Vi s-a intamplat si voua?

Spuneti-mi, vi s-a intamplat si voua? Sa vi se jure credinta si dragoste, sa simtiti ca lumea e a voastra si doar a voastra, totul sa fie extraordinar, sa va simtiti cea mai norocoasa femeie din lume, ani si ani si ani… Sa va simtiti una cu persoana iubita, sa fiti un intreg.

Si apoi deodata, sa ramaneti singure, sa plece fara sa priveasca in urma.

Ce rost mai are viata in cazul asta?
Cum ati facut fata si, mai ales, v-ati mai putut apropia de cineva?

MirelaV spune:

in viata totul trece, cu fiecare zi devine totul mai
putin dureros
eu merg pe un principiu: nimeni nu e indispensabil
e greu dar nu imposibil

MirelaV
pupicei pe burticei

ariadna33 spune:

In primul rand nu cred ca s-a intamplat asa brusc, trebuie sa fi fost niste "semnale" pe care tu probabil nu le-ai vazut sau nu ai vrut sa le vezi. Sa nu crezi ca esti tu vinovata ca a plecat. Poate a intalnit o mare iubire, sau poate asa crede acum si se va intoarce la tine. Asta e viata! Nu stii ce te asteapta... eu nu cred in juramintele de iubire vesnica.
"Remediul" il gasesti in tine.
Stiu, e usor sa vorbesti cand n-ai patit-o pe pielea ta, dar poate te pot ajuta niste pareri venite din afara. Eu nu pot sa-mi imaginez cum ar fi sa traiesc singura, desi am o fire independenta, imi place "institutia" casatoriei, ma simt protejata de socurile exterioare.

buli spune:

da, am patit-o

mi-au trebuit 3 ani sa-mi revin.

dar acum sint fericita, muuuult mai fericita decit as fi fost cu el

e greu, dar trece. toate trec

Anca si Matei (1 ianuarie 2004)

gasca MAO

serenity spune:

Si eu am trait aceasta drama draga mea libelula si dupa totul s-a terminat , am avut senzatia ca voi inceta sa mai exist . Citind despre abuzul domestic am avut perspectiva cosmarului pe care l-am trait . Stiu ca sant vinovata ca nu am avut curajul sa il parasesc atunci cand ar fi trebuit , pentru ca este atat de adevarat ca :de ceea ce iti este frica nu scapi ! Sant tot atat de vinovata pentru ca am hotarat sa avem un copil in perioada in cate si-a schimbat atitudinea si parea ca este omul ´de care m-am indragostit si cu care m-am casatorit . Totul a culminat cand eram in opt luni si jumatate de sarcina si intr-o seara la usa au sunat doua femei : amanta si mama ei . Amanta era in sase luni gravida si mi-a cereut pe cel mai imposibil ton sa divortez ! Practic nici atunci nu am avut curajul sa o fac , chiar daca el a incetat sa mai existe pentru mine ca om ! Deznodamantul de prost gust si atat de jalnic a fost ca el ne-a parasit la patru luni dupa ce Mihaita s-a nascut !
Privind in urma de aici de departe totul imi pare neverosimil , ca o poveste trista ce nu reprezinta un episod din viata mea . Realiatea este ca nu stiu nici acum sa imi traiesc viata iar dupa casnicia pe care am lasat-o in urma , dupa abuzurile sexuale , morale si fizice pe care le-am indurat am ajuns sa traiesc drama anxiozitatii .
Ín orice caz forumul despre copii este cel mai frumos lucru care mi-s-a intamplat in ultimii ani , dupa nasterea lui Mihaita .
Un suflet vesnic in lacrimi , Alexandra

Alexandra , mamica lui Mihaita

http://photo.yahoo.com/Mihaita
************************

Trebuie sa traim si sa cream. Sa traim pina la lacrimi ( A.Camus )

Mia. spune:

Parerea mea este ca intotdeauna trebuie sa ai o rezerva ca atitudine ma refer..Nu trebuie sa ai incredere 100% in nimeni si eu ma gindesc uneori la cum ar fi daca mi s-ar intimpla si mie(desi acum e totul bine)..Intr-un fel ma pregatesc mental pt.a nu cadea de sus daca ar fi vre-odata cazul(sper sa nu fie).
Si cind e numai lapte si miere e cam dubios,nu?Mai normal e cind te mai si certi si cind te intrebi in gind"ce, s-au sfirsit barbatii?"

