Gata cu optimismul :((

Am sperat sa fiu optimista pana la sfarsit, dar nu stiu daca trec doar printr-o perioada, de altfel normala in sarcina, sau asa va fi de acum in colo.
Ma tem de mor de nastere prematura. Nu ma incurajeaza nimeni, doctorul ma sperie si mai rau, azi am plans toata ziua. Am ezitat pana sa scriu. Nu am vrut sa va dezamagesc, dar nu mai pot. Nu am pe cine sa sun, cui sa ma plang, va rog, incurajati-ma. Mi-e atat de teama sa nu mi se intample ceva, uneori ma simt binisor, apoi iar am contractii, dureri jos sau sus de burtica. Ma rog neincetat sa ma ajute Dumnezeu sa ajung cu sarcina la termen. Oare nu mai am destula credinta? La inceput mi-a fost teama si sa ma atasez de bebe, dar cu trecerea timpului am ajuns sa il iubesc enorm. Nici nu stiu pana la ce saptamana e pragul de care trebuie sa trec ca sa scap de orice pericol. Cel putin nu aici. Ma tem sa nu se intample ceva si sa nu ajung la Bucuresti, aici nu am incredere nici in medici nici in spital.
Il iubesc atat de mult pe bebe si nu vreau sa il pierd.
Iertati-ma daca v-am dezamagit cu descurajarea mea. Va rog, ridicati-mi cumva moralul, nu mai pot.



Rici 27 sapt. si "minunea lumii" din burtica
Poze:
http://community.webshots.com/user/Rici_intalnire_DC-new
http://photos.yahoo.com/rachelowen77
http://community.webshots.com/user/rici_o (Rici si burtica magica)

______________________________________________________________

„Dumnezeu să te tină în palma mâinii Sale, iar îngerii să te îndrume mereu.”

madalina horsa spune:

draga mea, daca mai plangi si te tot gandesti la prostii, chiar ca o sa faci rau bebicului.
Nu am mai citit postarile tale si nu stiu de ce ti-e teama, ai probleme sau asa pur si simplu? Daca chiar nu poti scapa de temeri vino in Bucuresti pana nasti, chiar daca va trebui sa-ti iei concediu sau ..nu stiu ce mai implica asta.
Oricum, sa sti ca eu am nascut cu o doctorita neonatolog care a salvat chiar copii nascuti mult inainte de termen, era o mamica chiar cand am nascut eu cu copil nascut cu 1,4 kg si acum e bine mersi bebele. Medicina a progresat, nu stiu in ce oras esti tu acum dar se pot rezolva multe in multe spitale din tara.
Important e sa te aduni, sa iti dai tu insati incredere ca va fi bine. Si, repet, daca nu poti, vino in Bucuresti unde inteleg ca ai incredere mai mare in medici, e foarte important sa fi calma in perioada asta.
Pupici,
Madalina

CryssUK spune:

Draga Rachel,
Respira adanc, fruntea sus si la gunoi cu gandurile negre!
Daca te gandesti la bine, o sa atragi binele si bebe o sa stea cuminte in culcusul lui pana la termen.
Din cate stiu eu parca 36 sapt tb sa stea bebe acolo ca sa fie ok, dar sunt multi copii nascuti si de 1,5kg si au trait frumos si au ajuns de ocupa 2 locuri in autobuz!:)))

Nu sunt f bine informata, dar din cate stiu eu...atunci cand dr-ul preconizeaza (cu motive intemeiate) ca bebe se va naste prematur,ar tb sa iti faca niste injectii pt maturarea plamanilor lui bebe.
Nu stiu daca se fac in Romania sau cand si cum se procedeaza!
Cel mai important este sa te rogi, sa ii spui lui D-zeu sa iti tina pe bebe acolo pana la termen!Fara credinta, dar cu un sac de cunostinte soi de statistici nu faci nimic!
Cred cu tarie ca totul este posibil prin credinta!
Noi toti simtim uneori ca ne indepartam de EL si ca nu mai avem puterea sa ne rugam , dar El e acolo si ne ajuta cand ne stie in necaz!
Am sa ma rog pt bebelul tau, chiar daca nu is eu foarte credincioasa.
Incearca sa te relaxezi, sa faci ceva ce iti place si nu ai mai facut de mult! cumpara-ti flori, asculta muzica, mergi intr-o biserica si vb cu un duhovnic, fa o fapta buna ajutaand un om necajit!
Stresul are un rol negativ asupra copilului si e pacat sa te stresezi.
Doctorii pun multe, dar pana la urma pot exista toate conditiile posibile pt un esec si totusi cineva sau ceva sa transforme totul intr-o reusita.

