Mamici de noiembrie-decembrie(90)
Raspunsuri - Pagina 11
Miche spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
miche, tu nasti natural? cu sau fara epidurala?
ca daca nastem amandoua odata, vreau sa stiu care urla mai tare
nu stiu cine o sa urle mai tare... dar io fara trusa de epidurala nici nu ies din casa. O tin tot timpul dupa mine!
Daca nu vine natural Darius afara, il scot pe 27-28 de urechi cu cezariana! E iar doc de garda... si vedem noi ce facem..
Incerc intai cu ulri de ricin!
Am citit acum cateva zile de bacteria aia, dar parca intelesesem (gresit?)ca la prematuri prinde...ori la noi nu mai e cazul..
mai citesc sa vaz noutatile!
monica-elizabet spune:
buna fetelor,
eu nu am vesti prea bune
am fost sa-mi iau rezultatele la anlize si mi-a iesit o anemie destul de nasoala, lipsa de fier, glicemia mica...si alte prostioare...ce sa va zic dr de familie ma bagase deja in balamuc dar dupa ce mi-a citit el analizele am sunat repede la dr ginecolog si i-am citit de pe analize si el mi-a zis sa nu ma alarmez asa de tare ca este o anemie si sa iau tardiferon o pastila pe zi. cred ca dr de familie imi citea analizele ca si cum nu as fi fost insarcinata fiindca din cate-i ziceam eu ginecologului el tot spunea...nu are valoare in sarcina deci stati linistita....of dar numai linistita nu stau
de spaima parca nici nu am simtit-o azi pe bbelina mea iubtia, cred ca am speriat-o si pe ea cu starea mea de spirit si am suparat-o.
eliza ma bucur ca sunteti bine...refacere rapida.
felis, tu ce faci? cum te mai simti?
va pup si sunt pe-aici
monica
gandacelu spune:
fetele, am pus www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36398" target="_blank">aici un topic!
nu e doar la prematuri, nepotica mea a fost la termen
bumbacel spune:
quote:
Originally posted by monica-elizabet
buna fetelor,
eu nu am vesti prea bune
Monica stai linistita daca ginecologul a zis ca e ok. Mie toata sarcina mi-au iesit analizele ciudate, dar medicul meu a zis ca-i normal in sarcina. Daca nu sunt valori alarmant de "anormale" nu-i chiar asa rau. Gandeste-te ca practic se fac analizele pentru doi
bumbacel si bebi 37 saptamani
DPN 1-4 decembrie Dr.Radulescu (Filantropia)
fulguletz spune:
Monica, stia mey linistita...si eu aveam o usoara anemie in semestrul 2 si de atunci tot iau tardyferon..e normal, cum a zis si bumbacica.
De ce atatea griji? sper ca acum ai trecut de faza aia in care le vezi pe toate negre si esti deja la lucrurile roz...
sau vrei 
apropos.. nu esti tu scorpioanca noastra? pe tine cand te sarbatorim?
Camy, deja ai fata mare...vorbiti de botez
..frumos..da ce repede trece timpul..
Hannen, felicitari pentru printesa!
Trinity, imi pare rau pentru problema care o ai...te inteleg perfect...si eu simt o adevarata indispozitie in
cand stau mai mult pe scaun ...Mie mi-a zis doctorul ca, pe langa hemoroizi, mi se formeaza un cheag de sange (sangele nu imi mai circula bine datorita uterului care apasa peste tot)..asa ca si la mine e o placere...Si am incercat cu supoz si ungunete si tot degeaba si nu are ce sa-mi faca pana ce nu nasc..
Apropos, pentru durere exista supoz cu lidocaina(sper ca am retinut bine..ca mi-e lene sa ma duc sa ma uit exact), care sunt permise in sarcina ...dar cred ca deja ti-a dat doctorul tau...
mey, ce o fi cu Felis, de ce nu a mai scris nimic? sa speram ca e bine..
pana acu nici o veste de la Dama..sigur a nascut..
cu 
David, 37 sapt., DPN 7 dec.
poze
Trinity spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
iubita, acuma ma doare asa, la prima sarcina nu mai stiu
acuma ma doare de abia ma misc, noroc ca trebuie sa stau in pat
cred ca e din cauza copilului care sta prea jos
ma dor si incheieturile de moooooooooooooooor
despre fisura aia, e cam nasol, saracuta de tine, incearca sa stai intinsa... dr ce a zis, nu se poate rezolva?
