Cum v-atzi cunoscut Jumatatea????
Raspunsuri - Pagina 2
Ady spune:
Noi am fost prieteni foarte buni inainte de a ne "cupla". Atat de buni ca ii plangeam pe umar cand ma certam cu prietenul si el se enerva si imi spunea sa-l las, ca oricum nu e relatie de viitor, ca e prea copilaros. Si l-am lasat pe respectivul si repede, ca sa nu fiu tentata sa ma intorc la el, m-am bagat in sama cu un tip din Campulung Moldovenesc, (eu sunt din Arad) pe care l-am cunoscut la un festival de teatru.
Si intr-o seara stateam cu bunul meu prieten si povesteam, eram mai multi intr-o cabanuta langa Arad, toti din trupa de teatru, si eu stateam sprijinita de picioarele lui si m-i s-a facut somn, si m-am intins langa el, si ne-am trezit ca ne sarutam. Na, ce facem? Si am hotarat ca daca tot am riscat sa stricam o prietenie, macar sa vedem ce iese.
Si a iesit, 8 ani mai tarziu Robi
Robi si Ady
Andreea spune:
Si eu si sotul meu suntem din Ploiesti si stam in Bucuresti de vreo 10 ani. Nu ne-am intalnit ani de zile prin Ploiesti.
Amandoi am stat in Regie, el in caminul de vis-a-vis, in fata ferestrei mele. Nu ne-am intalnit niciodata in cei 3 ani in care am stat eu acolo.
Amandoi ne-am angajat in acelasi timp (cateva zile diferenta) la aceeasi firma. Nu ne-am intalnit 3 ani.
Firma a organizat mai multe petreceri pentru angajati. Am fost amandoi la 6 dintre ele si nu ne-am intalnit.
Dar si cand ne-am intalnit... 
Ne-am cunoscut la o petrecere (a 7-a) data de firma. Am schimbat cateva politeturi si l-am visat toata noaptea. El zice ca a patit la fel. Dupa 2 zile mi-a trimis niste bancuri prin e-mail la serviciu, dupa 4 luni ne-am mutat impreuna si dupa inca un an ne-am casatorit.
Si apoi a venit si Vladut si vom trai fericiti pana la adanci batraneti. Am zis!
Andreea.
simi spune:
Dragutzelor, am citit tot ce ati scris cu toatele si mi-au dat lacrimile, zau! Sunt asa de "impresionista" la lucruri de genul asta!
Eu cred ca sunt cea mai "baba" dintre voi, mi-am cunoscut sotzul la un chef, in Buzau, in anul 1986 (26 iulie). Eu venisem acolo cu prietenul meu de-atunci, iar el,(viitorul adica), singur. La un moment dat a iesit pe balcon la o tigara si l-a intrebat pe prietenul meu daca nu stie cumva cine e "sherpoaica aia in bleu", la care bietul Adi (cu care venisem) i-a raspuns oftand " o fetitza".
La o zi dupa chef m-a sunat , ne-am intilnit si 5 ani mai tirziu ne-am casatorit. Si am trecut prin multe impreuna , am infruntat ani grei departe de ai nostri, dar ne iubim ca-n prima zi .
Hai ca deja bocesc de se uita copiii la mine !
Va pup pe toate! Simona
ralu spune:
L-am cunoscut acum 13 ani, la liceu. Aveam amandoi 15 ani si jumate. Abia dupa o jumatate de an am fost impreuna. Si de atunci nu ne-am mai desparit. Dupa 7 ani jumate de prietenie ne-am casatorit si acum avem o fetita de 3 ani si 4 luni si ne mai dorim un bebe.
Va doresc numai bine.
Ralu-mamica Ioanei
ariel_7000 spune:
l-am cunoscut pe 2 septembrie 2000, ora 3 a.m. in clubul "FIRE". eram trista si fara chef, cand doi buni amici au venit acasa si pur si simplu m-au luat pe sus in club. nu aveam chef d enimic, vroiam doar acasa si atat, cand, deodata, l-am vazut...era singur, plictisit si fara chef, dar foarte frumos. cred ca atunci m-am indragostit!!! amicul meu mi-a urmarit privirea si avazut unde se indrepta si s-a dus la el si i-a zis sa ma invite la dans. el nu si nu, ca nu se baga intre doi indragostiti care s-au certat, etc. eu m-am suparat si am vrut sa ies din club, dar el a venit dupa mine si m-a convins sa accept un dans, timp in care i-am explicat ca eu sunt doar amica cu acel baiat...apoi,am mai dansat inca ...2 ore si in cele din urma am plecat sper casa. poate ca a fost sansa, poate soarta...el nu era din Bucuresti, dar locuia aici la unchiul lui, la 2 statii de mine, asa ca , eram ca si vecini.
amicii mei si-au luat la revedere de la noi in fata blocului meu si ne-au lasat sa mai vorbim, vorba care a durat de la 6 la 10:).ne-am despartit si fiecare a plecat la casa lui.i-am dat nr de tel si m-a sunat, am iesit mai intai la un suc, apoi la o petrecere, apoi la plimbari prin parc, apoi excursii la munte, la mare si in cele din urma ne-am oprit la stare civila, iar in curand o sa ne oprim la maternitate, sa luam un bb alaturi de noi in calatoria de viata.:)
in fiecare clipa ii multumesc lui Dumnezeu pt sotul pe care mi l-a dat si pt faptul ca in aprilie imi va mai da un cadou, pe fetita noastra, Alexandra.
va pupic.
ariel
pepsica spune:
....daca va zic eu de citi ani il cunosc... stati asa sa numar:vreo 23!!! adica dintr-a 6-a cind s-a mutat la noi la scoala. Apoi am fost la liceu in aceeasi clasa (!!!) dar de-abia intr-a 11-a am cedat nervos 
- m-a invitat la teatru, adica. Pina atunci ne tot tachinam de una, de alta... In iarna asta am sarbatorit 18 ani de cind sintem impreuna, iar in mai vor fi 9 de casatorie ( cam greu s-a lasat convins!?) defapt eu am fost plecata din tara vreo 4 ani dupa ce am terminat liceul, si cind m-am intors, spre disperrea rudelor- ce prostie faci, etc!!!- am continuat relatia acolo de unde am lasat-o, defapt nu o sfirsisem deloc, dar evident, a trebuit sa invatam sa fim din nou impreuna fizic- nu doar prin intermediul scrisorilor sau telefoanelor... Frumos a fost si cind era in armata ca ii scriam de citeva ori pe zi - in final eu am facut Lb. straine - deci nu a fost o problema cu logoreea- de se stressau baietii: ce-i faci ma' de-ti scrie asa des???? va dati seama...
Cam asta e... a fost superb, si e si acuma, chiar daca am trecut si noi, ca toti dealtfel , si prin momente mai putin vesele...
cristinuca spune:
POvestea noastra a inceput pe 13 octombrie 1999, la Sif Muntenia Buc, acolo l-am cunoscut pe sotul meu, mergeam impreuna cu bunica celui mai bun prieten de al meu (bodygiard), ca sa ii ducem cina, lucra de noapte, in seara aiai sotul meu Mihai, era acolo, a intrat invorba cu mine dar nu prea l-am bagat in seama nu stiu de ce, cand am ajuns acasa nici nu am intrat bine pe usa ca a sunat telefonul. Era el, am stat mult de vorba parca ne cunosteam de o viata.
. Ne-am intalnit la cateva zile, ma astepta cu sampanie si lumanari, asa a inceput relatia noastra, iar la doua saptamani de zile m-a cerut de nevasta in parcul C
arol
In ianuarie 2000 ne-am mutat impreuna in ciuda parintilor lui care nu m-au vrut de la inceput, pentru ca familia mea nu detinea pamant, nu am sa intru in detalii am sa va spun insa ca a fost un an foarte greu pentru noi, an in care pe noi nu ne-a ajutat decat mama mea, mama lui nici nu vroia sa auda.
