neasteptat, ca oricare alta poveste...

Pai se face asa ca nu imi mai place sa fac dragoste. Nu am crezut sa mai ajung vreodata sa spun asta (dupa ce l-am intalnit pe orhan).
Nici nu stiu de unde sa incep, de cand cu neuronu’ asta vaduv... ca atat mi-a mai ramas.
De ceva timp incoace (nu mult) nici macar nu ma mai prefac. Adica nu stau ca lemnul, dar orhan ar fi trebuit sa isi dea seama. Ar fi trebuit sa simta diferenta decat daca nu o fi si el absent, de fapt. Nu merge, nene, e ca dracu, e ca frectia la piciorul de lemn. Si de cele mai multe ori eu insist sa o facem. Si insist si insist. Si ma prefaceam, poate poate chiar simt ceva...
Culmea e ca ma gandesc la orhan permanent, il doresc, mi-e dor de el, simt dorinta cand ma gandesc la el. Il sun si vocea lui ma excita. Dar apoi vine acasa, luam cina, ne ocupam de asli, orhan vrea floricele, mai urmareste o emisiune de fotbal (vesnica si nelipsita), eu incerc sa ii abat gandurile la altele, il urnesc cu greu, cauta prezervativele (ca le tinem puse bine de cand le-a furat asli din sertar si le-a prezentat in salon cand era casa plina de musafiri). Stai ca tre’ sa fug la baie, pe urma sa fac un dus rapid, pana ies orhan e in pat cu telecomanda in mana... incearca sa il readuci in atmosfera... s-a dus dracu, unde sa-l mai readuci? De fapt care atmosfera? A fost vreo atmosfera pe undeva si n-am vazut-o eu?
Am incercat si faza cu hard to get. Nu merge, omu e mai fericit ca niciodata. Zburda! Si daca incearca ceva si eu vin cu vreo scuza (in ideea ca sa il starnesc), se culca bucuros si gata.
Nu imi recomandati chestia cu fii epilata, fii parfumata, fii misterioasa. Nu merge. Probata. De fapt cam asta incerc permanent. Pana vine el acasa am grija sa fi terminat de gatit, aspirat, sters pe jos. Sa fiu deja dusata, imbracata mai binisor (nu in trening), desi sa stiti ca nu e deloc usor, cu asli dupa fusta mea in permanenta. Dar aici iese alta belea. Ca daca ma vede netranspirata si vesela i se pare ca toata ziua am cantat din frunza. Ca n-am facut nimic, ca uite, camasa lui preferata nu e calcata. Si uite sunt niste firimituri pe jos (chiar inainte sa intre el asli sacrificase un biscuit prin toata casa sau ceva de genul asta).
Uite al dracului ca m-a apucat bocitul acum. Bine ca el nu e acasa. E plecat in londra, sta 2 sapt. E ora 1 noaptea, asli acum a dormit (moda noua) si eu scriu de nebuna in loc sa ma odihnesc.
Si nu mi-e dor de el. E bine asa. Sunt linistita.
Ba mi-e dor. Mi-e dor de mor si m-am gandit toata ziua la el. Nu a plecat azi. A plecat duminica dimineata si eu m-am gandit la el fiecare secunda de atunci. Asta nu e o relatie care e pe duca. Il iubesc mult. Si el ma iubeste la fel. Nici nu stiu ce ne-a lovit asa. Parca suntem amortiti. Si eu plang ca proasta. Si asli se foieste. Cred ca inca tot nu vrea sa doarma.cred ca o sa o las sa planga putin. Ne face bine cateodata. Poate pe urma somnul e mai usor. Sau mai greu, nici nu stiu cum e mai bine sa fie somnul. Aberez...
Nu imi mai place sa fac dragoste. Incepe rapid si se termina greu. Nu mai avem deloc parte de preludiu. Suntem intotdeauna prea obositi. Cred. Ca asta ar fi motivul. Sunt obosita dar nu las sa se vada. Dar orhan e intr-adevar obosit. Mereu. Ce-i drept, el se trezeste in fiecare zi si pleaca la munca. Eu nu, eu stau acasa asa, intr-un nesfarsit party. La opt jumate seara cand se intoarce, eu inca miros bine si sunt vesela. Trebuie ca am dormit toata ziua, altfel de unde atata energie?
De ceva vreme m-am tot simtit neinteresanta. Nedorita. Dar iubita. Cum sa va spun... caldutz... la adapost. Vreme trece vreme vine...
Sunt dezamagita ca orhan nu intelege toate astea dintr-o privire. Asa credeam ca suntem de legati, ca am fi o singura persoana. Dar nu intelege. Nu din privire, nu din tristetea pe care incep sa nu o mai ascund. Desi suna ca si cum as fi nefericita de o vesnicie, nu e asa. Asta se intampla de cateva luni. Putine. Vreo 3. sau 4. sau 5-6. stii ce? Cred ca e de mai demult. Habar n-am, ca m-a lovit asa, dintr-o data.
Orhan nu era asa. De fapt, nu cred ca era asa. Era nebun dupa mine.
Si nu ma inseala. Sigur nu. Foarte sigur. E prea comod. Si ma iubeste intr-adevar. Ar insemna sa fie nevoit sa construiasca un hatis de minciuni si scuze ca sa nu ma raneasca si e prea comod pentru asta. Dar in primul rand, ma iubeste, mult...

