EDUCATIA COPILULUI,ECHILIBRU INTRE DRAGOSTE SI FER
Raspunsuri - Pagina 3
Sabina spune:
Andreea, tu ai explicat f. frumos exact ce am vrut sa spun eu...dar n-am asa talent la vorbe zilele astea.Sunt prea ocupata sa ma bucur de fetita mea care se simte fericita pentru ca ii acord libertatea de a se exprima, chiar daca asta inseamna sa se dezbrace ca sa faca pipi pe jos dupa care cu pantalonasii pe care tocmai i-a dezbracat sa strearga pipi razand si spunand in gura mare...Pipi pe jos! aduce mos Nicolae batz!Pipi la oala, aduce cadou la fetita! Mama da oricum cadou...
Sabina si
Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi
Cele mai frumoase fete
pulstar spune:
AC, ai tot respectul meu. 
* Ignorance is bliss.. *
casandra spune:
--------
irina.c:
Lasati-l sa vada orice (mai ales la televizor) si sa citeasca de toate, fara sa il indrumati niciodata. Copilul vostru este genial si stie sa faca distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte vasta!
--------
Opusul ar fi:
Faceti-va timp sa indrumati lectura si sa il ajutati sa selecteze emisiunile TV potrivite pentru el. Nu mizati pe faptul ca aveti un copil genial si el stie, fara nici un fel de ghidare, sa faca distinctie. Faptul ca poate sa vada sau sa citeasca de-a valma, fara nici un criteriu (varsta, cunostinte, capacitate intelectuala, sensibilitate,...) nu ii asigura o educatie vasta.
Mi se pare un indemn plin de bun simt.
De unde pana unde:
-----
pulstar:
Adica daca autorul spune "lasa-l sa citeasca orice" tu sa nu-l lasi, ca se desteapta prea tare...
-------
casandra spune:
-------
AC:
Desi este absolut clar ca intentia este de sublinia ca daca copilul nu e tinut in mana de fier va deveni criminal si parintele se va dezice de el.
--------
Nu AC, autorul vrea sa spuna ca daca nu impui nici un fel de limite copilului, nu il ghidezi deloc, pierzi copilul din mana.
irina.c. spune:
Draga AC,te rog nu exagera!Nimeni nu a promovat abuzul pe site-ul asta si ma indoiesc ca a da doua la fund unui copil inseamna abuz.Fiecare isi educa copilul cum crede de cuviinta ca e mai bine,pentru a obtine rezultatul pe care il crede cel mai bun.Asta incercam sa discutam aici,cum putem mentine un echilibru intre a fi iubitor si a fi sever,fara a cadea in extreme.Dupa parerea mea,si a lasa un copil sa faca ce vrea "ca e mic","ca e copil","ca nu stie"e tot un abuz,nu numai la adresa lui ,ci si la adresa celor din jur.Vointa copilului nu trebuie distrusa,ci educata.Cred ca am ajuns asa de speriati de ideea de abuz,ca ne e frica sa ne disciplinam copiii atunci cand trebuie.Si cand spun disciplinare nu ma refer neaparat la palmute la fund (desi,oricat ar fi de hulite,administrate cu discernamant si fara manie atunci cand e cazul,au efect).Iar parintele are mereu dreptate si copilul trebuie sa se supuna pana la un punct,adica pana i se formeaza capacitatea de a discerne binele de rau.Un copil trebuie invatat initial sa asculte si apoi,cu incetul,invatat sa ia singur decizii.Cand parintele pretinde copilului mic ascultare,o face pentru ca el cunoaste drumul pe care cel mic abia a pornit,nu inseamna ca abuzeaza.Abuzul intervine atunci cand,desi nu mai e cazul,parintele insista sa pastreze controlul,innabusind personaliatea copilului.Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
irina.c. spune:
Tot pentru AC :nu este neaparat sa fi implicat in cresterea copiilor ca sa dai sfaturi privitor la cresterea lor,este suficienta o buna cunoastere a naturii umane.Un parinte(preot)cu discernamant poseda aceasta cunoastere si este competent sa dea astfel de sfaturi.Sau crezi ca toti psihologii care scriu carti despre educatie au copii ?Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
Andrada spune:
quote:
Originally posted by irina.c.
Tot pentru AC :nu este neaparat sa fi implicat in cresterea copiilor ca sa dai sfaturi privitor la cresterea lor,este suficienta o buna cunoastere a naturii umane.Un parinte(preot)cu discernamant poseda aceasta cunoastere si este competent sa dea astfel de sfaturi.Sau crezi ca toti psihologii care scriu carti despre educatie au copii ?
Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
Pai la prima vedere diferenta dintre un preot si un psiholog este ca in timp ce primul e preocupat mai mult de viata de apoi, cel de al doilea ajuta individul sa se integreze in societatea/viata/lumea de azi si acum.
O alta diferenta ar deriva din prima si ar fi ca la primul te duci cu probleme de suflet, la al doilea cu cele de psihic. Asta e aria de expertiza a unui preot, sufletul si atit. El se poate considera un expert in pedagogia copilului mic, volumul 7 din chimia organica sau carburatorul la utilajele agricole, dar adevarul este ca e numai un preot.
Revenind la pedepsele fizice:
Eu una dintre o mama careia i-a scapat o palma la nervi si una care aplica pedepse corporale "cu discernamint", prima mi se pare mai degraba "umana". Care exact e calculul pe care il poate face un parinte atunci cind da "doua palmute cu dragoste". Si de ce nu acelasi calcul il poate face de ex un invatat, sa zicem un preot, cu un enorias care nu asculta si pace?
Nu ma leg neaparat de doua palme incidentale care nu mi se par abuz deloc. Abuzul incepe acolo unde stii ce e bine pentru copilul tau, poti face ce e bine, dar nu faci tocmai pentru ca pui binele tau sau al altcuiva inaintea binelui copilului.
Sint insa citeva imagini cu copii create pe aceste topicuri despre religie pe care chiar daca nu le-as numi abuzuri si nici extreme si nu sint nici pedepse infricosatoare...etc, ceva nu imi suna bine. Poate intr-adevar iesite din sistem suna aiurea si eu nu pot pricepe intregul.
Si apoi nici o familie la care te uiti cu lupa de aproape nu arata perfect.
Dar stiu si altceva (pentru ca si eu am facut), si din iubire poti gresi.
andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
AC spune:
Nimeni nu a promovat abuzul pe site-ul asta si ma indoiesc ca a da doua la fund unui copil inseamna abuz.Fiecare isi educa copilul cum crede de cuviinta ca e mai bine,pentru a obtine rezultatul pe care il crede cel mai bun.Asta incercam sa discutam aici,cum putem mentine un echilibru intre a fi iubitor si a fi sever,fara a cadea in extreme.Dupa parerea mea,si a lasa un copil sa faca ce vrea "ca e mic","ca e copil","ca nu stie"e tot un abuz,nu numai la adresa lui ,ci si la adresa celor din jur.Vointa copilului nu trebuie distrusa,ci educata.Cred ca am ajuns asa de speriati de ideea de abuz,ca ne e frica sa ne disciplinam copiii atunci cand trebuie.Si cand spun disciplinare nu ma refer neaparat la palmute la fund (desi,oricat ar fi de hulite,administrate cu discernamant si fara manie atunci cand e cazul,au efect).Iar parintele are mereu dreptate si copilul trebuie sa se supuna pana la un punct,adica pana i se formeaza capacitatea de a discerne binele de rau.Un copil trebuie invatat initial sa asculte si apoi,cu incetul,invatat sa ia singur decizii.Cand parintele pretinde copilului mic ascultare,o face pentru ca el cunoaste drumul pe care cel mic abia a pornit,nu inseamna ca abuzeaza.Abuzul intervine atunci cand,desi nu mai e cazul,parintele insista sa pastreze controlul,innabusind personaliatea copilului.
Irina in mod cert a pune in practica"parintele are mereu dreptate si copilul trebuie sa se supuna pana la un punct,adica pana i se formeaza capacitatea de a discerne binele de rau." este o forma de abuz. Parintele nu are mereu dreptate. Nimeni nu are mereu dreptate. Si eu respect enorm oamenii care sesizeaza ca nu pot avea dreptate mereu. Si un copil poate intui ceva corect, chiar cu capacitatile lui incomplete.
Cuvintele tale tinand cont ca esti si mama si profesoara, psihopedagoaga parca... imi repugna!!! Parintele sau altcineva nu cunoaste drumul pe care cel mic apuca. Daca vrei sa aduci religia in discutie D-zeu stie, dar nu muritorii. Omul matur are cateva repere si atat. Viata nu e imobila si un copil trebuie sa adapteze repere la o lume mereu in schimbare.
Copilul invatat initial sa asculte nu va sti cum sa ia decizii, ti le va copia pe ale tale si atat. Daca iese din cadrul a ceva invatat, asta e ramane in ceata. Un copil trebuie invatat de inceput sa evalueze o situatie, sa ceara un sfat, sa ia decizii impreuna cu parintii, adultii si apoi singur.
A da palme la fund in mod premeditat cu scopul de a-l face sa se comporte precum un adult, si nu accidental, este abuz. Ce sa mai inabusi Irina la nu stiu ce varsta sa zicem 14-18 ani cand cica si-ar lua deciziile singur? Ce sa inabusi atunci prin abuz? Ce personalitate? Ca vorba stim noi cui e sublima dar lipseste cu desarvarsire.. ca doar nu a crescut niciodata.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca fraza "Abuzul intervine atunci cand,desi nu mai e cazul,parintele insista sa pastreze controlul,innabusind personaliatea copilului." ar implica ca nici un copil nu-i abuzat emotional decat de la ce varsta? 14,15..18.. cand moare parintele??? Cand e cazul sa nu mai aiba parintele controlul?
Citeste putin... si vezi cam cum se potriveste chestia cu ascultatu-l slujbei pana la capat un numar de ore in picioare sau in genunchi la 2-3 anisori...
Signs of Emotional Maltreatment
Consider the possibility of emotional maltreatment when the child:
Shows extremes in behavior, such as overly compliant or demanding behavior, extreme passivity, or aggression.
Is either inappropriately adult or inappropriately infantile (frequently rocking or head-banging, for example).
Recognizing Child Abuse: What Parents Should Know. Prevent Child Abuse America. © 2003.
Si in completare.. as vrea si eu sa stiu, unde in "responsa" mea am dat loc la necazuri pentru altii prin modul de a-mi educa copilul?
Ca folosesti cuvantul abuz asa cu drag si spor...
Referitor la parintele X si sfaturi pentru copii.. consider ca ti-a raspuns perfect pertinent Andrada.
Andreea si galusca
Anne-Sarahhttp://client.webshots.com/user/acusor_dc
AC spune:
Casandra.. as fi fost de acord cu tine referitor la limite.. daca sfaturile nu ar fi fost facute cu vehementa si indemnurile catre copil nu ar fi fost cu fa aia, fa asta.. catre parinte nu da, nu face...
Toate aceste verbe si tonul...indicatiilor..erau dupa mine de genul. Luati atitudine firos cat puteti ca sa nu iasa fiara din copil. Eu diger greu un mesaj cu sfaturi pentru copii cu titlul sa zicem dragoste si fermitate, in care nu vad nici o indicatie despre cum sa-ti arati dragostea...ci doar indemnuri la autoritatea superioara exprimate pe un ton fata de copil..ton pe care nu-l folosesc nici cu maidanezul de pe strada bucuresteana.
Andreea si galusca Anne-Sarah
http://client.webshots.com/user/acusor_dc
aschiutza spune:
A selecta cartile si programele de Tv mi-i se pare efectiv de folos. Sa spunem ca o fetita ajunge de la 10 ani sa citeasca Sandra Brown. Ce parere isi va face despre relatiile cu un barbat la acea virsta cind nici nu stie ce implica apropierea fizica? Sau daca un baietel citeste pe internet seituri naziste din care intelege numai partial si nu poate sa vada la virsta lui ce implicatii au asemenea curente ideologice? Inteleg sa ii se puna la dispozitie carti cit mai generale PT VIRSTA LUI SAU ADECVATE VIRSTEI LUI, din care sa-si poata forma o opinie despre viata, dar un control il gasesc necesar.
Poate multi nu stiti, dar in Germania au fost des cazuri de fetite intrate pe chaturi unde au vorbit cu barbati carora le-au dat adresa in naivitatea lor si s-a ajuns la lucruri foarte urite... Un parinte trebuie sa-si ghideze copilul acolo unde copilul nu are suficeinte cunostinte ca sa discearna singur.
Iar la Tv cit invata ei dintr-o emisiune MTV mit Jack Ass? Inteleg sa nu-i interzic sa se uite pe Discovery sau pe National Geographic dar cred ca nu are sens un copil sa se uite la toate telenovelele de la TV, de dragul libertatii. Sau cit timp se uita iarasi e important. Eu nu vreau ca viitorul meu copil sa fie dependent de TV, sa nu fie insa in schimb in stare sa discute cu un om. Deasemenea sa fie sedentar si la 20 de ani sa aiba probleme cu alergii, astm si inima pt ca a stat tot timpul in fata calculatorului si a Tv-ului.
Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar