Parinte vitreg....problema sau raspuns?

Sint situatii in care viata se rastoarna si te trezesti ca ai nevoie de un nou partener de viata. Dar ai un copil,sau mai multi, si realizezi ca esti responsabila nu doar pentru bunastarea ta sufleteasca.
Divorturi,vaduvii,acreli casnice sau alte motive conduc intr-un final,sau nu neaparat,catre o noua legatura.
Daca legatura evolueaza bine de obicei se produce o noua casatorie si..... incepe valsul in trei.
Inainte sa-ti dai seama devii arbitru. Iti iubesti noul partener dar si mai tare copilul.
Nu au fost cazuri putine cind s-a incredintat copilul bunicilor ca sa nu fie o piedica sau motiv de zilnica circoteala.
La fel,nu putine au fost cazuri cind copilul a incasat constant replici usturatoare de la parintele vitreg. Si batai. Si chiar mai rau.
Cazuri destule au fost cind parintele natural s-a sacrificat pe altarul noii casnicii doar ca sa fie liniste in casa. care a indurat torturi psihice mai rele decit cele fizice.
Cazuri in care parintele natural a fost pus in fata unei alegeri dureroase= copilul sau partenerul.
Destine contorsionate,alegeri facute in pripa,solutii anapoda si leziuni crunte.
Copilul e dezamagit de viata si cauta de obicei o iesire rapida si disperata din mediul familiei, parintele natural are cosmaruri si imbatrineste prematur iar cel vitreg.......ciini urla,caravana trece.
Sint povesti si cu final frumos. Prea putine din pacate.
Intrebarea ramine,parintele vitreg este o problema sau un raspuns? Dar pentru cine?

Sabina spune:

eu sunt mama vitrega pt. un baiat de 17 ani jumate.Avand 25...e mai mult o relatie frate sora.dar tot se simte "concurenta", orice ar fi baiatul va considera ca i s-a luat lui din dragoste si atetie( mama lui a murit cand avea el 9 ani)
Deci...ne ciondanim nonstop, partea bune e insa ca pe sofia o divinizeaza, chiar daca acu cand e putin mai mare nu are rabdare sa se joace cu ea.Insa ii place sa o tina in brate, sa o pupe, sa o distreze nitel( 2 min!)
Asa ca Sofia nu e concurenta...eu sunt.Si oricat incerc sa-l conving de contrariu e cam imposibil.Pt ca e adolescent, si la varsta asta pasiunea intunca ratiunea, am trecut cu totii pe-acolo!
nu stiu daca am raspuns la intrebare...dar am povestit experienta mea.

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

BellaDonna spune:

mama mea s-a casatorit o doua oara , noi am fost foarte fericiti pt ea , eu si fratele meu, merita si ea sa fie fericita si l-am primit pe tatal vitreg cu bratele deschise .Dar noi nu am fost primiti de el la fel , tot timpul nea jicnit si facea comparatii cu tatal natural , nu a fost un tata pt noi cred ca deabia astepta sa plecam de acasa , noi nu am sperat sa fie un tata pt noi dar sa se poarte civilizat ceea ce nu s-a intamplat.
Eu nu recomat pt femeilor cu copi a doua casatorie , trebuie sa fie foarte atente pe cine aduc in casa la copii lor.Copii vor fi langa ele la bine si la greu toata viata dar un barbat isi poate lua orcand jucariile si pleca.

m34 spune:

Categoric trebuie sa fie raspuns si nu problema.
O relatie intre un parinte cu copil (copii) si un alt partener este mai complexa, pentru ca trebuie sa existe dragoste si comunicare intre TOTI, fata de casatoria intre doi semeni fara copii, cand relatia este numai intre ei.
Presupunand ca exista deja armonie in familia cu un singur parinte, celalalt trebie sa aiba deschiderea necesara si sa isi iubeasca si sa inteleaga atat partenerul de casnicie, cat si pe copii.
In urma casatoriei, copiii acestia devin copiii lui si cand spun asta nu ma gandesc la aspectul legal, ci la cel sufletesc.
Si copiii trebuie sa accepte noul parinte.
Cel care are copii, dar are nevoie si de un partener, nu trebuie sa sacrifice copiii pentru o noua casnicie, iar cel care intentioneaza sa intre intr-o famile cu copii trebuie sa aiba sentimente puternice fata de toti.