Hai sa nu o mai lungesc, ca as sta pana maine sa scriu, asa rau ma doare.

craluca spune:

cunosc senzatia ... si cred ca nu sunt singura ... multe dintre noi am trecut sau trecem prin asa ceva.
intr-adevar e mai dureros atunci cand il iubesti inca pe celalalt si simti asta si cand te gandesti ca el nu isi da seama si nu te intelege si nu e alaturi de tine si ... de ce oare face asta?
draga yasmin, poate si el gandeste la fel ca tine, dar un barbat are alte cai (misteroase noua) de a razbate, alt mecanism de aparare, alte feluri de a se exterioriza si alta usurinta de a se inchide in sine...
stiu ca sfatul meu este intalnit peste tot in probleme similare dar de cele mai multe ori merge si este o conditie esentiala intr-o relatie: comunicati! Spune-i ce ai pe suflet, fara sa-l faci sa se simta vinovat intr-un fel. Stiu ca va iubiti mult si ar trebui sa va intelegeti din priviri dar ... chestia asta nu tine tot timpul...


Mama Raluca, baiat Alex si copilita Ioana
http://community.webshots.com/user/craluca100

ponicid spune:

Yasmin, bine-ai venit in lumea celor casatoriti!
Deocamdata esti in faza in care observi aceste schimbari, te panichezi, analizezi, incerci sa iei masuri, te agiti intr-un cuvant. O sa te tina cativa ani pana o sa obosesti si o sa ajungi in faza cand nici nu te mai agiti, o sa iei de buna aceasta stare de fapte si o sa mergi mai departe.
Este ceva in neregula cu institutia casatoriei din moment ce mai devreme sau mai tarziu in toate familiile apare aceasta stare. Auzisem o vorba care spunea ca "daca vrei sa distrugi o iubire, casatoreste-te". Cred ca nici la 70 de ani nu o sa gasesc raspunsurile la intrebarile pe care ti le pui tu si de altfel ni le punem cu totii. Ma gandesc de multe ori daca nu cumva nu suntem "fabricati" poligami (sau cel putin barbatii). Daca nu cumva institutia casatoriei nu este oarecum "impotriva naturii". Dupa ceea ce se intampla in orice familie cam asta ar rezulta.
Pe de alta parte daca am umbla din floare-n floare toata viata ce ar fi de capul nostru? Ce s-ar intampla cu linistea noastra cea de toate zilele, ce s-ar intampla cu copiii nostri, am mai progresa in aceeasi masura fara a avea in spate linistea unui camin? Greu de raspuns. Si uite asa ne intrebam, ne agitam, mai trece o zi pana "ne iarta Dumnezeu" si nu mai avem de ce sa ne agitam.
Yasmie, te-am incurajat si te-am sfatuit de te-am rupt dar asta gandesc eu. Oricum, daca asta te incalzeste cu ceva sa stii ca nu esti singura. Eu care am vreo 20 de an mai mult decat tine deja privesc lucrurile astea cu oarecare umor: m-am resemnat si am alte prioritati deja.