Mia

sora2001 spune:

nu esti singura care intra in ecuatia sufletelor pierdute, si e normal sa faci promisiuni cuiva cind esti cuprins de feeria dragostei.
poate ca n-a privit in urma ca sa nu vada oceanul durerii din inima si ochii tai,si sa nu te simiti cea care a contribuit la ruperea fericirii.
bineinteles ca vei m-ai putea iubi si apropia de cineva din nou ,si asta ar fi foarte bine ca sa nu te macine foarte mult acel senimant al " marii iubiri pierdute", poti iubi din nou ,poti traii din nou , dar de fiecare data altfel,parerea mea.

Ema's si Richard-Sora

Lory_k spune:

Mi sa intamplat si mie ca dupa o relatie de 6 ani in care am pus tot sufletul si toata iubirea mea sa se destrame totul pentru o femeie bineinteles care pe vremea aceea pot spune ca era confidenta inimii mele.Asta a fost in urma cu 7 ani cand am zis ca viata mea sa terminat si ca n-am sa mai am incredere in nici un barbat!Nu a fost sa fie asa pt. ca Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc omul potrivit care in ciuda faptului ca sta la capatul pamantului este un om exceptional care merita sa-i daruiesc toata dragostea mea ! Un singur lucru regret acum si anume daca as fi stiut inainte ca acest om exista ,de mult i-as fi spus fostului sa plece ca nu ma merita.Oricum viata merge inainte si trebuie traita!Felicitari voua supravietuitoarelor!!!!

gegea spune:

Si eu am patit-o...nu asa ca a plecat si m-a lasat cu ochii in soare, dar pe masura ce timpul trecea si lucrurile evoluau intre noi, el isi arata fatete pe care eu nu le stiam la el. Desi am stat impreuna si mi-am luat in brate cu mult sarg locul de femeie, eu am inceput sa fiu batuta, injurata de mama si lasata acasa, pt ca el avea chef sa iasa la bere sau la cafea cu baietii, ca doar cu mine e noaptea si parte din zi. Adica de ce sunt egoista si nu il las sa iasa si cu baietii? Ok...dar de ce el cu un an in urma ma pusese sa aleg intre el si prietenele mele? Nu conta daca eu am ce face in casa, daca e duminica sau luni, daca el asa simtea asa facea...A! Si mi-a interzis sa mai fumez...bataie am mancat si din cauza asta. Stupid, nu? Iar eu exact de-al naibii fumam pe ascuns.M-a transformat intr-un om care isi dorea sa moara, care se simtea fara rost pe lume...Il iubeam ca o proasta, il iertam si uitam fiecare episod urat...Am inceput sa ma rog la Dumnezeu sa-mi deschida ochii, sa ma indrume pe o cale buna. Am avut curajul sa-i explic ca intre noi nu va mai merge niciodata nimic. Imi doream foarte mult un camin, o viata fara prea mult tumult, iar el isi dorea toate astea cand va avea peste 30 de ani, asta in conditiile in care eu aveam 20, iar el 22. In fine...nu mai intru si in alte detalii, as scrie mii de randuri si tot nu as termina...
Au fost 3 ani din viata mea si acum ii regret enorm. Mi-au trebuit 6 luni ca sa-mi revin si sa-mi recapat pofta de viata. Important e ca am reusit sa-mi revin, important e ca acum am tot ce atunci imi lipsea. Daca era dupa el, sunt constienta ca si acum noi am fi fost impreuna, iar eu as fi fost zi de zi cu lacrimi in ochi.
In viata, tot raul e spre bine! A fost o experienta care m-a calit enorm...
Multa putere tuturor celor care trec prin asa ceva!

zepellina spune:

Eu cred ca logic, poti sa te gandesti cand te uiti in jur ca se poate intampla orice, poate si tie, sa te gandesti ce ai face, sa ai rezerve morale dar nu as vrea sa mi se intample, oricum cred ca simti ca se darama totul, dar cred ca asa este, te calesti si in mod sigur VA FI MAI BINE, o sa ai ce meriti, pe cineva mai bun care sa aiba grija de tine.
Dumnezeu sa te ajute si poate ti-a rezervat pe cineva mai bun

zepelina

crysa spune:

si eu cred ca au existat semne pe care poate nu le-ai vazut sau poate nu ai vrut sa le bagi in seama. si la mine au fost semne chiar inainte sa ma insele. nu le-am bagat de seama, nu le-am acordat importanta. acum e prea tirziu, lucrul facut e bun facut.

capul sus si gindeste-te ca poate e mai bine asa

ceea ce nu te omoara te face mai puternica