Vi s-a intamplat si voua?
Raspunsuri - Pagina 2
paula2003 spune:
Nu fa o tragedie ca nu s-a terminat lumea la el. Ai sa intalnesti si omul cu care sa te potrivesti si nu ai sa mai regreti.
Mult noroc.
paula2003
& alexandra 
http://pg.photos.yahoo.com/ph/alexa13tinta/
libelula spune:
Va multumesc mult pentru raspunsuri.
Va trebui probabil sa las si eu totul in urma si sa imi vad de viata mea.
tora97 spune:
libelulo, nu te necaji... am inteles ca este o relatie proaspata, porita dupa o amicitie lunga, in care te ai implicat poate mai mult decit ar fi dorit el.. insa nu are importanta... important este sa ti ridici capul si sa mergi mai departe, ca dintr astea vei gasi destule (din pacate)
pupicei grasunei
http://community.webshots.com/user/tora97
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
remy spune:
Si eu sint cam in aceiasi situatie cu tine.Eu si sotul meu ne cunoastem de 9 ani si casatoriti de 7 ani.Acum citeva luni in urma mai exact in luna aprilie am simtit ca ceva este in neregula cu el era foarte distantat de mine nu prea mai vorbeam si altele lucru care mi-a dat de banuit ca are pe cineva.
Cind eu l-am intrebat nu a vrut sa recunoasca dar dupa circa daua saptamini cind noi am plecat in alt oras in vizita a recunoscut ca are pe una de 25 ani ea fiind jap.am crezut ca fac infarct mai ales ca mi-a cerut sa ne despartim dar nu sa si divortam (eu neavind inca viza permanenta).Dupa multe discutii si certuri parintii lui fiind impotriva lui el tot pe a lui a tinut-o sa ne despartim.Acum la ora actuala eu locuiesc singura el cu amanta,dar de o luna si a inceput cu tel si vizite la mine(el avind cheia de la ap meu) si ca el se intoarce acasa adica aici la mine caci noi am locit cu parintii lui pina in iunie cind eu m-am mutat singura.Pot sa iti spun ca nici acum nu mi-am revenit dupa soc si inca mai sufar dar nu atit de mult ca la inceput.Pentru mine socul a fost mare caci el era un sot foarte bun si iubitor imi facea mereu pe plac chiar daca uneori ne certam din cine stie ce motive,daca ii ceream sa ma ajute in unele treburi ale casei nu spunea nu,zilnic ma ducea si ma aducea de la munca si multe altele.Cind iubesti si persoana in care ai incredere te inseala mai ales atunci cind nu te astepti socul este prea mare si ranile din suflet foarte greu se vindeca si atunci nu ne ramine decit speranta ca vei gasi pe cineva care sa te merite cu adevarat.Dumnezeu are grija de noi toti si poate ca intr-o zi ne va lumina si noua calea spre fericire.
lucia_cs spune:
Da, mi s-a intamplat.
Din pacate nu ma lasat de buna voie, ci a plecat dintre noi toti. :_(
S-a intamplat acum 6 ani, dar simt ca a fost ieri.
Lucia sotia lui Csaba.
Alecsia spune:
Si mie mi s-a intamplat .. dar inca mai sper ca Dumnezeu stie ce e mai bine pentru mine, si tot el ma va ajuta sa o iau pe drumul cel bun.
"Plangi cu sufletul, fara a ti se umezi ochii.
Razi pentru a putea reusi.
Iubeste pentru a-ti putea umple inima cu adevarata dragoste.
E tot ce-ti trebuie pentru a putea fi fericit."
Mihaela
didita spune:
Mie nu mi s-a intamplat, dar cred ca daca il intrebati pe ultimul meu prieten va va spune ca da lui i s-a intamplat!
Noi am fost impreuna timp de 7 ani. Am locuit impreuna timp de 3 ani si intr-o buna zi mi-am facut valiza si am plecat (in decurs de o saptamana totul s-a sfarsit). Nu l-am lasat pentru altul, dar pur si simplu nu mai puteam continua cu el. In ultimii doi ani relatia devenise aproape platonica si orice dialog era imposibil (evita orice discutie). Din exterior relatia parea excelenta, nu ne certam, faceam lucruri impreuna, ma lasa sa ies cu prietenele si nu-i faceam scene cand intarzia acasa (pt ca de fapt nu ma interesa). Am trait lucruri extrem de puternice impreuna (legate de sanatatea lui), dar nu m-am simtit niciodata iubita. Pana cand nu mi-am facut valiza sa plec nu mi-a aratat nici un fel de interes, iar atunci era prea tarziu, imi devenise indiferent. Din cate mi-a spus atunci pt el a fost un soc si nici prin cap nu-i trecuse ca as putea sa-l parasesc. Mi-a promis marea cu sarea ca sa raman, dar degeaba. N-am vrut s-o lungesc prea tare ca mi s-a parut ca nu are rost sa-l chinui timp de luni de zile din moment ce nu mai exista nici un fel de "noi". Am discutat totusi indelungat (nopti intregi) asa cum nu vorbisem niciodata in 7 ani de zile (sau am uitat). I-am raspuns la toate intrebarile si i-am explicat punctul meu de vedere.
Am ramas amici (chipurile), in sensul ca nu ne scuipam pe strada, dar nici nu ne sunam la telefon.
Nu am nici un fel de regrete pt ca l-am parasit. Ne-am revazut cateva luni mai tarziu si el nu se schimbase deloc, ceea ce m-a facut sa cred ca am luat decizia buna. Un timp imi spuneam ca daca m-as fi facut ca-l parasesc mai devreme, s-ar fii putut schimba si poate ar fii fost alta treaba. oricum nu aveam nimic de impartit nici copii , nici material deci nu aveam de ce sa trag de timp. cred ca si pt el a fost mai bine asa decat sa-l tin incurcat.