vreau o mama..o prietena

Buna fete
am si eu o problema, una dintre ele de fapt..este legata de mama mea
nu ma inteleg absolut deloc cu ea...
nu stiu ce sa mai fac, nu reusesc deloc sa ma rup de chestia asta, caci sotul meu imi spune sa nu mai pun la suflet, sa o las sa vorbeasca si gata..dar nu pot
ma enervez, si tip si pling si uite asa numai scandal
tot timpul a fost asa, niciodata nu m-a apreciat nici pe mine nici pe tatal meu, mereu am fost cei mai cei (in senul rau), desi eu am fost premianta mereu, olimpica...mereu printre primii, dar nu pt ea ci pt tata....tot ce am facut a fost pt tata, caci el mi-a aratat o incredere oarba tot timpul; de cind a murit, Dumnezeu sa-l ierte, pt mine nu mai e nimic la fel..ma simt atit de singura, ...si ce e rau ca nici pe sotul meu nu-l simt aproape in chestia asta...e foarte detasat spune sa o las in pace si gata
pe mine, mama m-a crescut mereu cu critica, de aia cred ca nu am nici incredere in mine, mereu eu am fost cea mai fraiera, cea mai anemica..m-a indopat tot timpul cu pastile ca i se parea ei ca am toate bolile din lume...mereu a vrut sa-mi conduca viata si sa fac numai ce vrea ea...daca nu am vrut, a inceput scandalul..ca mereu am facut-o sa sufere, ca nu sint recunoascatoare..ca asa si pe dincolo
acum nu mai m-ar interesa atit de tare problema asta dar se poarta absolut la fel cu copilul meu
si asta nu mai inghit
e mereu obsedata ca alexandra nu maninca...ca e cea mai slaba cea mai mica si pricajita dintre toti copii
ca e firava...ca e anemica...i-am facut anal;izele si dr mi-a spus ca nu este anemica, desi multi copii la virsta ei sint (are 3 anisori si jumatate)....sa nu-i mai dau fier ca are hemoglobina peste 12...mama nu, ca e palida ca copilul meu e anemic, ca nu stiu sa o cresc si nu ma ocup de ea
e obsedata sa manince carne la fiecare masa aproape..eu nu sint asa..probabil si pt ca am fost crescuta cu batul ca sa maninc, stiu ce inseamna si pt copilul meu nu vreau asa ceva..maninca cit vrea si ce vrea..(bineinteles in niste limite)..o las sa faca ce vrea si daca e bolnavioara sau se loveste nu o infofolesc si nu ma vait ....mama in schimb daca stranuta alexa...oo..mamaita, este bolnavioara..spune la toata lumea ca e bolnava, de parca cine stie ce ar avea
daca educatoare spune ca a mincat alexa intr-o zi la camin, nu crede...zice ca stie ea ca nu maninca...daca ii spune ca nu a mincat, face din tintar armasar...
tot timpul spune la toata lumea ca sintem vai de capul nostru (eu cu sotul meu, ca nu avem bani, lucru total neadevarat..nu o duc in luxul de pe lume, dar am tot ce-mi doresc)..si uite asa
eu, de cind a murit tatal meu nu mai vreau sa aud de rau..ea vine mereu..ai vazut copilu ala la tv..ai vazut nu stiu ce..m-a sunat intr-o zi la servici sa-mi spuna ca dimineata (ea o duce pe alexa la camin)ii curgeau ochisorii copilului..si ca a vazut ea la tv ca e epidemie de conjunctivita..sa vezi ca fata a facut conjunctivita..sau sa nu o dcu la camin ca e epidemie de meningita...numai timpenii
nu mai rezist! nu mai suport!
stiu ce o sa imi spuenti..sa ii explic calr ca e copilul meu, familia mea si cresc copilul cum vreau eu..oho de cite ori i-am zis...degeaba
i-am spus ca tu m-ai crescut pe mine cum ai vrut ...eu o cresc pe alexa cum consider eu
si sotului meu ii da tot felul de 'porunci' sa-i spunem asa..ca nu a facut aia ca nu a facut bine daca a facut-o
dar el o lasa in pace...
se baga in casa mea, in familia mea
am nevoie de mama...am nevoie de o mama caci frati sau surori nu mai am,,vreau sa fie prietena mea..dar nu ma lasa..nu pot sa-i zic niciodata ce am pe suflet ca tipa, ca ma cearta ca imi reproseaza
si poate ca ce e mai rau e ca in discutiile astea sotul meu nu se implica...
m-a injnebunit, ma distruge psihic...si sint cu nervii la pamint
tot timpul a fost asa, dar inainte era tata care o mai tempera si cu care ma intelegeam si mereu faceam haz de necaz..orcie ii spuneam si rezolvam doar noi doi..mama niciodata
ce sa fac?
cum sa invat sa o ignor...sa nu mai sufar cind se ia de mine
am spus tuturor s ao lase in pace, la rude la verisori..sa nu creada nimic din ce zice...dar ma doare
ei o cunosc si o lasa..dar sint oameni pe strada, fosti colegi de scoala cu care se intilneste si carora le spune ca ce rau am ajuns..ca ce copil anemic am...si asta ma doare
ii place sa i se plinga de mila...
fara motiv!
niciodata nu m-a inteles..mereu m-a criticat...este materialista si asta o termina ca vede ca eu nu sint asa
moartea tatalui in loc sa ne apropie..ne-a departat permanent
mi-e bine cind nu e linga mine si ma doare lucrul asta
caci o vreau pe mama inapoi
o mai chem, chipurile sa ma ajute la anume pregatiri, dar numai ca sa nu se simta singura, sa nu stea acasa sa se jeleasca...caci ma descurc mult mai bine singura, mereu mi-a palcut sa imi fac treaba doar eu cu sotul meu..dar pt ea fac asta...eu apoi spune la toata lumea ca nu sitn in stare sa fac nimic fara ea
as [putea sa ii spun ca nu o mai primesc in casa pina nu se potoleste..dar e mama...nu pot
am dus si copilul la camin sa nu-l mai influenteze.....sa nu-l mai bibileasca atit
mi-e frica sa sun acasa cind sta cu copilul ca mereu spune ca alexa are nu stiu ce, ceva ce-si inchipuie ea
ce sa fac?
sper ca nu v-am plictisit, nici nu stiu daca am fost coerenta..dar sint disperata!