Daniela, mamica de Ana-Maria

Ramonika spune:

Draga Yasmin, nu stiu ce sfat sa iti dau decat sa comunicati. Sa ii spui lui ce simti si sa hotarati ceva impreuna. Sa vedeti cauzele care au dus la asa o situatie. Sa incercati sa faceti dragoste si in alte parti, nu numai in casa, sa mergeti undeva impreuna numai voi doi, intr-o statiune... Daca el este prea comod si nu il intereseaza sa rezolve aceasta problema, desi pe tine te deranjeaza asa de tare, inseamna ca poate nu te iubeste asa de mult. Sau nu isi da seama ce mult conteaza pentru tine.

Vorbeste cu el, spune-i exact ce ne-ai spus noua. Daca iti vine sa plangi, nu te abtine, uneori barbatii se sensibilizeaza tare cand vad femeia plangand... Trebuie sa vrea sa rezolvati aceasta problema impreuna. Poate si el simte la fel, sau poate nu are nici o idee despre ce simti tu...

Mai scrie-ne....


Ramonika si pisica

Roxy Trixy spune:

O vorba noua la noi la romani:

Pauzele lungi si dese - cheia marilor succese!

Foarte multe cupluri trec prin ceea ce povestesti tu, si eu am trecut la fel, si vreau sa iti zic ca ma simteam oribil, si cu atat mai mult cu cat asta se mai intampla si dupa o nastere dupa care te straduiesti din rasputeri sa arati cum aratai odata...
Daca cineva are o solutie pentru aceasta problema, un psiholog ceva, poate e bine sa auzim si o parere specializata.

O prietena buna de-a mea, si ea in exact aceeasi situatie, mi-a recomandat un sirop de la plafar, cu extracte de nu-stiu-ce plante. Promit ca azi intreb si va spun ce anume. Ea a incercat, a luat si ea si i-a dat si sotului ei, si a doua zi a venit foarte happy la mine...


Eu una cred ca exact asta e mecanismul prin care se instraineaza doi oameni care s-au iubit foarte mult, prin care se poate ajunge mai tarziu chiar si la inselat.

Daca as avea un sfat pentru tine, ar fi acela sa faci tot posibilul sa poti munci si tu, ceva, orice, sau invata, trebuie sa iti faci si alte preocupari, rupe-te putin de casa ca doar nu suntem robotei! El trebuie sa vada in tine si putina independenta ca sa nu se mai lege de tine mereu, altfel puteti ajunge la discutii si mai mari!

Ai grija de tine!

http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta

SIMONABB spune:

voi va iubiti dar nu mai sunteti indragostiti


http://community.webshots.com/user/simonabb

Banti spune:

Draga mea, cred ca toate cuplurile trec prin faze de acest fel, mai ales dupa ce se naste un copil. Cred ca pentru o femeie este si mai greu. Cel mai important lucru este sa discutati deschis despre problema, fara acuze. Sa spui ce ai pe suflet, sa subliniezi ca-l iubesti, ca-l doresti, dar ceva nu merge. Sa vezi ce simte si el, pentru ca si el e obosit, munceste mult, deci nici lui nu ii este usor. Problema nu este ca nu va mai iubiti. Sinteti un cuplu asa de frumos, e pacat sa nu construiti mai departe cee a ce ati inceput.
Este greu sa creezi "magia" propice momentului intim uneori, dar nu imposibil. Sint multi factori care ar deranja si ar face sa-ti piara tot cheful, dar cind se reaprinde flacara pasiunii (care nu moare, dar lincezeste pe undeva) nici nu mai conteaza prea tare daca e totul frumos, parfumat, aranjat. Cred ca intelegi ce vreau sa spun. Eu dupa doi copii si sapte ani de casnicie pot spune ca ne simtim extraordinar din acest punct de vedere (am avut si eu momentele mele de oboseala si inca multe) si ajungi sa nu mai tii cont de chestiunile exterioare prea mult. Nu trebuie nici sa fortezi momentul si daca nu se intimpla nici foarte des nu e nici o tragedie.
Dragostea nu este doar o chestiune de ce simtim (asta poate fi inselatoare in functie de starea noastra de moment), este o chestiune de vointa. Alegem sa iubim pe cinva, sa ii dorim binele mai presus de orice. Alegem o anumita atitudine in fata unor probleme, deci cred ca asta trebuie sa schimbi tu. Si sa nu te mai comptatimesti singura ca nu ai de ce. Ai asa de multe motive sa vezi cit de binecuvintata esti. Succes!

