Fetisism ....help
Raspunsuri - Pagina 2
iren spune:
Si io tot off-topic, scuze
Cameliaaa, cit mi-au lipsit postarile astea verzi ale tale!!
Bine ai revenit si sper sa nu mai dispari asa mult timp...
Iren dubla mamica
Bogdanelu nazdravanu 
si Julia zbintuita
Poze cu noi nou noute!!
descintec spune:
Sa vedeti cum m-au dus pasii spre rezolvarea enigmei:) De o curiozitate teribila, imi plac la nebunie cartile despre cazuri ciudate. Numai saptamana asta am dat o sapca de bani pe doua carti in care sunt prezentate cele mai neobisnuite cazuri de neurologie si psihoterapie. Deschid intr-o doara cartea pe care am luat-o azi, capitolul 23: Mireasa purta frac si mirele trena.
Speriat ca prietena lui ar putea sa il paraseasca, James povesteste terapeutului: "In dulapul din dormitorul meu, pe raftul de sus, tin ascunsa o cutie cu haine femeiesti. Uneori, cand prietena mea nu este acasa, ma imbrac cu ele. Ma machiez, imi dau cu parfum, imi pun chiloti de femeie, sutien, bluza, fusta, pantofi cu toc, cercei - tot ce trebuie sa fac. [...] Imi inchipui ca sunt o bucatica nostima si ma fatai de colo-colo prin dormitor, admirandu-ma in oglinda. [...] Vezi, problema este ca pentru a ma excita si mai mult merg pana acolo incat ma leg strans de un scaun. Daca Jennie intra si ma gaseste imbracat in rochie si legat de scaun, o sa creada ca sunt cine stie ce fel de pervers. Cu siguranta ca ma va parasi pentru totdeauna, a adaugat pe un ton jalnic."
terapeutul in recomanda pur si simplu saaaaaa..incuie usa de la dormitor 
In urmatoarele sedinte psihanalistul afla mai multe despre copilaria lui James. "James era un violonist foarte dotat, de exceptie as putea spune. Cu ajutorul talentului sau natural, al muncii asidue si al ambitioasei sale mame, el ajunsese sa imbratiseze o cariera muzicala solida." (aici ochii mi-au iesit din orbite, mi-am facut cruce si am zis Doamne apara-ne si paseste-ne! Prietenii stiu de ce.) "De cand ma stiu am fost singura preocupare a mamei mele. Ea a vrut ca eu sa ajung un mare violonist. In copilarie am fost trimis la cele mai bune scoli de muzica. Mama mi-a cumparat cele mai bune viori, a angajat cei mai buni profesori si a facut tot posibilul pentru a-mi asigura o cariera muzicala. A fost nelipsita de la concertele mele - chiar si cand am fost in turneu prin lume - si a ramas cel mai mare fan al meu. A fost langa mine de cate ori am avut nevoie de ea. M-a rasfatat cu haine scumpe, cadouri de ziua mea si de Craciun si alte lucruri care credea ca imi vor face placere."
"Se pare ca ai avut parte de o mama nemaipomenita" am observat eu . (adica terapeutul) (nu-i asa, zambeam eu larg, simtind ca cineva ma intelege )
"Ei, a sarit imediat James, nu a fost chiar atat de nemaipomenita" (harsti, am gandit eu, copil nerecunoscator) "Cand eram copil obisnuia sa imi vorbeasca despre problemele ei si eu trebuia sa ascult ore intregi pentru ca nimeni altcineva nu era dispus sa o faca." (doamne ajuta, am gandit usurata, aici se schimba radical povestea, pot stresa copilul linistita, in continuare) "Ea divortase de tatal meu cand aveam cinci ani, iar de atunci nu mai contenea sa se planga de cat de rau se purtase cu ea. Am crezut tot ce imi spunea pana cand am inceput sa ma vad din nou cu tatal meu. Aveam pe atunci vreo douazeci si cinci de ani."
Continuarea cat de repde, maine sau luni, sper, ca deocamdata Mariuca urla la bucatarie ca din gura de sarpe ca s-a stropit cu ulei. Nu stiu cu cine o semana asa "indemanatica" :))
Interventiile mele nu au nici o legatura cu povestea cazului. Puteti sa cititi textul fara sa tineti seama de ele.
_
Sapte dintr-o lovitura!
marius spune:
Sa nu uiti sa continui, e chiar interesant, ce carte spui ca este?
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro
Miki8 spune:
Va multumesc ca ati fost dragute/ti si mi-ati raspuns. Am insa niste mentiuni. Postind acest subiect am urmarit doua lucruri. Unu, sa gasesc (eu pentru amica mea, dar si pentru mine)o explicatie la ce se intimpla si recomandari de eventuale solutii si doi, ce sa fac eu, dar si alte mame de baieti, pentru ca, mai tirziu, copilul sa nu aiba astfel de probleme. Daca am dreptul sa fac public acest caz, este o problema doar a mea si a prietenei mele. Povestea mie mi se pare dramatica si de aceea raspunsurile de genul abuz de intimitate, acord de a face public mi se par nepotrivite. Nu am facut publice elemente de identitate ale prietenilor mei si ma consider o persoana suficient de resposabila cit sa incerc sa-mi ajut prietenii cu acordul lor.
Cu bine,
Miki
camelia-daniela spune:
Dragä Miki,
eu nu te cunosc personal, dar mai existä si posibilitatea sä te cunoascä alte persoane din forum, care ar putea foarte simplu sä stie despre cine povestesti tu aici. In acest caz, eu nu cred cä poti asigura tu discretia altora...nu contestez discretia ta, dar se poate intimpla si asa, precum am observat de multe ori in acest forum ( cä existä prietenii intre fete ) si in acest caz nu cred ca va fi usor nici pentru tine si nici pentru prietena ta.
Dacä nu este cazul, atunci nu ar fi nici o problemä, dacä spui cä ei stiu despre asta.
Pärerea mea este cä prietenii täi ar avea nevoie de un consultant pentru familie, unde ar putea gäsi impreunä o solutie rezonabilä pentru fiecare. Cit despre celalaltä problemä, legatä de ce trebuie sä facem noi ca mame de bäieti, este greu de räspuns. Fiecare copil este un individuum si are personalitatea lui...eu nu cred cä putem sä-i bägäm pe toti intr-o oalä...copiii sint mereu curiosi...in acest mod incep sä cunoascä lumea, sä inteleagä ce se petrece in jurul lor...eu nu mi-am ferit niciodatä copiii de lucruri care mie nu-mi pläceau...i-am läsat sä cunoascä si astfel de experiente, purtindu-mä intr-un mod cit se poate de normal, dar ceea ce am gäsit eu mai important este faptul cä eu am fost aläturi de ei si le-am explicat de ce si cum, favorizind aceastä metodä, celei de a afla de la persoane necunoscute mie.
Acum sint mari ( bäiat si fatä) si incep sä-si facä ei singuri experientele lor de viatä ( färä mine ), dar cu toate cä am fricä sä nu o ia pe o cale gresitä, trebuie sä le dau libertatea si sä le arät cä am incredere in ei. Incredere am, cä stiu ce "bazä de date" au, dar din cind in cind mai fac si cite un control, färä sä stie ei...asta numai pentru linistea mea...
Frica este mare in noi toti ca pärinti, dar cu fricä nu se poate träi. E normal sä vrem numai binele copiilor nostri, e normal sä mai facem si greseli ca pärinti, dar asta nu insemnä cä s-a terminat viata!!...totul este sä fim uniti, ca familie, sä ne iubim, respectäm reciproc si sä ne ajutäm cind este cazul!!
Pupici de la Cami.
descintec spune:
continuarea povestii:
Psihologul afla ca mama a izolat incet copilul de prieteni, ca a devenit confidentul problemelor ei. Ca ea alegea ce haine trebuie sa poarte etc. Cand ajunge sa locuiasca cu prietena lui, mama da telefoane dupa telefoane, chiar si in toiul noptii, se plange, santajeaza cu boala de inima. Aici o faza faina: James se eschiveaza de la rezolvarea oferita de psiholog: sa isi sune tatal sau matusile de oricate ori il suna mama, astfel incat sa nu ramana doar problema lui si mama sa inceteze sa il mai sperie cu problemele ei. Cum James refuza sa faca asta, pe motiv ca ar fi egoist din partea lui, pshihologul ii ofera cealalta alternativa: sa mearga la ea si sa faca lucrul la care se gandeste de ani de zile. James, socat, intelege "Vrei sa ma culc cu mama?" Dupa doua zile, cand il mai teroriza maica-sa in toiul noptii, el isi informa tatal. Si telefoanele au incetat :)
Acu o iau pe scurtatura, sa nu scriu un roman intreg. James si-a inceput terapia pentru ca se temea ca isi va pierde prietena si va ramane singur. Travestirea vine din nevoia de a se separa de mama lui, e oaza in care James evadeaza, ca sa nu fie total absorbit si posedat de mama lui. Mama care bineinteles ca il iubeste, tot ce face, face in numele dragostei :) Din cauza ca James a fost fortat sa puna nevoia mamei sale de a simti ca cineva depinde de ea mai presus de autonomia lui, el nu si-a format o identitate clara. In plus, nu are cu cine sa impartaseasca povara. James a devenit pasiv, dependent, temator de a nu fi abandonat. James continua sedintele impreuna cu prietena lui. Relatia lor se schimba dupa ce fiecare intelege ce astepta celalalt de la el.
Ce mi se pare mie deosebit la psihologul care a tratat cazul asta, e ca nu si-a abordat pacientul ca pe unul cu tulburari de identitate sexuala.
Miki, sper ca in povestioara de mai sus sa gasesti oarecum un raspuns. Ce mi se pare mie de retinut e ca James si-a dat el insusi seama ca ramane singur, daca nu cere ajutor. Si nu isi dorea sa se intample asa. Si cred ca poveste e si un ASA NU! pentru mamici :)
Marius: cartea e Mumia de la masa din sufragerie, Jeffrey A. Kottler, Jon Carlson, Editura Trei - o carte galbena, galbena, galbena :)
_
Sapte dintr-o lovitura!
Miki8 spune:
Multumesc mult. Este intr-adevar un exemplu din care poti intelege cum stau lucrurile. Ce nu inteleg eu este altceva. Tulburarile astea de identitate sexuala apar in adolescenta si prima tinerete din cit am citit eu, ori omul asta are 48 de ani. Mama lui l-a terorizat cu tot felul de chestii si e posibil sa fie asta cauza.
Cu bine
Miki
descintec spune:
Pai tocmai, in cazul de sus nu era vorba de tulburari de indentitate sexuala.Omul nu avea dubii daca se simte femeie sau barbat ori daca se simtte atras de barbati. Fetisismul lui era un truc prin care isi regasea vocea, sinele neposedat de mama.
Oricum eu nu sunt psiholog si problememle sotului prieteni tale nu e musai sa fie aceleasi cu ale lui James. In plus, ele pot fi vechi. Doar un psiholog si poate dragostea sotiei lui il pot ajuta sa inteleaga si sa le depaseasca.
_
Sapte dintr-o lovitura!
Miki8 spune:
Scuze, ai dreptate, n-am fost suficient de atenta.
Miki