didita spune:

Nici eu nu sunt prietena cu parintii mei. Discutam despre vreme si atat.
A trebuit sa plec la 2000 de km ca sa pot sa traiesc asa cum vreau. de fapt pana nu am plecat nici nu mi-am dat seama in ce angrenaj intrasem. Oricum nici eu nu stiu sa-mi cresc copii (care sunt rasfatati si extrem de bolnavi!!!) Nu am facut nimic in viata si sotul meu este un nesimtit ... etc, etc...
Eu am renuntat la ideea de a-i schimba, ceea ce este imposibil. Am incercat sa discut cu ei despre ce ma doare "cica mofturi". deci acum ma limitez la discutii neutre si cand incearca sa-mi bage in cap prostii nu ii iau in serios. de xemplu cand imi reproseaza ca fata n-a mancat destul si ca de nu o fortez sa manace, eu ma prefac superingrijorata si incep sa-i intreb daca cred ca o sa moara in curand de foame sau daca nu e urgenta ies un pic in oras.
Nu le las copii in grija prea mult timp singuri si multumesc lui Dumnezeu ca nu trebuie sa ma ciodanesc cu ei in fiecare zi.

sirod spune:

Roxica - e foarte greu sa dai sfaturi doar auzin o poveste!Dar indraznesc sa spun, dupa ce am citit postarea ta, ca tu si mama ta nu ar trebui sa va mai intilniti!Poate ocazional, dar eu in locul tau as trece peste orice, mi-as vedea de viata mea, nu i-as mai cere 'ajutorul' pentru absolut nimic.Si as primi-o la mine doar ca musafir:mai rarutz ca-i mai dragutz!
Asta e parerea mea formata numai din ce ai scris tu!
Bafta, indiferent ce hotarasti.
Si consider ca e foarte bine ca sotul tau nu intervine in discutiile voastre!Numai tu poti sa inlaturi toate aceste inconveniente din viata voastra.

DORIS cu bb la purtator

mariamunteanu spune:

Roxica, rareste intalnirile cu mama ta, nu-ti mai face procese de constiinta ca se simte singura daca nu vine in fiecare zi la tine. Stiu ca e greu cand ati fost obisnuite asa, dar daca continui ajungi sa te imbolnavesti de nervi. Uite eu sunt plecata de la 18 ani din orasul natal pt. studii si am ramas in Bucuresti fara parinti, iar acum sunt plecata din tara. Am invatat sa am relatii bune cu prieteni, cu vecini, asa incat cu ei m-am ajutat mai mult decat cu parintii in cei 16 ani de cand am zburat din cuib. Totul am facut singura, mi-a fost mai greu dar sunt mai linistita. Acum astept gemeni si, desi mama s-a oferit sa vina si ma inteleg bine cu ea, nu sunt hotarata daca s-o chem sa ma ajute imediat dupa nastere. prefer sa gasesc o femeie straina platita care sa vina 2-3 ore/zi si sa nu se bage in modul in care eu si sotul meu ne crestem copiii. Ajutorul parintilor are uneori 2 taishuri. Nu e bine pt. fetita ta sa asiste la discutiile voastre, se va simti prost si pot s-o afecteze aceste continue certuri si vorbe aruncate de mama ta, poate chiar sa ajunga sa creada ca e bolnava daca tot aude asta.
Iar faptul ca sotul tau nu se implica in conflictul vostru, nu e rau, nu ti-ar conveni sa se certe cu mama ta sau s-o vorbeasca de rau.
Imi pare rau,
Maria

kawaichan spune:

scumpa de tine...
mama ta seamana uimitor de mult cu bunica si mama mea( care ii calca pe urme) , eu am trecut -copil fiind- printr-o situatie asemanatoare fetitei tale, fiind nevoita sa aud tot timpul discutiile penibile dintre ele doua si crede-ma ca nu mi-a facut placere !
apoi, crescand mai mare, mama a inceput, intr-un mod misterios de-a dreptul sa se poarte la fel ca si bunica ,foarte dominator,etc etc nu mai spun pt ca e exact aceeasi situatie, ajunsesem sa fac planuri de evadare, sa visez cum intr-o zi o sa fug de acasa...( tatal meu nu-mi era nici pe departe cel mai bun prieten)...si la 17 ani mi-am gasit motiv sa ma mut in bucuresti(am mers sa urmez cursurile unui liceu de acolo)unde am si ramas cam 10 ani, la o distanta destul de mare de orasul natal.in prezent sunt si mai la distanta si pot sa-ti spun ca ne face foarte bine la toti, cat sunt departe nu mai pot de dorul meu, cum ajung acasa-cum gasesc ei ceva de care sa se lege ca sa iste ceva cearta , ca altfel nu se simt bine oamenii...
la mine departarea a fost solutia ideala, nu stiu cum ar fi mai bine in cazul tau dar de exemplu fratele meu a ramas in casa parinteasca si are parte de o gramada de `` momente vesele`` dar stii ce imi place la el, e baiat destept si ii ignora total cand incep sa abereze...in acest fel evita sa se otraveasca cu tot felul de stari mizerabile in care in special mamei mele taare ii mai place sa se complaca...
oricum esential este sa nu te mai certi cu ea sub nici un motiv pt ca te consuma f tare.mai bine ar fi sa n-o mai bagi in seama deloc, s-o lasi sa vorbeasca singura si atunci nu ar mai avea nici o influenta pt ca automat nu-i mai dai apa la moara.la mama mea a functionat,se mai agita ea cat se mai agita si daca vede ca n-are cu cine vorbi , nu mai zice nimik.la inceput probabil ca o sa faca pe victima la greu , sa te astepti si la episodul asta.
Fii fata isteata si compenseaza singura ceea ce nu iti ofera mama ta(o prietenie calda de ex) : fa-ti cat mai multe prietene, mergi si distreaza-te cu ele, fa cat mai multe iesiri cu sotul tau si copilul, distrati-va , ocupati-va timpul cu lucruri frumoase care sa te faca sa nu mai aloci nici macar o particica din timpul si energia ta partii negative din relatia cu mama ta...
Mult succes

Mickyyy spune:

