Obiceiuri ciudate sau... anormale??

lavi02 spune:

Nu trebuie sa-l stresati, nici sa-l indepartati. Am citit intr-o carte (Copilul de la o zi la 6 ani de Anne Bachus care e psiholog) de asa numitele obiecte tranzitionale, un obiect cu care sta copilul cand ii e somn, sau care il consoleaza cand e suparat si pe care nu l-ar parasi pt nimic in lume si e o tragedie daca nu-l are in anumite momente. Asta e absolut normal, copilul gaseste familiaritate si ocrotire in acest obiect (la fiica mea e o paturica, la altii e un ursulet) si are niste gesturi asociate cu el. De exemplu a mea smulge scame din paturica seara, cand se culca.

Mai scrie acolo ca copiii care nu au obviect tranzitional, acesta poate sa fie inlocuit de un gest pe care ei il repeta. Iar repetarea lui ii calmeaza si le da senzatia de continuitate, siguranta, etc. La fel ca si regasirea ob. tranzitional.

Pe mine m-a bucurat ce am citit - ca e absolut normal.

Mi-aduc aminte de tragedia cu ursuletul lui Alvaro-Daniel pe care l-a spalat Elenalove fara sa ceara acordul proprietarului...

nefertari spune:

descantec - eu cred ca baiatul tau se simte singur si are mare nevoie de tine ! Am citit intamplator despre "obiectul impregnat cu mirosul mamei " , dar se referea la copii mici - se recomanda ca daca mama pleaca de langa copil sa-i lase acestuia langa el o bluza purtata , o esarfa , ceva care sa pastreze mirosul matern , astfel incat sa-i dea copilului senzatia de siguranta .
Zic si eu .

descintec spune:

quote:

---

Originally posted by nefertari

descantec - eu cred ca baiatul tau se simte singur si are mare nevoie de tine ! Am citit intamplator despre "obiectul impregnat cu mirosul mamei " , dar se referea la copii mici - se recomanda ca daca mama pleaca de langa copil sa-i lase acestuia langa el o bluza purtata , o esarfa , ceva care sa pastreze mirosul matern , astfel incat sa-i dea copilului senzatia de siguranta .
Zic si eu .

---

Stefan al meu are aproape noua ani :) si in ultimii doi ani e vreo 8 ceasuri pe zi langa mine. E drept ca micut fiind ii mai lipseam, dar cat puteam de putin. Am cam invatat pentru tot felul de exemene cu el misunandu-mi pe spinare si prin cap. Eu il suspectez de o anumita senzualitate, senzitivitate, nici nu stiu cum sa ii zic, speciala. Cand era mic, mic imi mangaia bluzele de matase, si le freca de obrajori. Isi freca fatuca de a mea, ca e fina, imi cauta incheietura mainii, acolo unde e pielea subtire, si pipaia foarte atent, cu varful degetelor, ca un orb. Era (si mai e) foarte sensibil la mirosuri, adulmeca si recunoaste parfumurile. Fura de la tati inainte de a pleca la scoala. Odata chiar povestisem cum s-a frecat pe la gatut cu colturile paginilor parfumate de la un catalog Avon, ca sa dea gata o fetita.


Sapte dintr-o lovitura!

descintec spune:

nefertari, trebuie sa recunoisc ca mesajul tau m-a tulburat :) si m-a facut sa imi amintesc. Cand Stef avea vreo doi ani jumate am fost plecata de langa copii 4 luni. Le era tare dor, maica-mea i-a gasit de cateva ori intr-o camera, numai ei doi, fetita avand vreo 6 anisori, cu pozele mele in fata, plangand de mama focului si povestind despre mine. In perioada aia a inceput Stefan sa doarma cu esarfele mele, pana atunci doar le mangaia :)) Acum ca mi-am amintit mi-a trecut strangerea de inima pe care mi-a provocat-o mesajul tau. Scuze ca am luat-o rau pe langa subiect :)

Sapte dintr-o lovitura!

ralucah spune:

Gandacel drag asta cu rasucitul parului pe degete am avut-o si eu...si inca o am! De cate ori ma concentrez la ceva..rasucesc nene tot parul. Mama zice ca de aia sunt asa creata..