Nu te teme! Nimic nu iti poate face rau tie sau bebelului, atata timp cat D-zeu e cu voi.Si El e acolo fie ca te rogi sau nu in clipa asta!
Pup la voi,
Cristina

carmelica spune:

Draga rachel,

Parca ma vad pe mine cand eram insarcinata !
Eu am o prietena care mi-a spus: "Pai de ce te ingrijorezi ? Daca Dumnezeu ti-a dat copilul o sa aiba el grija de voi."

Eu iti zic acelasi lucru.

Multa sanatate si curaj,

Carmelica si puiuta

spic de grau spune:

Draga Rachel - ca si Carmelica ma recunosc in temerile tale.
Eu aveam un motiv in plus sa zicem (in afara de hormoni ) - sotul meu s-a nascut prematur si - fi atenta: la DOAR 900g!

Tot gandindu-ma la prostii, pana la urma am nascut prematur (asa ca incearca sa te linistesti - e fff important sa nu fi stresata, sa fi ZEN). David s-a nascut la 35 saptamani si 4 zile si a avut 2.4kg. Daca te vei uita la pozica vei vedea ce pui simpatic am


Deci - fruntea sus! Bucura-te de momentele astea, ca eu nu am stiut sa ma bucur, am stat tot timpul stresata iar apoi mi-a parut rau.
Si gandeste-te ca ai un Dumnezeu deasupra care te apara (nu fi slaba ca mine ).

OK? Hai pupici si sa aud ca esti optimista!

Luminita si www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=spic%20de%20grau" target="_blank">DAVID - 11.03.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34758" target="_blank">Povestea nasterii lui David

"Il y a des fleurs partout, pour qui veut bien les voir" (Henri Matise)

manupop spune:

draga rachel,
fii linistita pt ca asta e cel mai important
pt tine si bb.eu aveam un calm in mine cand eram in 27 de saptamani cu bb ca nimic nu mai exista pe pamant decat eu si puiul meu.
citeste,mananca ce iti place,uita-te la tv,cumpara-ti ceva ce te bucura si nu sta inchisa in casa .iesi la plimbare ,prin magazine, fa lucruri care te-ar putea relaxa.
ai grija de "voi"!
manu

gio spune:

Draga Rachel,
Inteleg f bine ce simti si prin ce treci, pt ca eu am avut o sarcina cu probleme si m-am stresat f tare pe tema asta. Dupa 28 de saptamani, daca se naste, copilul e considerat nou nascut si il pun la incubator, daca asta te linsteste. Daca dr te nelinisteste, gaseste-ti altul care sa te incurajeze! Eu am stat de la 20 de sapt cu contractii, de la 26 cu iminenta de avort si tratamente peste tratamente. Colul era intredeschis, eu ma stresam, citeam tot timpul pe net cum este un prematur la 24-25 26 sapt,...Stii ce m-a linistit? Dr de la ecograf, la 29 de sapt, il tot intrebam cat mai are colul, si el n-a mai reusit sa-l masoare, avea sub 1 cm si s-a uitat la mine f calm si a zis: Daca a tinut pana acum, tine el si mai incolo!
E drept ca din trimestrul 3 am stat mai mult pe acasa, in pat, nici nu mai m-am atins de nimic, toata treaba in casa a facut-o sotul, dar rezultatu la meritat!! Gandeste-te ca daca intri in trim 3, ai ajuns pana aici, vei ajunge si la termen! Trim 2 e cel mai riscant din punctul asta de vedere, dar tu nu mai ai decta cateva zile! So, fruntea sus, nu privi sarcina ca pe o boala ci bucura-te cat mai mult de ea (cat as mai vrea eu sa simt un b bin burtica..dar atunci eram asa ingrijorata...), pretuieste fiecare clipa asa, insarcinata, pt ca vine termenul , o sa nasti fara probleme, bb o sa creasca,si momentele unice din sarcina nu se mai intorc inapoi!
Eu am nascut la termen, in 39 de sapt, de se mirau dr cum am reusit sa duc la capat o sarcina cu atatea probleme! Dar uite ca se poate! Si nu am fost singura. Numai in timpul sarcinii m-am conversat cu 2 gravidute si ele in aceiasi situatie, una dintre ele nascand chiar cu o sapt dupa termen!!!
Mangaie-l pe bb prin burtica, pune-i muzica, vorbeste-i (spune-i pe nume daca stiti ce e) si o sa vezi ca o sa te asculte si o sa stea acolo linistit pana la termen!
Gio si Taisia

Elenalove27 spune:

draga rachel te rog sa te linistesti si sa ai incredere in Dumnezeu ca totul va fi bine .
Sunt alaturi de tine si ma rog pentru tine si "minunea lumii" sa treceti cu bine peste aceasta perioada .
...si inca ceva, Nu uita ca bebe simte orice stres asa ca relax draga rachel.
Va pupam cu drag si va dorim multa sanatate.

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603" target="_blank">Povestea lui Alvaro-Daniel
web1-www.picturetrail.com/Elenalove27" target="_blank">web2-web3-
Halloween

Carolyne spune:

Draga Rachel,

Asa cum te-au sfatuit si celelelte fete linisteste-te in primul rand.
Cu incredere in Dumnezeu o sa reusesti. Si nu te mai gandi la asta.
Mie mi-au descoperit diabet de sarcina in utimele 2 luni si a trebuit sa tin un regim alimentar destul de dur. La inceput am plans si am fost f. stresata si trebuia sa imi fac de 4 ori/zi test de glicemie. Dupa o perioada nu m-am mai gandit deloc la aceasta problema si am ajuns ca am si gustat dulciuri de cateva ori si glicemia a ramas in limite normale.
Eu zic ca psihicul conteaza f.f. mult.
Multa sanatate,

Carolyne si Veronica

carina spune:

Draga mea,
In primul relaxeaza-te. Eu am avut o sarcina cu iminenta de avort de la inceput pana la sfarsit. Doar doua saptamani din sarcina nu am luat medicamente. In rest, tratamente peste tratamente. La mine, era nasol, ca am uter infantil si toti medicii (mai putin cel care mi-a urmarit sarcina), mi-au spus ca nu are rost sa fac un copil si mi-au insirat o multime de grozavii. La 27 de saptamani eu am intrat in travaliu (norocul meu (??) a fost ca am avut colul dur si nu am inceput sa ma dilat), dar avea contractii regulate si dureroase. Atunci mi s-au facut injectii de maturare a plamanilor copilului si mi s-a spus ca si daca se naste atunci nu va fi nici o problema. Dar, am fost cuminte, am stat mult in pat (m-am facut cat o balena), am luat tratamentul cum scrie la carte (daca luam cu intarziere chiar de 2 ore pastiluta iar incepeau contractiile), am incercat sa nu ma stresez si am ajuns pana in saptamana 36. Am nascut o frumusete de fetita de 3500 de grame si 55 de cm, cuminte si sanatoasa. Se poate!! Trebuie doar sa crezi in minunea ta!

Anda si printesuca Carina (2 ani)
http://community.webshots.com/user/andamihai

ana maria spune:

Rachel, eu stiu cate ceva despre problemutel tale pentru ca suntem colege la mamici de ianuarie-februarie. Eu am aproape 29s asa ca nu pot sa-ti spun experienta mea ca sa te incurajez. Dar si eu am probleme si gandesc pozitiv ca sa pot sa depasesc si sa nu-l afectez pe bebelica. De la inceputul sarcinii mi-am fixast tot felul de obiective: sa trec de 12 saptamani, sa ajung in luna a 7 a, iar ultima data vroiam sa ajung la 32s.

Intre timp am realizat ca nu e o idee buna, cel mai important e sa fii optimista, sa-ti rerpeti mereu ca totul va fi bine si sa stai cumintica in pat. Daca totusi esti asa ingrijorata in continuare vorbeste cu doctorul sa te interneze mai repede si sa te supravegheze permanent. Cred ca ar fi oricum o idee mai buna sa vii mai devreme in Bucuresti, ca sa nu mai ai apoi emotii.

Ana Maria

Succes si s-auzim numai de bine!!!