Asa sunt si eu, iar daca mai stau si pe loc (jos sau intinsa) si apoi ma ridic, e jale... Zici ca imi crapa bazinul. Si merg de zici ca sunt o baba...
A zis ca acum nu are ce sa imi faca, ca ne ocupam dupa ce nasc. Azi parca e putin mai bine - reusesc sa stau cat de cat pe scaun...
Cris
40 sapt
monica-elizabet spune:
fulguletz, bunbacel, va multumesc mult de incurajari, acum m-am mai linistit dupa ce am stresat pe toata lumea cu problema mea...am simtit-o si pe bbelina si acum incerc sa-mi pastrez calmul...ideea era ca am incercat sa am o alimentatie bogata, sanatoasa si ma tot intrebam cum de mi-a iesit asa??? l-am disperat si pe sotzul meu care-mi zicea sa repet analizele la alt laborator poate mi le-au gresit sau incurcat...dar nu mai are nici un sens...m-am calmat ca mi-e frica de.
da fulguletz, sunt scorpioanca, ziua mea a fost pe 29 oct, parca atunci s-a nascut mihnea si bits astepta sa nasca tot in ziua aia...de-aia nu am mai zis nimic ca eu sunt "hoasca batrana" am lasat loc ingerasilor de copilasi.
va pup si ma duc sa stau cumintzica in patutz cu alex
monica
Trinity spune:
Ionela, Fulguletz, se pare ca nu sunt hemoroizi, ci o infectie - mi-a dat si antibiotic si nu a trecut, asa ca supozitor nu am mai pus. Mai e putzin si sper sa scap.
Fetele, ajutati-ma si pe mine cu parerea voastra. Noi alesesem pentru bubulina numele Selina. Insa acum imi pun intrebari, daca nu e prea ciudat, sau aiurea.
Pentru cine vrea sa raspunda, care nume vi se pare mai frumos, SELINA sau SONYA ?
Stiu ca sunt nebuna, dar mai bine ma gandesc la asta decat la alte nebunii... 
Cris 40 sapt
bits spune:
in sfarsit pot sa stau si eu putin la calculator pt a scrie "povestea nasterii" lui KENZO,baietelul meu scump si drag.
totul a inceput intr-o luni,inceput de saptamana si inceput de luna 1noembrie.orele 6.dis de dimineata ma trezesc dupa putinele ore de somn pe care le avusesem,ma hotarasc sa mananc ceva si sa ma reantorc in pat caci ma simteam fff obosita atat fizic cat si psihic,deh asteptam de 3 sapt de cand pierdusem dopul si nimic,al meu copil nu dadea nici un semn ca ar vrea sa iasa.asadar mananc si ma intorc in pat.nu trec nici 10 min si simt o durere puternica jos."mai sa fie asta inceputul?" imi pun intrebarea ca mai apoi sa ma consolez"ei ce!parca nu au mai fost de astea si nimic nu s-a intamplat asa ca nici acum nu va fi nimic".ma intorc pe partea cealalta si incerc sa adorm dar nu reusesc.ma ridic din pat si merg la calculator sa vad care dintre fete e online pe yahoo.din pacate nimeni.mai citesc pe ici pe colo cate un articol si observ ca burta se intarea iar durerea persiata."mai gata mi-a venit sorocul!"concluzionand aceasta am hotarat sa-mi monitorizez contractiile.prima dupa 30min,urmatoarea la 20 si dintr-o data au inceput la 10 respectiv 5 min.imi trezesc sotul si-l pun sa sune la clinica.vorbeste cu o asistenta care ne spune sa-mi pregatesc bagajul(pe care-l facusem din luna a-7-a) si apoi sa venim la spital.fac un dus,mananc ceva si plecam fericiti catre spital."astazi e ziua cea mare "spune tati "astazi il vom imbratisa de KENZOLINO al nostru".mi se fixeaza pe burta un aparat de monitorizare a contractiilorsi sunt lasata intr-o camera pt 30min.dupa 15min vine o asistenta sa vada cum decurg treburile:contractii sunt dar bebe doarme mi se spune,asa ca trebuie sa-l trezim.imi lipeste de burta un aparat care incepe sa vibreze si deodata il simt pe micut cum se misca.dupa cele 30min vine doctorul si ne spune ca am contractii dar ca nu sunt prea puternice si sa merg acasa iar daca ma doare tare sa ne intoarcem la spital.sotul avea niste treburi pe la banci asa ca-l roaga sa ma interneze caci el nu se stie daca va fi acasa si ca e mai bine sa fiu in spital in cazul in care se apropie mom nasterii.zis si facut.ma "cazeaza" undeva intr-o camera din mansarda cladirii pt ca spitalul era full de mamici si bebei.sus o liniste de mormant,nu era nimeni asa ca-l rog pe sot sa-mi aduca calculatorul in cazul in care-i permite doctorul.ii se da acceptul si pleaca spre casa sa-mi aduca pretiosul obiect,ceva dulce caci simteam nevoia sa mananc dulciuri(probabil de la oboseala acumulata in ultimile zile de nesomn)si o minge mare de 1m/1m pt exercitii.raman singurica si incep si contractiile mele sa se inteteasca.ma plimb pe holisorul acela,cobor scarile la etj-ul 2,le urc ,iarasi le cobor caci citisem ca miscarea ajuta la dilatarea colului.vine sotul cu obiectele cerute mai sta putin cu mine si pleaca sa-si rezolve treburile.intre timp contractiile s-au intetit iar printre ele eu scriam mesaje pe forum.ora 13,mi se aduce pranzul dar de durere nu reusesc decat sa mananc desertul.trei feliute de portocala.dupa putin timp vars tot ce mancasem,iar o asistenta imi spune ca de acum nu mai este mult asa ca sa cobor pt a vedea cat m-am dilatat.surpriza:dilatatia mea era una si aceeasi cu cea de dimineata 4,5cm.ma reantorc in camera si ma hotarasc sa dorm putin caci ma asteapta ore lungi de acum in colo.ma asez in pat si ce credeti contractiile sunt mai puternice decat atunci cand stau in picioare,ma ridic si-mi reancep rondul etajul 2 si 3.durerile erau fff puternice,imi simteam vezica plina dar nu puteam urina.merg jos la asistente le spun ca nu pot urina si ma inteapa cu ceva sa-mi curga urina.trec si peste faza asta.se face ora 18,cobor din nou la etajul 2 si rog o asistenta sa verifice dilatatia,stupoare dilatatie 5.ma ridic si incerc sa merg dar o contractie ma imobilizeaza.im momentul acela intra doctorul si-i spun ca nu mai rezist si sa-mi faca ceva pt a mai estompa durerile,il intreb de peridurala si stiti ce-mi spune:"nu facem peridurala decat dimineata!".imi venea sa-l strang de gat.cum adica numai dimineata?pai eu ce nu-s de dimineata aici nu mi s-a putut spune atunci lucrul asta?.nesimtitul imi mai si rade in fatza si-mi spune"pai ce dureri ai tu daca mergi inca pe picioarele tale.adevaratele contractii sunt atunci cand nu te mai poti ridica din pat!"(parca eu statusem in pat!)m-am enervat la maxim si i-am spus ca vreau cezariana caci nu mai rezist sunt obosita si nu cred ca fac fatza la o nastere normala.raspuns"cezariana facem maine caci astazi nu pot!".am dat un cap in usa de langa mine si le-am spus "nu-mi faceti cezariana ma tai singura si-mi scot copilul afara caci nu mai pot!.evident ca s-au speriat si mi-au spus ca-l asteapta pe sot sa le semneze actele pt eventualele riscuri.a venit sotul si am semnat amandoi foile dupa care au inceput pregatirile de operatie.la 19.10 min am intrat in sala de operatie.am fost dezbracata complet,mi s-au pus niste sosete lungi pana la solduri.o boneta in cap si perfuzia la man stanga.o infirmiera a venit sa ma rada pe burta si jos(unde am facut foliculita a 2-a zi) iar alta se chinuia sa-mi monteze aparatul de monitorizarea a inimii si a tensiunii.ok toate au fost pregatite si se da startul pt inceperea operatiei.cand apasa butonul on al masinii pt inima nimic.eram conectata la un aparat care nu functiona.toti cu niste fetze speriate incat m-au speriat si pe mine.abia in mom acela am constientizat riscurile unei operatii.in mintea mea nu era decat o intrebare"oare sunt profesionisti?da oare am sa ma mai trezesc?"