsa de mijloace de transport. Eu cel putin m-am simtit excelent. Nota 10 organizatoarelor si asteptam pozele
lorelei_19 spune:
M-am intalnit cu Adela putzin mai devreme, ca sa facem o ultima inspectie restaurantului, ca sa organizam vanzarea de martzisoare si sa punem drapelul pe perete.
Incepand cu 16.50, in Zürich Hauptbahnhof au inceput sa rasara fetele noastre romance. Ma tot gandeam cum sa ne cunoastem intre noi, dar sincera sa fiu (si modesta totodata ), mi-am facut probleme degeaba: fetele noastre sunt asa de frumoase, si de elegante, ca n-a fost nici o problema sa ne gasim. Ne-am dat mana, ne-am recunoscut sau nu- a, tu esti Alina, eu sunt Mihaela, ne-am pupat care ne cunosteam deja si atmosfera s-a destins. Era destul de rece, asha ca eu cu Adela am ramas sa mai asteptam ultimele venite, iar pe celelalte le-am trimis la restaurant, ca era tare rece. Afara ningea cu fulgi mari si scamosi, si daca nu ne-ar fi stricat parul fionat cu atata grija, mai ca ne-ar fi placut. La restaurant, pe peretele din stanga, mare era steagul nostru romanesc. Ospatarii (rasa lor tailandeza, mici de statura, negrutzi cam ca tziganii nostri), ne intrebau miratzi carei tzari apartzine steagul si cum de suntem atat de multe. Cand au vazut ca nu apare nici un mascul, au ramas si mai miratzi, parca nu intelegeau ce se intampla. "o data pe an e ziua noastra, o data pe an barbatii raman cu puiutzii acasa si noi mergem sa ne distram", le-am tradus io mai pe intelesul lor. Am incercat sa ne cunoastem intre noi, dar era foarte greu sa ne intelegem, audibilitatea era foarte slaba si mai departe de prima masa nu se auzea. Seful imi promisese un microfon, dar nu stiu din ce motiv n-a scos-o la capat. Am comandat in mare parte "a la discretion", meniul complet alcatuit din gustare calda, supe, meniul principal compus din diferite feluri de carne (miel, pui, porc, vita, peste) cu sosuri apetisante albe, rosiatice, verzi sau rozalii, sau pentru vegetarieni tofü cu sosurile aferente. Ca garnitura orez simplu, orez cantonal (o specialitate de orez pe care-o iubesc eu in mod deosebit, e un fel de orez facut cu mazare, cu diferite legume si cu bucatele mici de afumatura prin el), fidea chinezeasca dintr-aia subtire cat firul de par si inca multe altele. Uitasem sa povestesc de salatele grozave care ne faceau cu okiul din castronase. La desert a fost un soi de salata de fructe, cu un pic de spuma de ciocolata alaturi. Mancarea a fost foarte buna, proprietarii ne facusera un pretz special mai mult decat convenabil, asa ca am profitat cu toate. Am inceput sa ne prezentam, dar la capitolul asta trebuie sa recunosc ca a fost tare greu. N-am reushit sa ne auzim deloc, si abia-abia ne-am recunoscut cateva fete de pe forumul nostru: Milena, care a venit de atat de departe, un si-o [floare] pentru efortul tau, m-am bucurat taare mult ca am reusit sa ne cunoastem, apoi turturica, sensibila, supla si delicata exact ca o turturica, Juliafin pe care daca n-ash fi cunoscut-o ash fi jurat ca-i din Scandinavia, eu, Adela, Iren cu cea mai scumpa si mai dulce participanta la ziua femeii- micutza Julie, Lauraomar (frumoaaaasa fooooc gravida, oameni buni, daca si io ash arata asha gravida, m-ash mai apuca de facut aku, la batranetze vro duzina de prichindei), apoi Anita-Pistachio vesela si bine-dispusa ca de obicei si... si nu mai stiu. Daca am uitat pe cineva, mii de scuze. Atmosfera era