Si de-as avea darul prorociei si tainele toate le-as cunoaste si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii din loc iar dragoste nu am...nimic nu am!

corina iulia spune:

gandacelule,
eu nu mai sunt gandacel dar a un gandacel de doi ani si sase luni si o tine tot intr-o veselie cu obiceiuri peste obiceiurica-mi vine sa ma duuuuuuuuuuuc!
dar asta e, am citit o multime de carti despre copii, cu copii, de la phisologi sau despre psihologia copilului.
am sa repet si eu ce au zis celelalte fete:
dont warry!
o sa fie ok! doar sa ai rabdare si sa incerci de fiecare data sa abati gandul si directia atentiei bebeului catre alceva mult mai folositor.
ex: cand vrea sa doarma, sau simti ca vrea sa doarma,ia in brate copilul si pune-i mana cu care-si rasuceste parul pe literele unei povesti interesante si viu colorate.poti obosi un copil invatand-ul sa "citeasca" cu degetele lui mici,poti sa -l rogi frumos , frumos sa te ajute sa citesti folosindu-si mana la urmarirea literelor pt ca tu.... ai o mana ocupata si cu cealalta-l tii in brate, sau trebuie sa susti carte sa nu cada... si de aici fantezie....
si tot asa cutoate. am citit ca sunt copii in jurul varstei de 3 ani care se masturbeaza, chiar. si trebuie lasati sa nu simte de loc ca pe tine te deranjeaza cu ceva pt ca atunci vor insista ca sa-ti atraga atentia asupra lor, pt ca ei au o nemasurata nevoie de atentie side incurajari repetate. deci, niciodata cand faceo prostie sa nu-i zambesti pt ca-l incurajezi, sa nu insisti pana la pierderea nervilor sa-l corectezi pt ca-l incurajezi. doar sa incerci sa ai rabdare si sa gasesti o lata cale, sau daca pe moment nervi te-au lasat, incearca sa te redirectionezi catre altceva ce i-ar putea starni interesul in mod direct.
ex: schimbi canalul pe amimal planet si vezi o maimuta... zici: oare maimuta asta vrea sa manamce o banana din copacul de acolo? si uite asa el se uita ... si uita daca pornesti subiectul "maimuta" si apoi incep "de ce-urile" sic sic
ma gandesc ca e o solutie, te rog incearca si scrie-ne ca sa stim practic cum stam. ok?
succec.
cu drag, corina

Lore71 spune:

Eu nu sunt inca psiholog, dar ma straduiesc sa devin(studenta); tocmai invatam despre asta la scoala:in jurul varstei de 2 ani-si nu mai devreme-copilul incepe sa se recunoasca pe sine in oglinda; la inceput afiseaza o timiditate amestecata cu uimire:sunt eu acolo, sau un alt copil?apoi realizeaza ca e el si are aceeasi curiozitate ca in primele luni de viata cand isi descoperea pe rand manutele, piciorusele si le privea minute in sir, si le intorcea pe toate partile!Nu e vorba de narcisim, ci repet,de niste descoperiri majore pentru ei; nu e lucru usor sa iti accepti imaginea din oglinda;mie nici acum nu mi-e usor.

&Radu BB mic da' voinik
http ://f1.pg.photos.yahoo.com/ph/l_oredana/

sora2001 spune:

efinaA eu nu deschid ochii dimineata pina nu-mi beau cafeaua .

p.s. finu gindacelu ce mai face , vezi ca trei' sa vii de craciun cu plocon, adica purceaua fripta si damigeana de vin,

Ema's si Richard-Sora

ioana_io spune:

mai! voi nu atzi avut obiceiuri din astea cand eratzi mici? sau numai mamicile voastre mai shtiu? sau vi se parea totul atat de firesc, incat nici nu va dadeatzi seama ca e un...tic?
de ex., io mi-am supt degetul pana la 10 ani...au incercat ai mei sa ma "convinga" cu ardei iute, cu piper, cu leucoplast, cu cheitza...nik...io copil consecvent, cu deshtul in guritza...e adevarat ca mai mult inainte de a adormi...shi...habar nu am cum am renuntzat...pur shi simplu m-am trezit ca nu mai am nevoie de degetzel shi nici nu ii mai simt lipsa shi adorm foarte bine in pijamalutza mea moale care miroase mereu a somnik, cu degetzelul placut uscat! asha ca nici o grija, copiilor or sa le treaca...e poate un gest de retragere in interior unde totul e cunoscut...o retragere din calea informatziilor shi interdictziilor din afara...ei sa fie sanatoshi, ticurile trec, nu e nik rau, nu va mai facetzi probleme, mai bine fitzi shi voi copii ca ei shi incercatzi sa vedetzi daca simtzitzi la fel ca ei esharfa, oglinda, rasucitul parului pe deget, ursuletzul, paturika cu scamele ei, piciorushul pe care se prind scame shi care ashteapta sa fie curatzat...descoperitzi lumea cu oki de copil...tare frumos trebuie sa fie...plec sa imi culeg scamutzele din paturika...shi sa trag un nani bun!
pupicei