Cum am depasit momentul!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 7

Aprilie spune:

Draga Mickyyy,
Abia acum am citit postarea ta si mi s-a strins inima...

Vreau sa-ti spun ca NICIODATA in viata nu e momentul "potrivit" sa faci un copil !

Eu am 2 copii,la peste 10 ani diferenta iar sotul meu a incercat INSISTENT, de fiecare data ,sa ma faca sa renunt !

Deci : atit la tinerete cit si la "batrinete" sarcinile ne-au luat pe nepregatite...presiunile au fost mari (din partea sotului,in primul rind dar si a mamei respectiv bunicii mele precum si a socrului...).

Toata lumea a dat veto, toti au considerat ca e total inoportun sa (mai) avem un copil (prima data pe considerentul ca eram inca studenti si nu aveam de nici unele iar a doua oara pt. ca-s prea "batrina", la aproape 40 de ani ).

Baietii mei sint azi cea mai mare bucurie a vietii mele !!

Regretul meu ( care ma va insoti pina la sfirsitul zilelor mele) e ca nu am TOTI copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu !

La timpul respectiv aveam "alt" suflet si "alta" minte iar astfel de greseli sint IREVERSIBILE din pacate...

Indiferent cit de "impotriva" e sotul tau acum, peste ani va simti si gindi altfel.

Sotul meu imparte cu mine acum amaraciunea unor decizii TOTAL GRESITE ,pe care le-am luat impreuna,cu multi ani in urma !

Ma bucur mult ca ai renuntat la avort!

Nu vei regreta NICIODATA ca ai nascut (si ai) un copil !
Vei regreta enorm, insa, INTOTDEAUNA un avort !

Cu bine, Aprilie , mama a 2 baieti nemaipomeniti

Florentina G spune:

Felicitari Mikyyy!!!
Ma bucur din tot sufletul pentru decizia pe care ati luat-o!!!
Nici nu vreau sa ma gandesc la ce va simti sotul tau cand isi va vedea puiutul si se va gandi ca o decizie luata sub presiune ar fi putut sa-i spulbere toata fericirea!

Te asteptam din nou sa postezi sfaturi si pareri la "mamici de mai iunie 2005", ca doar esti o mamica cu experienta, nu?

Te pup si crede-ma ca mi-au dat lacrimile cand ti-am citit mesajul!

Tina

Mickyyy spune:

multumesc tututor, mi-au dat lacrimile citind mesajele voastre, cred ca nu mi-as fi iertat-o niciodata daca nu pastram bebelusul.

Si-acum sa va povestesc cate ceva despre ziua de ieri, ca atunci eram inca in stare de soc, mi-a trebuit aproape o zi ca sa-mi revin la normal.

Noaptea de marti spre miercuri a fost un cosmar, nu cred ca am reusit sa inchid ochii mai mult de juma de ora. Si n-am fost singura, si tati se framanta langa mine dar nu voia s-o recunoasca , chiar am avut senzatia la un momentdat ca plangea, dar e posibil sa ma insel.
In fine, noaptea a trecut cumva, iar de dimineata galusca mica s-a sa puna si ea o vorba buna la tati , asa ca de cum s-a trezit s-a repezit la el si-a inceput sa-i sopteasca TATA TATA. Era prima oara cand zicea tata, desi vorbea in legea ei de aproape 2 luni si urla prin toata casa mamamama. Nu va spun cat a fost de emotionant momentul .
Eee..trece si asta...ne echipam sa mergem la spital. Abia ma abtineam sa nu izbucnesc in lacrimi, mai ales ca venise deja bona (care nu stia nimic din toata povestea). Reusesc cumva sa-mi impun sa nu ma mai gandesc la asta, si dupa un drum de cosmar (am facut o ora si ceva pe drum, era o aglomeratie de nedescris) ajungem la spital. Cum m-am vazut in fata cabinetului n-am mai rezistat si-am izbucnit in lacrimi. Iese doctorul, ma vede, incearca sa ma linisteasca, nu prea-i iese, ne mai lasa sa ne calmam, ca nu-i nici o graba. Mai trec cateva minute bune...eu la fel, cu nasu'n batista si ochi-n lacrimi. Vine din nou la noi doctorul, nu prea stia nici el ce sa faca, asa ca ne da trimiterea sa mergem sa facem fisa. Intr-un final reusesc sa ma mai linistesc, imi iau inima-n dinti si plec cu trimiterea-n mana la registratura sa-mi faca fisa. Ma vede si doamna de-acolo, se vedea clar pe fata mea cat eram de dornica sa avortez , si-ncearca si ea sa ma intoarca din drum. Mai stau cateva minute si acolo, nici ea nu se hoatara sa-mi faca fisa, nici eu nu ma hotaram sa plec. Tremuram toata si ramasesem deja fara servetele, mai aveam putin si-mi foloseam maneca de la pulovar . Si in timp ce stateam eu acolo ca vitelu la poarta noua, cu ochi-n lacrimi si fara nici o tragere de inima sa merg mai departe, il pufneste un ras de zile mari pe barbata-meu . In momentul ala am clacat, m-am repezit sa-i smulg hartiile din mana secretarei si-am inceput sa urlu pe-acolo ca eu nu mai fac nici un avort, ca-mi bag picioarele, ca eu plang si el se distreaza, si tot asa....ce-o fi fost la gura mea, d-zeu stie ca eu nu-mi mai aduc aminte.
Atunci nu realizam ce fac, da' v-am zis, cred ca cei care erau pe-acolo se distrau de minune. Tati radea-n continuare si incerca sa ma linisteasca, da-i cu mangaieri, cu vorbe bune, cu hai acasa pisoi ca n-avem ce cauta aici, da' nu mai era chip sa se-nteleaga cu mine. Asa ca pleaca dupa doctor sa-l anunte ca noi plecam acasa. Vine doctorul la mine, eu plangeam in continuare. Incepe sa-mi explice ca e ok, ca putem sa plecam acasa sa ne mai gandim, da' nu prea mult ca totusi dupa 10 saptamani el chiar nu mai poate face nimic (eu avema deja 9). La care barbata-meu i-o taie scurt, ce sa ne mai gandim, gata, ne-am hotarat, il pastram. Nu spun ce s-a mai bucurat si doctorul, ca sa fie intrun ceas bun, ca o sa vedem ca va fi totul bine, ca copii intorsi din drum sunt cei mai norocosi, in fine, una peste alta a reusit ma mai linisteasca.
Dar de linistit cu adevarat abia ieri seara am reusit, cand mi-am dat seama ca n-a fost doar o decizie de moment a tatalui si am aflat si de ce l-apucase chicotitul. Dinainte de a ma repezi eu catre secretara sa-i smulg hartiile din mana el luase decizia sa-l pastram si primul gand care i-a venit in minte in momentul ala, inainte sa apuce sa-mi zica mie ceva a fost: "uite ca a reusit sa ma pacaleasca din nou , iar se repeta istoria!".

Una peste alta, aseara am stat calare pe telefon sa anuntam lumea , "soacra-mea" chiuia de mama focului cand a auzit ca va mai avea un nepotel, tata facea calcule ce-o sa fie....in fine...a fost o debandada de zile mari. Si in sfarsit...pot sa ma bucur si eu de bebe .

Gata, , am fugit la munca ca deja am pierdut juma de zi pe net.....hihihi....ma gandesc ce moaca va face sefu cand o sa-l anunt ca's gravida din nou....n-am nici 2 luni de cand m-am intors la munca si o sa plec iarasi .

Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)

Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii

gianina-alina spune:

sint sigura ca o sa stirnesc multe zimbete ironice dar tot iti spun:
ERAM CONVINSA CA NU O SA RENUNTI LA PUIUT!
sa fiti sanatosi, sarcina usoara,un puiut frumusel, cuminte si norocos!
multi pupici !
Andreea si eu

roxanica-mamica spune:

mi-au dat lacrimile citind ce ai povestit ! ma bucur enorm ! sa fie intr-un ceas bun !!!!

malina_mircu spune:

stii (ca si prima oara) nu ti-ai gasit locul unde sa intrebi ce sa faci, toata lumea este adusa aici de aceeasi motivatie, dragostea pentu copii. si bine ai facut ca aici aia cerut ajutorul ca uite rezultatul .

oare i-ai dai si lui tati sa citeasca? da-i macar acum daca nu a citit pana acum.

si macar de acum incolo nu ne mai da emotii. pls. macar al treile si al patrulea sa fie planificati (nu m-am putut abtine sa nu scriu si aici)

pupici
Malina siDanutz (5 aprilie 2004) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=35266" target="_blank"> povestea nasterii

ralucah spune:

Doamne Mikyyy, parca mai ieri scria tati pe forum ca ai nascut.
Mi-au dat lacrimile cand am citit acum ce ai scris. Sa iti dea D-zeu sanatate multa si sa iti indeplineasca visele. Va fi greu, dar ai sa vezi ca se vor lumina toate si zambetul copilului tau va sterge toate lacrimile astea de acum.

Si de-as avea darul prorociei si tainele toate le-as cunoaste si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii din loc iar dragoste nu am...nimic nu am!

chri spune:

Ma bucur pentru voi!

ralucah spune:

Mikyyu iubita mai bine schima titlul subectului in "cum am depasit momentul!"

Si de-as avea darul prorociei si tainele toate le-as cunoaste si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii din loc iar dragoste nu am...nimic nu am!