vesela, prietenoasa, se schimbau peste tot adrese si numere de telefoane, se discuta mult, se radea mult, ce mai, a fost extraordinar. Am fost cca 65 de fete, cu varste incepand de la 7 luni (micutza Julie) la... habar n-am, oricum, ceva in jur de 60 de ani. Dar ce conteaza varsta? important e ca ne simtim bine, ca ne putem impartasi experientele, ca ne sprijinim una pe alta. Pregatisem un mic discurs, dar nu s-a inteles nimic, decat poate ca vrem sa ne organizam mai bine, ca vrem sa ne intalnim mai des, ca avem o multzime de proiecte in cap pentru noi si copiii nostri, dar din pacate nu s-a inteles. Eu mereu aud ca romanii din strainatate nu se inteleg bine, ei bine, cu mana pe inima va spun ca nu e adevarat! si dovada cea mai grozava suntem noi! imaginati-va 65 de femei de toate varstele, cu sau fara studii, cu sau fara familie, cu sau fara copii, care se inteleg fantastic, care rad impreuna, care sar imediat cand e vorba de ajutor. Vorbeam sa ne implicam mai mult in ajutorarea copiilor bolnavi, nici n-am terminat bine de spus ca au si venit doua fete frumoase la mine, care s-au oferit benevol sa ne ajute: Camelia, specialist in organizare de petreceri, si ... am uitat cum o cheama pe cealalta fata (mii de scuze) care canta la pian si s-a oferit sa dea concerte, iar fondurile sa fie exclusiv pentru copilashii care au nevoie. Eu una sunt mandra ca fac parte din familia asta mare si frumoasa a romancelor din elvetia!
Am vandut martzisoarele aduse din Romania si am incasat pe ele suma de 306 CHF, bani care vor merge la Iulia, fetitza de 12 ani care este bolnava de leucemie. Cazul ei este prezentat www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=42230" target="_blank">aici.
Dupa 3 ore de mancat si vorbit, ne-am indreptat cu tranvaiul sau pe jos, cu masina sau cu ce s-a putut la discoteca "Le petit prince". Cand am ajuns acolo, cateva dintre noi deja ocupasera ringul de dans. Am umplut discoteca intr-o clipa, si spre surprinderea tuturor, dupa ce ne-am lasat bagajele, am fugit la tzopait pe ringul de dans. Patronul discotecii se uita la noi inmarmurit si nu-i venea sa creada. Ne intreba daca facem parte din vreo asociatie sportiva ceva (la cata energie aveam in noi ) Am avut printre noi cateva fete, frumoase ca niste fotomodele, va dati seama ca toata lumea era doar cu okii pe noi. Ne-am comandat cocktailuri colorate fara sa ne intrerupem din dans, ne admiram in ecranul din fatza noastra unde ne vedeam o parte din noi dansand, ne invarteam si tzopaiam de la cea mai mica pana la cea mai mare. Unele dintre noi mai nebunatice chiar s-au urcat pe o masa (mai micutza, speciala din metal) si s-au pus pe-un dans pe masa, de i-au dat gata pe toti. Atmosfera a fost in continuare prietenoasa, spiritele s-au incins cu fiecare strop de cocktail baut, asha ca spatiul de dans n-a fost gol nici o singura secunda. Toata lumea radea si se simtea bine. Petrecerea s-a terminat pe la 12 noaptea, cand dupa pupaturile si imbratzisarile de rigoare, ne-am despartit, promitzandu-ne solemn una alteia ca ne vom intalni mai des.
Dragele mele, va multzumim tuturor - eu si Adela pentru seara minunata, pentru c-ati venit, pentru atmosfera extraordinara pe care am avut-o si speram sa ne intalnim mai des 
Pozele pe care le-am facut eu, le pun imediat pe net.
lorelei_19 spune:
Pozele noastre le gasiti aici. Cateva din pacate n-au ieshit. Sper sa va placa: poze 12 martie