Insa a venit nunta pe 15 octombrie, la inceput a vrut sa ne-o strice incepuse cu fite insa Mihai a pus-o la puncat si i-a spus ca va trebui sa inteleaga si sa ii intre bine in cap ca el s-a insurat cu mine si nu cu ea ca pe mine ma iubeste si nu o sa ne desparta nimeni.
Ne-am mutat acolo cu cateva sapatamani inainte de nunta, si nu am mai plecat de acolo, ne este greu si acuma pentru ca incearca sa se bage acolo unde nu este cazul, insa vom trece peste multe pentru ca suntem impreuna si asa vom ramane.
Anul trecut 
pe 22 octombrie s-a nascut printesa noastra, Ana Cristina, soacra 
a incercat sa se mai bage si sa vina cu metodele ei antice si dedemult, insa pana acum am reusit sa o tinem departe.
Nu se poate discuta cu ea sub nici o forma
Noi suntem foarte uniti si sper sa ramanem asa mereu
Puppici
Madalin&Mihai&Cristina
Simona_ spune:
L-am cunoscut pe sotul meu pe data de 01.06.1999 de ziua copiilor....dar pana atunci... sa va povestesc.
Unchiul meu trebuia sa mearga la Cluj la intalnirea cu fostii colegi de facultate(el e in Piatra Neamt medic chirurg) si nu avea cu cine sa o lase pe Alexandra - verisoara mea, asa ca am plecat la Cluj sa o luam. Eu sunt din Oradea. Am plecat cu mama si cu tata. La iesirea din Oradea am vazut un fost coleg de liceu la autostop. Am oprit si m-am dus dupa el. Pe cand am ajuns inapoi la masina tata mai luase un baiat, Gabi, la care pana la Cluj nu i-a tacut gura o secunda. Era membru unui partid politic si incerca sa ma convinga sa ma inscriu, dar nu avea cu cine discuta. Am ajuns la Cluj cu capul cat un "butoi" am luat-o pe Alexandra si ne-am intors acasa.
Au trecut zilele, s-a reunit familia la Oradea, si, la radio mare tam-tam concurs de ziua copiilor: desene pe asfalt, concurs de poezii si cantece. Nu am scapat, a trebuit sa merg cu Alexandra. Acolo cu cine ma intalnesc, cu Gabi - gura sparta. In fine stam , povestim ne distram, vine vremea sa mergem acasa.
La un moment dat aud e cineva strigand nervos la cei din jur, era Emil - actualul meu sot. Mi-a devenit antipatic instantaneu.
Pana la urma nu am scapat de gura lui Gabi si m-am inscris in partid. Am inceput sa ma intanesc din ce in ce mai des cu Emil. Parea a fi alt om. Foarte calculat, matur, ce mai incepea sa-mi placa, dar eu pentru el nu existam, lucru cara ma intriga. Au inceput tachinarile, totul se transformase intr-un joc de-a soarecele si pisica, pana cand in cele din urma am inceput sa iesim impreuna.
Dat memoranila: 14.11.1999.
Parintii mei l-au cunoscut pe 13.12.1999 -de ziua mea de nastere
Pe 02.01.2000 am hotarat sa ne casatorim pe data de 26.08.2000 si de atunci au trecut aproape 3 ani. Suntem foarte fericiti, dar ne lipseste mult un. Suntem sub tratament, in acest sens. Simona
parpalak spune:
La o masa de bridge in 2 Mai! Iar miine aniversam 6 ani de casatorie. Doamne cum a trecut timpul!...
Claudya spune:
Multi inainte,Parpalak!!!
Povestea mea am scris-o la "calatoriile sufletului",subiectul"aventura plecarii din tara",caci daca va gaseam mai devreme pe voi,as fi scris aici!!!Acum nu are rost sa ma repet...
Sa fiti fericite si...iubite toate viata!!!
kiss!!!kiss!!!