Sabina spune:

Da, Mihai, asa e.Il iubesti pe cel de langa tine cu tot ce aduce langa el.
Eu propun sa fie mutat subiectul la In unul sau in 2, aici se pierde mult prea repede!!!
ma aude cineva???????Si apoi fireste anuntata Aysha

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

aura 1974 spune:

Si eu am fost crescuta cu o mama vitrega, eu si fratele meu.

Ea mai mare decit mine cu doar 4-5 ani, diferenta mare intre ea si tata 25 de ani. La inceput credeam ca v-a fi o prietena pentru mine, am primit-o cu bratele deschise, i-am facut cadouri , am imbracat-o de sus pina jos(venise doar cu ce avea pe ea), incercam sa o facem sa se simta bine alaturi de noi. In schinb ea nu ne-a acceptat ba mai mult a incercat sa bage vrajba intre noi, chiar a incercat sa ne umileasca , sa ne jigneasca, sa-mi bata fratele (avea doar 3 anisori). Pina aici i-a fost, nu puteam suporta asa ca am fost obligata sa ridic mina asupra ei(a incasat-o de citeva ori), fratele meu era tot ceea ce i-mi ramase de la mama, iar pentru el eram in stare chiar si sa omor.Tata aproape ca nu stia ce se intimpla acasa, ba mai mult credea ca ea e o sfinta. De multe ori m-am rugat sa ma indragostesc de un barbat cu copii , sa-i demonstrez ca se poate trai in armonie, insa nu a fost sa fie. Cred ca cel ce intra in viata unei familii deja formate ar trebui sa se gindeasca bine caci nu se casatoreste cu unul ci cu toti membrii familiei. Daca-ti iubesti partenerul trebuie sa-i iubesti si copiii, daca-l respecti pe el e obligat sa-i respecte si pe ei.E tot ceea ce cred eu.

cuerpo sano , mente sana

aysha spune:

Sabina,
nu stiu cum sa mut subiectul la alta pagina.

Va multumesc tuturor pentru pareri.
PS. Mihai tu esti un otimist cred. Viata e roz doar in filmele indiene. Parerea mea. Personala

motanik spune:

Nu stiu daca e un raspuns la intrebarea asta pt simplul motiv ca fiecare caz este diferit de altul. Pu unii poate sa insemne un raspuns...pt altii o problema.
Cred ca mama (daca vb de tata vitreg) trebuie sa analizeze mult daca cel ales poate fi tatal copiilor ei. Mama isi da seama zic eu, chiar adca ar exista o marja de eroare. Nu poti sa te mai porti ca la 16 ani cand nu aveai nici o responsabilitate si sa zici merge si asta. NU! Trebuie sa te gandesti bine pt ca apoi sa nu regreti.
Mama mea s-a despartit cand aveam aproape 2 ani. Va dati seama ca nu imi aduc aminte prea bine de acea perioada, eram prea mika. A cunoscut pe altcineva si au stat impreuna 14 ani si abia apoi s-au cununta. Pt ca mma a vrut sa fie sigura ca face bine pt mine si apoi prea putin au mai contat actele, insa de gura bunicilor s-au cununat in 19996 pana la urma.
Mama a facut bine. Am un tata exceptional. I-am zis tata de la inceput desi nu e tatal natural. Nu pot sa ii spun altfel. Nu m-a atins niciodata, nu m-a certat niciodata, mereu a avut grija de mine si de mama, a facut tot posibilul sa ne fie bine...Este un om de nota 20 si sunt fericita ca mama l-a ales pe el.
Despre tatal meu natural am vrut mereu sa aflu mai multe, mai ales ca aveam si posibilitatea sa ma intalnesc cu el destul de des dar am asteptat mereu momentul potrivit. Care nu a mai venit pt ca in anul 2000 a murit asfixiat cu gaze..Dumnezeu sa il odihneasca in pace! E mereu in rugaciunile mele dar atat.
Am un tata, nu il pot numi vitreg pt ca eu nu simt asta...
Deci la mine este un caz nu roz, ci foarte roz. De aceea cred cu tarie ca depinde de fiecare...