roxana, mama ta tare mult seamana cu mama mea, in anumite privinte, ce-i drept. Numai ca eu am ales sa o tin cat mai departe de mine, dupa ce 7 ani m-a terorizat la greu. Am renuntat sa o mai menajez, ii spun direct adevarul in fata, oricat ar fi de crud. Pentru ca nu cu mult in urma ajunsesem un papagal....din "DA mama" nu-o scoteam, nu pentru ca credeam sau aveam de gand sa fac ce zicea ea ci doar ca sa nu o supar, sa o menajez, ca-i singura si are nevoie de ajutorul meu.
Si pe mine ma plange de mila peste tot pe unde-apuca (si ei ii place la nebunie sa o compatimeasca lumea), cand am ramas gravida a doua oara in loc sa se bucure a inceput sa se vaite ca vai ce greu imi va fi cu 2 copii atat de mici, de parca ea ar fi fost cea care trebuia sa-i creasca (ea care pe Malina a venit s-o vada doar de 3 ori de cand am nascut pana acum, nu sa aiba grija de ea sau mai stiu eu ce altceva, doar asa...in vizita). Si vreau sa zic ca mama e somera momentan, deci ar putea lejer sa vina sa aiba grija de fata, dar decat s-o chem pe ea am preferat sa angajez o bona, ba chiar mai mult de-atat, cand bona si-a luxat piciorul (acum cateva zile) in loc sa apelez la ajutorul mamei care tot statea acasa degeaba, am sunat-o pe soacra-mea si-am pus-o sa-si ia concediu de urgenta sa vina sa aiba grija de nepoata. Asta pentru ca nu vreau ca mama sa apuce sa-mi strice fata cu ideile ei, nu vreau sa mi-o transforme dintr-un copil vesel si zglobiu intr-unul care sa nu mai stie nici macar sa zambeasca (ea e tot timpul incruntata, mereu se vaita, nu rade aproape niciodata iar atunci cand o face rade "fals"), nu vreau sa mi-o cocoloseasca (are tot timpul impresia ca eu tin copilul prea dezbracat si o sa raceasca), nu vreau sa o "dreseze" sa faca doar ce crede ea ca e bine, sa-i interzica tot felul de lucruri doar ca sa nu faca copilul dezordine prin casa, nu vreau sa mi-o creasca cu ce-a auzit prin vecini, pentru ca nici macar experienta in ingrihjit copii n-are (eu am fost crescuta pana la 7 ani de bunici si's singura la parinti).
Si mama e groaznic de materialista si e suparata foc ca eu nu sunt la fel.
Si pe mine ma compatimeste toata lumea din orasul natal (unde a reusit sa se planga)....vai ce rau a ajuns fata ei....divortata, sta cu chirie prin Bucuresti...are un copil si-l mai face si pe al doilea si nici macar nu-i casatorita cu acte cu baiatu ala cu care sta...si tot asa. Dar deja nu ma mai intereseaza, a fost o vreme cand am pus la suflet multe....acum ma lasa rece. Asta-i viata mea si asa am ales eu sa mi-o traiesc, sunt copii mei si ii cresc asa cum cred eu de cuviinta. Ea n-are ce cauta in viata mea, e mama, tin la ea (parintii nu ti-i poti alege), imi pare rau ca a ajuns in situatia in care e acum (tata s-a despartit de ea cu ani buni in urma iar ea inca-si plange de mila, refuza sa-si refaca viata, cred ca cea mai mare bucurie a ei e sa fie compatimita de cei din jur) insa si-a cautat-o cu lumanarea, nu e deschisa la nici un fel de propunere, nu vrea sa faca nimic sa iasa din starea in care e....tot ce vrea e ca lumea sa-i plnga de mila, ori eu n-am de gand sa mai fac asta.
Si am refuzat de mult sa-i mai cer ajutorul fie el oricat de mic, pentru ca aveam parte de exact acelasi replici...ia uite cat de mult te iubeste mama si ce face ea pentru tine (spre deosebire de tact-o care nu face nimic - asta i se parea ei, ca nu face nimic, pentru ca tata chiar m-a ajutat cu foarte multe pana acum), tu fara mine n-ai fi in stare sa faci nimic....chiar daca singura chestie care o facuse pentru mine ar fi fost sa-mi aduca un borcan de gogosari pus de ea special pentru fata (intre paranteze fie zis face niste mancaruri groaznice, si muraturile cam la fel, asa ca in majoritatea timpului gogsarii ei ajung direct la ghena). Plus ca venea pe la mine si incepea sa se vaite....vai draga...frigideru asta n-a mai fost dezghetat de secole...hai sa te ajute mama sa-l dezgheti....scoate totul din el, il scotea din priza si gata.....mi-l lasa asa chiar daca eu n-aveam nici timp si nici chef in momentul ala sa dezghet frigiderul. SI nu facea asta doar cu frigiderul...tot ce i se parea ei in neregula se facea ca vrea sa ma ajute sa le pun la punct dupa care le lasa insirate peste tot de-mi lua mai mult sa le pun la loc decat sa le rezolv. Si bineinteles ca atunci cand ma legam de ea facea scandal ca daca nu ma punea ea la treaba eu sigur n-as mai fi facut in veci chestiile alea. Asa ca m-am lipsit si de un asa ajutor!
Mai bine singura, si mama cu cat e la distanta mai mare de mine, cu atat mai bine.

Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)

Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii

CristinaT spune:

sunt cam in aceeasi oala cu tine numai ca gandeste-te eu o am si bunica-mea ... de care mi-a fost mila si am luat-o la mine... se instalase in casa si de cate ori strica cate ceva (de ex: sticla de spirt pe mobila din sufragerie) imi spunea lasa ca si-asa trebuie sa o schimbati ...

Solutia mea: acum o las pe Oana la ei cate o seara, doua, ma duc o iau si gata fara prea multe comentarii.
Am o femeie care ma ajuta la tot ce trebuie in casa si cu Oana.


Inca nu am reusit sa-mi conving sotul ca daca vom mai avea un bebe nu vor mai fi discutii de genul asta in casa. La un moment dat nici eu nu credeam

Spaima mea cea mai mare si aici vorbesc serios e ca daca ajunge si Oana ca mine, cred ca voi fi distrusa, nici nu pot sa concep asa ceva. Sper sa fiu o mama buna.



5 ani -14 februarie 2005

bebb spune:

Roxica cred ca nu stii cum sa te mai imparti intre familia ta si mama ta. Te inteleg, si nu cred ca ai sa poti sa o indepartezi orice ar face, dar ai mare grija sa nu-ti afecteze relatia cu sotul tau. Tu esti tot timpul nervoasa si asta va va afecta f mult. Mai bine nu o mai chema pe la voi. Du-te tu la ea, stai cu ea, vorbeste-i, spune-i ca Alexa e f bine, ca e sanatoasa, si ca totul merge f bine cu voi. Du-o si pe ea eventual, dar evita sa o mai lasi prea mult acolo.
Altceva nu stiu ce sa-ti mai zic, dar un lucru e cert: nu-ti sacrifica tu viata pt ca sa stai sa-i induri toate prostiile pt ca asa se simte ea bine, si pt ca asa nu se mai simte singura. Arata-i c-o iubesti altfel, mai cumpara-i cate ceva din cand in cand, invit-o la masa duminica, da-i tel si intreab-o ce face si spune-i mereu ca voi o duceti bine.

A_Iulia spune:

Nu stiu, eu nu inteleg, poate si pt ca nu am trecut prin asta. Am mama si soacra de exceptie, chiar daca parca recunosc unele similitudini cu ale voastre.
Un singur lucru vreau sa subliniez: nu le puteti acuza de rautate. Supraprotectia pe care doresc sa o ofere (desi nu e necesara, vad ca e chiar si daunatoare) nu vine din rautate, ci din dorinta de a ajuta.
Eu nu le-as judeca.
De fapt, pe ale mele nu le-am judecat niciodata. Mai avem (rar de tot) discutii in contradictoriu, dar niciodata nu as ajunge sa le spun sa nu mai calce in casa (Doamne Fereste!).
Poate ca ar trebui sa analizati si comportamentul vostru fata de ele. Sa fiti mai tolerante. Argumentele contra oferiti-le cu tact, nu razboinic. Zic eu, nu stiu.
Nimeni nu e perfect. Iar mama are calitatea in plus de MAMA.


Adina + Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre

mariamunteanu spune:

Adina, considera-te un caz fericit.
Din nefericire, toleranta si tactul de care vorbesti (pe buna dreptate) nu sunt suficiente si nici nu-ti mai ajung resursele de rabdare sa le pui in aplicare cu anumiti parinti. N-am avut asemenea probleme cu parintii mei, dar am in familie exemple de mame care au reusit sa-si desparta copiii de nurori, sa rascoale nepotii impotriva parintilor, sa aduca venin in familie si sa distruga in loc sa faca bine. Si asta chiar din rautate si cu intentie, chiar daca nu recunosc. Ca sa fie ele pe primul plan, in mod aberant. Asa ca "dorinta de a ajuta" e doar de parada in lipsa unui ajutor efectiv.
Ce-i mascarada cu criticarea propriilor copii fata de cunostinte ca sa stie "tot targul" ce victime suntem si ce progenituri de nimic avem ? Cunosc prea multe exemple apropiate ca sa mai cred ca asta ar avea ceva in comun cu dorinta de "supraprotectie". E trist dar adevarat. Asa ca fetelor care aveti asemenea probleme, luati-va viata in propriile maini, respectati-va mamele dar impuneti o limita sanatoasa ca sa va puteti duce viata in armonie.

Maria

A_Iulia spune:

Corect, Maria.
Dar sa mai precizam un lucru: incercati sa invatati din asta. Conflicte intre generatii vor exista oricat am vrea noi sa tinem pasul, asa ca sa nu ne miram daca copiii nostri vor proceda la fel cu noi (in sensul de inlaturare). La momentul respectiv sa ne resemnam si sa nu intram "cu bocancii" in viata lor.
Oi tine minte pana atunci ce-am scris acum?

Adina + Olivia Karla 04.03.2004
pozele noastre