Fetisism ....help

Mai intii La multi ani tuturor, sa aveti un an mult mai bun, cu multe bucurii si multa sanatate!
M-am gindit sa deschid acest subiect pentru ca sint inca in stare de soc de cind am aflat ce i se intimpla unei bune amice de-a mea. M-am intilnit cu ea de sarbatori si era tare abatuta si trista si simtind ca ceva foarte grav o framinta am determinat-o sa vorbeasca (altfel este o tipa foarte discreta).Si iata ce-am aflat. Eu habar n-am ce sfat sa-i dau. Poate ma ajutati voi pentru ca este realmente vorba de o drama. Este casatorita de 13 ani cu un tip cu 12 ani mai mare ca ea. Acum vreo doi ani sotul ei s-a hotarit sa faca psihanaliza - pentru imbunatatirea performantelor (zice el, care este o natura usor labila dpdv psihic) cu un psihanalist renumit la noi , recunoscut si pe plan international, Vera Sandor. Dupa un an si jumatate, considerind ca nu-l ajuta deloc a renuntat la chestia asta. La scurta vreme prietena mea a observat ca este abatut, ca ceva nu e-n regula oricum. Am uitat sa spun ca tipul a avut intotdeauna o slabiciunea pentru lenjerie intima de dama , adica prefera ca sotia lui sa poarte un anumit tip de lenjerie, in momemtele intime evident - lucru foarte des intilnit in preferintele barbatilor in general. La un moment dat a anuntat-o sec ca pe viitor nu trebuie sa mai poarte ea aceasta lenjerie pentru ca -si va satisface aceasta placere purtind-o el (lenjerie de dama subliniez) Eu am inlemnit. Prietena facea eforturi sa nu plinga, povestindu-mi si vedeam ca e plina de furie. Ei bine incepind de atunci si-a cumparat tot felul de port jartiere, dresuri, body-uri si altele, pe care le poarta doar in intimitate, cu discretie, sa nu-l vada ea sau copilul (au un copil de 4 ani). Cumplit, ea este si acum, dupa un an de zile in stare de soc. Evident nu mai au relatii intime, desi l-a inceput aveau si se comporta ca un barbat normal - atunci purta lenjerie masculina. Ei, bine prietena mea n-a spus nimanui nimic despre asta dar s-a hotarit sa mearga la un psiholog. El i-a spus ca poate fi vorba de fetisism in forma patologica generat de un trasfer nerezolvat in timpul psihanalizei, ca nu este periculos pentru cei din jur, dar ca la un moment dat poate degera, nu i-a spus in ce. Au avut din nou o discutie, el si-a asumat aceasta chestie, nu vrea sa mearga la un psiholog sa incerce sa rezolve cumva chestia, iar ea, repet e disperata. Tot psihologul i-a zis ca paote fi vorba de un complex Oedip blocat in copilarie. El a avut o relatie proata cu mama lui de cind se stie. Altfel este un tip normal, merge la serviciu , are prieteni, iubeste copilul, se ocupa de el. Seara cind se culca , separat de sotia lui, imbraca aceasta lenjerie si e foarte fericit. El are 47 de ani. Ce spuneti? Eu sint muta. Ce sfat sa-i dau prietenei mele. Sint singura persoana care stie. Ce sa fac eu ca mama de baiat ca fiul meu, Doamne fereste, sa nu cada in asa ceva?
Cu bine,
Miki

Alyssa spune:

M-au lasat masca... Cred ca trebuie ca el sa mearga la terapie pentru asa ceva insa va refuza atita timp cit el vede normal comportamentul lui... Ce sa spun?... nu cumva are inclinatii homosexuale ca nu imi vine sa cred ca nu se satisface sexual in nici un fel si prefera asa sa doarma de unul singur in lenjeria favorita...

Donia spune:

As spune "toate bune si frumoase" daca omul e fericit asa... Daca ar trai singur si nu ar deranja pe nimeni.
DAR el isi face sotia nefericita. E constient cat sufera ea din cauza asta?
Cred ca numai daca i-ar mai pasa de fericirea ei ar accepta sa mearga sa isi trateze obsesia. Sau daca ar intelege ca in cele din urma mediul familial va suferi si prin urmare va suferi si copilul.


Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (L. Blaga)

marius spune:

Daca ai fi aflat ca poarta cercel in ureche ai fost la fel de socata tu sau prietena ta? Cred ca raspunsul este negativ, nu cred ca ai fi fost socata tu sau prietena ta. Azi nu. De ce? Pentru simplul motiv ca de o buna bucata de vreme sunt destui barbati si adolescenti care poarta in mod curent cercei in urechi. Daca insa as fi pus acceasi intrebare in 1985 probabil ca mi-ai fi recomandat sa merg la un psihiatru. De unde atunci diferenta? Ce ne socheaza, de ce si cand?