Ioana

mihaela_s spune:

Comunicare, spontaneitate...cred ca asta lipseste din cuplul vostru...

Cateodata ne confruntam si noi cu problemele descrise de tine...si oboseala e de vina, stiu asta. Insa exista momente in care scanteia aprinde focul si nu mai conteaza nimic in jurul nostru(bineinteles copiii dorm la ora aceea:)) ), nici tv, nici oboseala, nimic!
Eu ii spun mai in gluma mai in serios niste vorbe deocheate...iar daca il vad ca e receptiv continui...si de cele mai multe ori ne simtim ca la inceputuri.

Poate n-ar fi rau sa o ia cineva pe Asli o zi, o noapte, sa ramaneti doar voi doi, sa nu fiti presati de timp, mai ales in week-end cand nici Orhan nu trebuie sa se trezeasca dimineata, trebuie sa fiti odihniti si relaxati.
Flacarile acelea de la inceput, atunci cand ghiceai totul din priviri, acea indragosteala trece...dar ramane dragostea, care e mai calma dar mult mai profunda...sigur ca intervin si alte probleme,serviciu, copil si atunci cel de langa tine nu mai poate ghici dintr-o privire totul...de aceea exista COMUNICARE. Incearca sa vorbesti cu el, sa-i spui ce te doare, sunt sigura ca vei afla ce ganduri are si el...va iubiti si asta e cel mai important!

Mihaela, Diana(22 nov 1996) siSilvia(10 sept 2003)
poze1 ; poze2 ; poze3
bebelusi august-septembrie 2003

desprecopii spune:

frumosilor - aceste stari apartin starii de cuplu cu copii. crec ca toate fetele de pe DC trec prin asememea stari. cine nu recunoaste - nu e sincer. adevarul este ca in viata exista mai mult decit sex - si - din ce in ce mai mult - ne dam seama ca iubirea este ceva mai complex decit ceea ce ne lega la inceput.

ai grija Yasmin - voi sunteti pe prima pagina DC - ca imaginea cuplului ideal. si sunteti tare frumosi amandoi!

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.

Ramonika spune:

Ponicid – atentie!!!

Tu te-ai resemnat sau amandoi v-ati resemnat? Pentru ca daca unul sufera din cauza asta, iar pe celalalt nu prea-l intereseaza, e cam nasol…. Pentru ca cel nemultumit isi va cauta in alta parte ce nu gaseste acasa…. De aici nu mai e decat un mic pas pana la inselatul partenerului…
Si nu cred ca barbatii se multumesc asa, cu sex putin. Ei sunt intotdeauna doritori, decat daca sunt bolnavi, sa zicem…


Ramonika si pisica

vikinga spune:

Yasmin, fiecare cuplu trece prin asa ceva, mai ales cind sunt si copii.Eu una iti recomand calduros o vacanta! Macar un we la 2 luni sa mergeti undeva. Reinvioreaza mult relatia, mai distruge rutina. Sau chiar si chestii mici, de ex dupa ce doarme baiatul, aranjati o baie cu spuma cu paharele de sampanie si muzica frumoasa si relaxati-va impreuna, planuiti-va o vacanta altfel, de ex la sky undeva, sau la paris. Nu stiu, ideea e sa spargi rutina din cind in cind.la mine chestiile astea au fost probate si au dat bune rezultateSi fii optimista! Sa nu crezi ca daca tu arati ceva din starile tale, el intelege..barbatii in general vad si iau lucrurile altfel. Daca este el mai delasator, impinge-l tu de la spate, nu te lasa!Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003) http://community.webshots.com/user/vikinga109