(pe atunci nu stiam ce fel de anestezie au sa-mi faca).se rezolva problema aparatului,ma intorc pe o parte si-mi introduc anestezicul in coloana.imediat nu-mi mai simt picioarele si doctorul incepe procesiunea.in fatza aveam pus un paravan pe care intr-o clipita a tzasnit sangele meu.ma uitam ingrozita la ce aveam in fatza ochilor.simteam cum mi se umbla in pantece,un lichid cald mi s-a prelins printre picioare si corpul meu a inceput sa salte ca si cum ar fi fost tras cu un vacuum.in secunda urmatoare i-am auzit tipatul micutului meu.cu capul intors catre asistenta care-l luase pt al masura,sterge si a-i desfunda caile respiratorii am putut vedea cum un jet de urina a tiasnit pe femeie.m-a pufnit rasul si mi-am spus in gand"asa mamica razbuna suferinat maicii tale!".mi l-au adus doar pt 30sec cat sa-l pup si sa-i urez printre lacrimile de fericire un bun venit in sanul familiei noastre.tati l-a tinut in brate mult,timp in care i-a facut poze cu telefonul.
mi se spune sa dorm in timp ce ma coseau dar imi era frica ca nu ma voi mai trezi sa-mi vad copilul,asa ca am ramas treaza mult timp dupa aceea.m-au transportat in rezerva unde tati mi-a aratat pe camera video puiutul mult asteptat.ma uitam cu lacrimi in ochi si nu-mi venea sa cred ca ghemotocul acela de om imi apartine,ca in sfarsit am sa-l tin in brate.tati a plecat acasa ca ci nu i-au dat voie sa stea decat pana la ora22 iar eu am ramas treaza pana dimineata uitandu-ma la poza lui KEN de pe telefon.
a doua zi m-am ridicat din pat,cu perfuzia dupa mine am fost la toaleta(pt ca-mi scosesera sonda) iar cand am vrut sa ma deplasez sa-mi vad copilul nu m-au lasat.m-am intors in pat iar la fiecare planset de copil intrebam asistentele"e copilul meu?el plange?.uneia i s-a facut mila de mine si mi l-a adus in camera.nu pot exprima in cuvinte sentimentul care m-a strabatut in acel moment.seara aveam sanii fff umflati si l-au adus pe micut sa-i dau piept.nu-mi venea sa cred ca gurita aceea atat de mica suge cu atata putere.din a 4-a zi l-au lasat sa stea in camera cu mine si de atunci pot spune ca mi-am intrat pe deplin in rolul de mama.
toata suferinata prin care am trecut este rasplatita zilnic de KEN prin zambete,zambete care noua parintilor ne topesc inimile si ne fac sa-l iubim mai mult si mai mult pe zi ce trece.
octy si KEN http://photos.yahoo.com/octyb
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by monica-elizabet
ideea era ca am incercat sa am o alimentatie bogata, sanatoasa si ma tot intrebam cum de mi-a iesit asa???
puiu, parca esti copil, zau asa!
pai esti la a doua sarcina, ai depozitele de vitamine deja "golite" de bebe nr. 1, nu stiai?
eu sunt si asa anemica de cand ma stiu, si uite ca n-am mai murit!
si tot cu tardyferon fol ma tratez!la multi ani cu intarziere!
trinity, mie imi place sofia, sau sophie... numele asta inseamna intelepciune... imi place mai mult decat celelalte 2... sa nu te superi, era doar o propunere
acuma ma apuc de citit povestea lui bitzone...
in rest, sunt bolnava cu klebsiella asta... nimeni nu mai zice nimic? ati inteles ca o iau toti nou-nascutii???