Nu am sa port lenjerie feminina nu am sa imi pun cercei in urechi. Nu am sa sochez pe nimeni pentru simplul motiv ca imaginea mea in ochii si reprezentarile cuiva coincid cu acel reprezentari. Care este normalul? Dupa mine nu este patologic dar este un dezacord. Dezacord de imagine, de conceptie, de reprezentare si acceptare fata de reperele celor din jur. Daca este nociv? Raspunsul este negativ. Cel mult relational. Daca sa acceptam sa nu? Cred ca depinde de fiecare din noi sa cceptam sau sa nu acceptam ca sunt extrem de multe fapte si/sau imagini care nu calca cu standardele proprii noua. In cazul in care noi nu reusim sa trecem peste acest prag nu ne ramane decat sa gasim acea solutie care sa intre in acord cu limita noastra de acceptabilitate. Personal nu sunt de principiu de acord cu ceea ce s-a descris insa citind si vizionand situatii incep sa inteleg ca natura umana este extrem de eterogena si inacceptabilul de ieri devine un punct nou azi si in nici un caz o noutate maine. Mai cred ca ceea ce nu poate fi acceptat cu adevarat este nocivitatea indiferent de forma ei de exprimare sau reprezentare.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

descintec spune:

Marius, daca ar purta cercei si nu s-ar culca langa sotia lui, tot ar fi ingrijorator :))) Cred ca ai mutat oleaca centrul de greutate al povestii

_
Sapte dintr-o lovitura!

Miki8 spune:

Sigur nu e vorba de homosexualitate. Prietena mea este o tipa foarte atenta in general si foarte atenta la nuante in particular. La inceput asa a crezut si ea, dar vazind ca nu are nici un semn in sensul asta, dar absolut nici unul si spunindu-i psihologului toate amanuntele, v-am zis care este diagnosticul. El, in acelasi timp, are semntimente de vinovatie fata se sotie, o ajuta mult in casa dar .....ce folos.
astept cu interes parerile voastre pentru care va multumesc inainte.

Miki

marius spune:

Ca sa mut (centrez) subiectul la loc spun doar ca este descentrat tipul, asa incat la afirmatii de genul "daca vrei accepti daca nu asta e eu oricum asa voi face", nu exista din punctul meu de vedere decat ca ori va accepta, ori nu va accepta si isi va gasi o alta varianta. De asemenea mai cred ca solutia va trebui sa ii apartina 100% persoanei in cauza cum dealtfel cred ca va si fi indiferent de asteptarile tale de aici. E o chestiune serioasa, privata 100% si imi ridic si eu sprancenele, intrebandu-ma deja, daca prietena ta ti-a dat acordul sau nu, ca sa dezbati problema ei privata pe un forum public pe internet. Am serioase rezerve pentru un raspuns afrimativ. Desigur este o opinie strict personala.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Andrada spune:

Dupa descriere prietenul tau pare a fi transgender. Riscul inapoierii la psiholog este sa gaseasca pe cineva care sa ii incurajeze "cautarea eu-ului" si sa-l incurajeze in pasul urmator care este schimbarea sexului (transexual). Se pare totusi ca cei mai multi dintre transgenderi isi pastreaza totusi hainele si atitudinea normala in majoritatea timpului (e mai comod si pentru ei asa), alegind sa poarte hainele sexului opus numai in intimitate, atunci cind nu exista presiunea societatii.
Andrada

L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele

camelia-daniela spune:

quote:

---

Originally posted by marius

... daca prietena ta ti-a dat acordul sau nu, ca sa dezbati problema ei privata pe un forum public pe internet.

---

Exact acelasi gind l-am avut si eu citind primul mesaj al tau...te inteleg ca vrei sa-ti ajuti prietena, dar in acest caz, asa cum spui ca ea este de felul ei foarte discreta, gindesc ca este un abuz din partea ta sa faci public acest subiect.
Dar acum este prea tirziu...stie deja jumatate din populatia globului pamintesc!!!
Parerea mea este ca acest copil va avea 2 mame minunate...nu sint psiholog, dar am sentimentul ca el vrea acum "sa-si creeze mama pe care si-a dorit-o si n-a avut-o niciodata". De regula, toate problemele psihice pe care le avem la maturitate, isi gasesc "radacinile" in copilarie.
Intrebarea este daca poate prietena ta sa traiasca linga un astfel de exemplar.
In orice caz, va avea nevoie de un ajutor de specialitate. Nu prietena, ci sotul!! Dar nu-mi iese un gind din cap, inca de la inceputul acestui mesaj si tot o sa-l fac public!!! Ce scandal mare a fost cind o femeie a imbracat pentru prima data pantalonii!!!
Draga Miki, eu nu cred ca pe calea asta ai putea sa-ti ajuti prietena...

Pupici de la Cami.

Alyssa spune:

Off- topic, scuze!!!

Camelia-Daniela vreau sa te tzuc ca mi-a fost dor de tine!!!
Si asta fara dedesubturi "dubioase", ci pentru ca mi-a fost doooor de tine!

Alice

karmen spune:

Poate ar fi mai bine ca amandoi sa discute cu acelasi psihanalist (cu care el a facut terapie un an si jumatate). E clar ca sotul are nevoie de o clarificare a problemelor personale si probabil a intrerupt terapia intr-un moment critic asa ca are nevoie de ajutor in continuare. Sotia ar putea intelege situatia in care se afla el si dintr-o discutie cu aceasta psihanalista.

Carmen Ghilescu