vreau o mama..o prietena

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

roxica, uite aici ma plangeam eu de relatia mea cu mama http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=15371 , problemele la momentul ala erau diferite insa in mare incercam acelasi lucru ca si tine, sa-mi transform mama intr-o prietena, intr-un aliat si nu intr-un dusman. Daca ai timp sa citesti, lectura placuta.

Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Da, asta e un aspect care ma preocupa foarte mult avand in vedere ca voi deveni in curand mama. Ma intreb daca voi fi in stare sa-mi educ copiii asa incat sa nu ajungem in situatii ca cele descrise Roxica si alte fete cu aceeasi problema. Asta inseamna sa le ofer un bun exemplu personal, sa le devin prieten, sprijin, sa-i invat ce inseamna respectul fata de sine si fata de ceilalti, sa-i ajut sa aiba incredere in ei si sa-si dezvolte discernamantul. Intr-un cuvant: sa-i pregatesc pt. viata. Nu rezolv nimic daca ii fac dependenti de mine pt. ca - vezi Doamne - eu sunt cea mai desteapta, le stiu pe toate si fara mine nu se descurca, nu sunt buni de nimic.
Nu se stie prin ce colt de lume vor ajunge si nu voi fi langa ei.
Multi oameni cred ca daca le dau copiilor de mancare, le cumpara haine si eventual le dau bani, gata si-au facut datoria de parinte si au dreptul sa le scoata ochii cu asta toata viata, dar nu le ofera ceva ce e cel putin la fel de important: caldura, incredere in sine, exemplul personal si asta toata viata.
Ar fi multe de spus dar ma opresc aici pt. ca devin plictisitoare.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bic spune:

Eu m-am maritat peste ocean ca sa scap de o mama dominatoare, care ma critica si cu care aveam scandaluri imense.
In ciuda certurilor noastre, mama mi-este si unul dintre cei mai buni prieteni. Mi-e un dor nebun de ea, dar imi dau seama ca daca nu m-as fi smuls de linga ea as fi suferit la fel cum suferi tu, roxica. Ea nu intelege niste lucruri si pace. M-am impacat cu ideea ca nici macar nu are rost sa mai incerc sa o conving. De cind am inteles asta, totul e mult mai bine. Dar sint departe de ea. Altfel nu as fi ajuns atit de inteleapta..wow.



Un lucru trebuie sa intelegi. Repetati-l de mii de ori pe zi, pentru ca e greu de acceptat si nu-ti intra in cap decit prin repetitie.
Pe masura ce imbatrinim, defectele pe care le avem in tinerete se accentueaza pe zi ce trece. Ia-o pe mama ta asa cum e, dar nu o mai lasa sa se bage in educatia copilului tau sau in familia ta. Tine-o mai la o parte. Din pacate, ea o sa sufere mult si mai ales pentru ca nu va intelege de ce ai tu reactia asta cind ea e plina de bune intentii... Imi pare rau, dar n-ai cum sa-i explici. Ia lucrurile asa cum sint si actioneaza ferm, daca intr-adevar te deranjeaza atit de tare.
Bafta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns florica spune:

Roxica,locuiesti in aceeasi casa cu mama ta,sau foarte aproape? Altfel n-am cum sa-mi explic faptul ca tu o lasi sa-ti calce intimitatea familiei in picioare.Daca stati sub acelasi acoperis situatia in care te afli este de inteles, dar daca nu, tu esti de vina ca o lasi sa-ti faca probleme chiar sa te aduca in pragul disperarii.Tu esti un adult acum,trebuie sa te impui in fata mamei tale,nu trebuie sub nici o forma sa o lasi sa te considere un copil neajutorat care n-ar putea supravietui fara ajutorul ei.Fara nici o jena si teama de consecinte,lasa femeia din tine sa puna lucrurile la punct.Iti doresc succes si nu-ti fie frica pentru ca ai putea sa-ti pierzi mama definitiv,intreaba-te daca ai avut-o cu adevarat alaturi de tine vreodata.

danamulders

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cherry22 spune:

Eu si mama suntem cele mai bune prietene si asta de cand ma stiu. Avem o relatie deosebita, discutam despre orice, ne sfatuim una pe alta, dar niciodata nu s-a bagat in viata mea. sfaturi mi-a dat, dar daca nu am tinut conbt de ele, mi-a respectat decizia. La fel procedez si eu , nu ma intind mai mult decat imi este patul. Este cea mai buna mama si prietena din lume si tuturor le doresc sa aiba parte de o astfel de MAMA.
Scumpa Roxica, nu-ti pot spune decat sa o lasi pe mama ta sa stea mai departe de tine si de familia ta, caci altfel iti faci tie rau, si, mai ales copilului, care va trai intr-un mediu ostil, ceea ce mai tarziu va avea repercursiuni. Stiu ca iti va fi greu, dar, stii cum se spune, mai rarut, ca-i mai dragut. Nu poti sa schimbi un om, sa-l modelezi cum vrei si atunci iincerca sa eviti sa ai discutii "grele" cu ea. Imi pare rau ca ti se intampla asta, dar singura solutie este sa o tii mai departe de voi trei, risti sa te certi si cu sotul tau, care nu se baga intre voi pentru ca si asa situatoa este destul de tensionata.
Decizia iti apatine.
Pupici

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxica spune:

Buna dragi prietene
in primul rind vreau sa va multumesc tututror pentru sfaturi si incurajari...sint mereu bine-venite
nu stau in aceeasi casa cu mama, nici macar cind e sotul meu plecat nu sta la mine, desi mi-ar fi placut...dar in alte conditii, nu asa
a stat o data....citeva nopti si cind a sesizat ea ca mi-era goraza sa vin acasa de la servici, s-a dus acasa la ea..mi se rupe sufletul Doamne si daca accept si inghit niste lucruri sint numai pt ea...dar ea tot imi reproseaza ca sint un copil rau, neascultator ca toata viata i-am facut numai probleme...
cind eram gravida prima data cind a aflat m-a balacarit toata ca e vai de capul meu ca sint o proasta....si ca ea nu o sa iubeasca copilul asta ca nu vine cind trebuie....(lucruri care mi le-a spus o vecina...deci si ei ii spusese...)....am trecut peste, am acceptat sa vina la mine si sa apropie de copil tot pt a nu mai fi singura...dar degeaba..si la un moment dat i-am spus ca daca eram asa cum zice ea ca sint ...dupa tot ce mi-a facut cind am ramas gravida ar fi trebuit sa nu o las sa-si cunoasca nepoata....niciodata nu mi-a facut vreo pofta..ma refer mai ales la cazul cind eram gravida..tin minte ca in doua luni i-am spus mama as minca salam de biscuiti...nu mai mincasem de cind eram copil si nu stiu ce imi casunase atunci...dar i-am zis ca nu am pofta..dar as minca asa..sa-mi faca si mie vreodata(ca eu atunci nu stiam, si vroiamtot asa sa o tin 'ocupata' sa simta ca e 'importanta' in familei, .....:"ei draga numai de salamul tau nu stau eu acum, desi nu avea servici..era la pensie si nu avea altceva de facut nimic...atunci tata saracu s-a dus si mi-a cumparata tot ce trebuie pt salamul de biscuiti si a pus-o (fortat-o) sa-mi faca...fireste ca au aparut iara reprosurile...ca sint un om rau ca mereu nasc scandalur intre ea si tata...si tot timpul am acoperit-o caci daca ar fi stiut tata cite imi zicea si cite imi reprosa..nu o vedeam bine...o alta faza a fost dupa ce s-a operat tata a doua oara..era la reanimare imediat dupa operatie...(operatie cruciala...la care dr ne spusese ca nu sitn mari sanse...eu eram gravida in 5 luni) si cind m-am dus cu mama la el la pat..el si-a scos masca de oxigen de pe fata si i-a zis mamei:"sa-i cumperi la cocos(asa imi zicea tata mie)..rosii..." (era in aprilie aparusera rosiile si eu eram gravida..si mama a zis bine, bine stai linistit....
fireste ca nu mi-a luat, nici nu i-am cerut..si a doua zi tata m-a intrebat:"ti-a luat maica-ta rosii?" si i-am zis ca da..a inceput sa zimbeasca si a raspuns:"ti-a luat pe naiba"
multe sint exemplele care m-au durut ingrozitor ..facute atunci cind eram gravida si era terminata caci tatal meu a fact cancer exact atunci..atunci a fost lovtura enorma pt mine, nu puteam lua un calmant..zi de zi dupa servici ma duceam la spital si plingeam continuu...acasa
nu m-a ajutat cu nimic...nici dupa ce s-a nascut fata...tata era tot in spital si nu am chemat-o sa-mi spele uns cutec...sau sa imi dea cu matura vreodata...si tot eu sint mereu cea care profit...asa imi zcie..
culmea e ca atunci cind verisoarele mele au fost gravide le bibilea..si se agita toata pe linga ele ca sa la fie bine, dar pe mine niciodata nu m-a intrebat ce fac
am trecut peste..tot pt ea...am trecut peste absolut totul si mereu cu fiecare zi sper ca o sa o luam de la inceput...dar nu reusesc
stiu ca o face din prea multa protectie..dar deja a trecut un prag...
ma rog sa nu ajung ca ea(ce dureros pt un copil sa spuna asa ceva despre mama lui)..dar mi-e tare frica....e vreau ca alexandra sa fie prietena mea mai mult decit copilul meu...sa vina sa-mi spuna totul si sa o sustin in toate..orice ar vrea ea sa faca..ei sa-i fie bine si sa nu tina cont de gura lumii si de prejudecati...
sa nu intelegeti gresit ..imi iubesc mama si Dumnezeu mi-e martor ca am ingitit multe umilinte de la ea si lipsa de respect tot ca sa fie bine....dar degeaba...iar acum cind e si alexandra la mijloc nu pot si nu trebuie sa mai trec peste
va multumesc tare mult si va pup pe toate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

NU, Roxica, mama ta NU face aceste gesturi din protectie, ci din rautate. Nu te mai amagi ! Nu are bunavointa si este egoista daca nici macar o simpla rulada de biscuiti nu ti-a facut cand aveai o mica pofta in timpul sarcinii. CE era asa de greu cand avea timp toata ziua ? Ar fi trebuit sa-ti gateasca, sa te incurajeze, asa cum a facut cu verisoarele tale.
Nu vreau sa spun mai multe pt. ca sunt foarte revoltata si as fi aspra, dar cauta s-o ignori ca si cum n-ar exista. Asta pana cand iti revii si poti sa-ti pui ordine in relatia cu ea.
Hai curaj ! Fetita ta nu trebuie sa vada ce se intampla, nu e bine.
Te astept cu vesti,
Maria

Mergi la inceput