--------------------

Andra
Nunta noastra Noi
Ziua Andreei
Intre romani
SARBATORI FERICITE!

madalina horsa spune:

M-ati provocat cu raspunsurile astea, pentru ca initial am zis ca n-o sa postez aici.
Dar vad ca numai exemple negative ati adus, asa ca ma simt datoare sa inviorez putin atmosfera.
Fara sa intru in detalii, vreau sa va spun doar ca pentru noi a fost un raspuns, si inca unul foarte fericit. M-am casatorit cu doi baieti in acelasi timp:) unul mi-a devenit sot si altul mi-a devenit fiu. Nu ne-am pus niciodata problema ca ar putea fi macar complicat, suntem o familie ca oricare alta, cu bune si rele, copiii au crescut impreuna ca fratii, si in mod cert fiul nostru nu a avut o mama mai rea decat daca ar fi fost fiul meu natural. Nu am facut diferente si sper sa nici nu fac de acum incolo. Si el fiind primul meu copil, a avut parte de toata dragostea si timpul meu, pana sa se nasca fetitza.
Asa ca Mihai, ramai optimist, ai motive.

Madalina

dulcetica spune:

Nu am fost in aceasta situatie si nici nu cunosc cazuri de acest gen.Totusi,ipotetic vorbind,sint atitia parinti naturali care se comporta ca niste parinti vitregi incit, sint convinsa ,ca se poate ca unul vitreg sa fie un foarte bun parinte.A se vedea parintii adoptivi!Cine este in aceasta situatie trebuia sa fie foarte obiectiv in apreciere.Nu expunem copiii riscului unei vieti agitate.De regula parintii vitregi sint acceptati greu,rezerva e fireasca,dar daca sint oameni de caracter si umani,se depasesc in timp aceste bariere.

Roxy Trixy spune:

Buna draga Aysha.
Eu am am divortat sa zicem sa de mai bine de un an ( eu consider prima clipa din care ne-am separat cu domiciliul divort, nu sentinta efectiva ) si vreau sa iti spun ca am avut alaturi un om minunat, care mi-a iubit, si imi iubeste copilul, ca pe propriul lui copil.
Acum eu incerc sa refac ceva cu fostul meu sot, deci nu vreau sa vorbesc de prezent in postarea aceasta.

Cum sa iti spun, "prietenul" meu, cu care ar fi urmat sa ma casatoresc intr-un viitor, a indragit-o pe Bia din prima clipa in care a vazut-o, se jucau ore intregi fara sa ma bage pe mine in seama, cand aveam licentele el era cel care a stat cu ea ca eu sa pot invata, daca aveam neaparat nevoie sa plec, el statea cu Bia, ii dadea de mancare si avea grija ei. Cand am fost in spital cu fetita vreau sa va zic ca a facut un milion de drumuri ca sa ne aduca ce aveam nevoie, ma ajuta la absolut orice, baita, schimbat, plimbat afara, si vreau sa va spun ca o facea cu mare drag, si ca mama simteam tot timpul cat o iubeste el de mult.

Va spun cu mana pe inima, ca daca as fi ramas cu el poate ca ar fi fost un tata de un milion de ori mai bun decat un tata adevarat...

Si acum cand mai vorbim, ma intreaba mereu de Bia cu lacrimi in ochi.

Apoi, eu am fost copil cu familia destramata... mama s-a chinuit mai mult singura, cu doi copii, si i-a fost foarte greu sa isi refaca viata, ba chiar nu si-a refacut-o deloc. A trait vreo 15 ani cu cineva, un barbat care ne-a iubit tare mult si care si acum tine la noi enorm, insa omul asta avea probleme cu alcoolul , nu des, dar la 2-3 luni facea un scandal monstru, ce avea el de impartit avea cu mama, niciodata nu a dat in noi sau nu ne-a lovit...

Ideea e ca un parinte divortat trebuie sa isi aleaga cu grija partenerul, exista cazuri fericite pe care le-am cunoscut si eu, dar din pacate, sunt si cazuri triste. Parerea mea e ca un parinte singur e tentat, in disperarea lui, sa accepte pe oricine ii iese in cale, ceea ce este foarte gresit, el se considera din start cu un handicap (ceea ce nu este deloc adevarat, un copil e o binecuvantare si nu un handicap!!!) si atunci accepta orice i se da... NU! Trebuie sa fii selectiv, in orice circumstanta, si sa nu stirbesti nimic din drepturile copilului tau atunci cand vrei un alt partener de viata.

Va sarut!

http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta