Cum am depasit momentul!
Raspunsuri - Pagina 3
Delia21 spune:
As putea sa-ti spun atat de multe,dar nu vreau sa imi fac viata publica aici,dar iti pot spune ca la 20 ani m-am vazut in strada ,cu valiza in mana,intr-o tara in care ajunsesem de 3 saptamani si nu cunosteam pe absolut nimeni,nu aveam loc de munca si engleza mea era vai de mama ei.Sotul meu de atunci(am divortat) imi daduse jumatate de ora sa imi pun lucrurile in valiza si sa plec unde vad cu 2 ochi.Nu am plins,nu mi-am plins de mila, si nu mint cand iti spun ca in ziua aceea Dumnezeu a fost cu mine,iti jur,se poate verifica,persoanele care mi-au iesit in cale in acea zi inca traiesc.Ai grija de voi.
CryssUK spune:
Dumnezeuleeee!
Am stat ,am citit subiectul, am inchis pagina, iar am deschis-o ...pur si simplu nu imi gaseam linistea daca nu-ti raspundeam.Nu pot sa stau cu mainile in san cand stiu ca o inimioara nu va mai bate incepand de maine.
Nu vreau sa te critic, nu am dreptul asta si sincer (din tot ce ai postat) am dedus ca esti o femeie desteapta, inimoasa,o mama iubitoare si de ce nu...o norocoasa.
Stiu ca e usor sa vorbesti cand nu esti in locul celuilalt ,dar permite-mi te rog sa iti spun o vorba!
Poate nu esti credincioasa dar totul e un mare plan divin.D-zeu a vrut acum , ca acel pui de om sa se creeze.Nu-i intamplator, nu-i strica planul divin!
Puiul ala e al tau, seamana cu tine si cu sotul tau,poate ii e teama,poate plange......
Un copil aduce noroc,maree noroc chiar si la bani si iti dau un exemplu: aveam o prietena care nu era casatorita, care isi pierdiuse serviciul cu 2 luni inainte de a ramane insarcinata,traia intr-un mic oras de provincie unde locurile de munca vacante aproape nu exista si nici nu avea parinti de ajutor.
Imi amintesc si acum ziua in care si-a facut testul de sarcina si apoi vizitele la doctor, intrebarile, teama , decizia:voia sa faca avort.Cu un ajutor de somaj de 1 000.000lei in 1999 nu faceai mare lucru.
Apoi am stat de vorba, s-a gandit si si-a dat seama ca nu poate renunta la copil, ca nu vrea de fapt asta,ca ar fi atat de singura fara el.Eu radeam si nu imi venea sa cred,Dora avea sa devina mamica!
Acum are o fetita de 4 ani(Ioana -Raluca), un copil extraordinar de inteligent,vesela, intelegatoare si f blonda cu ochi mari si verzi.
Nu stiu cum a trecut peste lunile de iarna cand fara un ban in buzunar statea in frig cu un bebe mic,dadea drumul la aragaz ca sa aiba un pic de caldura,si se bucura enorm cand ma vedea in pragul usii cu ceva bun de mancare(o placinta,niste sarmale, ce se putea gasi).Era o fire mandra si nu voia sa se injoseasca, dar stia sa accepte ajutorul celor sinceri.In vara urmatoare s-a angajat pe un post, dar nu avea bani multi.Imi amintesc ca Ioanei ii dadea carnita, iar ea nici nu se atingea...imi spunea ''e pt Ioana''!
Imagineaza-ti un om de 46kg, un schelet ambulant ,plimband in carucior un butoias de copil gras si rumen in obraji.Asta era mandria ei, implinirea de o viata!
Acum 2 ani s-a angajat pe un post f bun si are un salariu frumusel cu care traieste destul de bine.Mereu imi spunea ca parca norocul ii iesea in cale,toate lucrurile se intosesera in favoarea ei.Asa era,crede-ma!
A realizat pe plan profesional si material mai mult decat se chinuise o tinerete(avea 34 ani cand a facut copilul),multe usi i s-au deschis fara sa bata macar!
Cine ?De ce?Cum? ......raspunsul e f aproape ......
Daca o sa renunti la sarcina,o sa traiesti toata viata cu povara crimei,cu povara unui suflet care s-a pierdut printre stele, si ai fi puut sa-l opresti aici langa tine, sa il ocrotesti...si nu ai facut-o si nu o sa il mai regasesti niciodata.
Daca o sa alegi sa il pastrezi,D-zeu o sa iti dea noroc,o sa te ajute!
Stiu ca tu nu esti casatorita legal cu sotul tau, dar daca e sa il pierzi il pierzi mai ales daca renunti la sarcina.Tu stii f bine, ca inima lui vrea copilul, dar ca ratiunea ii spune:NU.
Tensiunea psihica de dupa avort nici nu se compara cu mofturile normale ale unei femei gravide, deci nu asta e motivul!
D-zeu pedepseste f greu avortul si multe nenorociri si greutati vin dupa asta si spun asta pt ca am exemple vii pe care le cunosc si nu pt ca as fi f credincioasa.Merg rar la biserica,dar cred in puterea divinitatii testata pe pielea mea si a multor oameni apropiati!
Stiu ca nu e dreptul meu sa te conving sa patrezi copilul,poate vorbele mele au fost grele........dar......asta e ceea ce simt si ce vad.
Daca alegi sa pastrezi copilul, de Craciun cand vin in tara am sa iti trimit o suma modica de bani ca sa ii pregatesti lucrusoare pt noul nascut!Promit, si eu ma tin de promisiune! As vrea sa pot face mai mult dar nu pot, insa dupa cum ai vazut pe Forum noi intre noi nu ne lasam la greu!
Curaj!
Cristina
Lauraa spune:
Ufff, si eu am zis ca nu ma bag... Dar nu mai pot sa ma abtin. Mickyyy, o sa-ti fie fff greu dupa aceea.Foarte greu. Extrem de greu. O viata intreaga. De cate ori te vei uita la Malina il vei vedea si pe copilul pe care nu l-ai lasat sa traiasca. Fiecare pas al ei va fi insotit de intrebarea "el cum ar fi fost?" Doamne,nici nu vreau sa ma gandesc... e teribil... Ceea ce astazi crezi ca de maine va fi in sufletul tau nu e nici macar o miime din ceea ce intr-adevar va fi. Inainte sa fiu mama nu am stiut asta. Mai gandeste-te, copilasul sta acolo linistit,nu stie ce-l asteapta... 
Gandeste-te la sa-l dai spre adoptie, sa-i dai sansa vietii...
Mama de 
Lara Celine
saphir spune:
Mickyyy, ma tot invart in jurul acestui subiect si imi zic de fiecare data ca nu iti scriu...dar nu ma pot abtine.
Spui ca nu iti doresti sa faci acest avort si totusi ai hotarat sa mergi pe acest drum, datorita tipului cu care traiesti. Te-ai gandit la ce va fi dupa, cu voi??? Oare ai sa il mai iubesti la fel? Oare ai sa-l mai poti privi in ochi, stiind ca este un "criminal", ca te-a impins sa faci ceva ce nu iti doreai??? Ca ati uncis un suflet nevinovat...pentru ca pana la urma ceea ce faceti voi este crima....
Eu chiar vorbeam cu al meu barbat de povestea asta si ii spuneam, ca daca ar fi indraznit sa comenteze ceva legat de sarcina mea, mi-as fi luat copilul si as fi plecat fara sa ma uit in urma. Nu as putea sa traiesc alaturi de un astfel de om, nu te supara pe mine. Mai bine singura, cu 2 copii dar implinita si linistita sufleteste, decat cu constiinta incarcata si avand lange mine un om care nu stie sa aprecieze viata.
La noi se spune ca, atunci cand vine un copil, vine cu binecuvantare asupra casei si a familiei. Si crede-ma asa este.
Poate sunt dure vorbele mele, poate ai sa te superi pe mine....asta e, imi asum riscul, dar este ceea ce cred si ceea ce simt. Nu pot concepe ideea unui avort, avand in vedere ca motivele sunt, dupa parerea mea, puerile.
Saphir 
si 
Amos Daniel (26.02.04)
Bebelusi de ianuarie - februarie 2004
...si pozele noastre
Roxy Trixy spune:
Si eu am zis ca nu ma bag... dar ma bag!
1. Pentru un copil e nevoie de 2, amandoi oameni maturi care stiu ce vor, deci hotararea trebuie sa fie a amandurora! ( nu vorbim de femei singure care isi iau viata in maini si fac ce vor cu ea )
2. Nu il mai transformati pe sotul in cauza intr-un mare monstru...
Pentru o sarcina tot de 2 e nevoie, amandoi participand la actul in sine in egala masura
3. Ca sa decizi sa aduci pe lume un copil trebuie sa ai si ce sa ii oferi, cu ce sa il cresti, partea cu "micile ajutoare" e doar de moment. Din cate am inteles eu, situatia e destul de critica, mai ales ca nu aveti unde sa stati, aveti deja un copil care era si el nevoile lui.
Mie personal nu imi place cum se pune problema cu pacat , bla bla...
Decat sa faci un copil pe care sa il privezi de strictele necesitati, mai bine... De ce nu ne gandim cat e de greu in tara aceasta care nu ofera nici un sprijin, cat de greu se creste un copil!
Dar oare familia pe care o ai nu este si ea destul de importanta? Oare ei nu mai conteaza pentru tine? Oare ei chiar nu au un cuvant de spus? Iti imparti problemele si viata cu barbatul langa care ai ales, oare parerea lui nu conteaza?
Stiu, e greu pentru o femeie sa ia o asemenea decizie, decizia iti apartine numai tie, dar nu cred ca trebuie sa fie cineva de afara atat de transant in pareri, si sa influenteze destinul a trei oameni, destinul unei familii.
Micky, eu una iti doresc multa intelepciune!
http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta
Laura T spune:
Nu, Mickyyy, nu fa asta, o sa regreti toata viata! Dupa cum eu nu pot sa ma iert si sa-l iert pe cel care, acum 9 ani, m-a facut sa ucid copilasul pe care-l aveam in burtica...Dupa ce tot el il dorise (nu e vorba de sotul meu de acum). Mereu, uitandu-ma la fetitele mele, ma gandesc ca ar fi mai trebuit sa am un copilas (fetita /baiat, oare ce ar fi fost?)...Nu, n-o sa mi-o iert niciodata, si nici D-zeu nu m-a iertat, caci urmatoarea sarcina dupa aceea, pe care mi-o doream enorm, am pierdut-o...
Mai ai timp sa te razgandesti...
Laura si bebitele: Bianca (5 ani si jumatate) si Ramona (2 ani si 5 luni)
http://community.webshots.com/user/lauratenea
ancuta06 spune:
Mikky, stiu ca e greu. O decizie ca aceasta se ia foarte greu. Suferinta de dupa, insa, va fi mult mai mare, in conditiile in care deja ai un copilas. Te vei uri pt ce ai facut. Malina iti va da puterea sa mergi mai departe, dar nu vei mai fi la fel.
Eu am facut o intrerupere, cand eram in liceu. Un an de zile nu am mai fost normala, desi nu aveam cum sa iau alta hotarare. Am plans cat nu am plans in toata viata mea.
Au trecut 5 ani de atunci. Nu am uitat. Suferinta nu e mai mica. Acum am un baietel de un an. Ma uit la el si mi-l imaginez pe cel pe care l-am ucis. Alta intrerupere de sarcina nu as mai putea face vreodata. Oricare ar fi riscurile.
Gandeste-te, daca nu iti permiti sa ai doi copii, gandeste-te la posibilitatea de a-l da spre adoptie. Sunt multe familii care nu pot avea copii. Acest bebelus, pentru tine este un necaz, in conditiile date, dar pentru altii ar fi un miracol. Iar pentru bebelusul tau, ar fi sansa de a trai.
Orice decizie ai lua, iti va fi greu. Nu cred ca relatia cu prietenul tau va fi la fel de buna ca inainte. Si, pana la urma, amandoi sunteti vinovati, pentru ca nu v-ati protejat.
Imi pare, sincer, rau, de durerea pe care o porti in suflet.
Si, ca sa-ti raspund la intrebarea din titlul subiectului....daca te hotarasti sa mergi mai departe si sa faci avort, incearca sa nu te mai gandesti la asta. Convinge-te ca ai luat singura decizie posibila si mergi mai departe. Fii cea mai buna mamica pentru fetita ta.
Nu cred in Dumnezeu, asa ca nu te trimit sa te spovedesti.
Ancuta & Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
Florentina G spune:
Mickyyy, vreau doar sa-ti spun ca si eu am trecut prin aceeasi situatie in urma cu aproape doi ani. Eram intr-o relatie veche de noua ani,totul mergea perfect intre noi, cand am ramas insarcinata. Am vrut sa-l pastrez insa el s-a impotrivit si nu pentru ca nu isi dorea un copil cu mine, ci din aceleasi motive ca si prietenul tau... nu aveam casa, el avea pretentii mai mari de la viata, ar fi vrut sa fim cat de cat stabiliti si sa-i putem oferi ma multe copilului nostru. In final m-am lasat convinsa.... si am facut avort.....
Dupa asta relatia noastra a inceput sa se degradeze incet, incet...el ma iubea la fel de mult, insa eu incepusem sa il privesc cu alti ochi, in subconstientul meu s-a intamplat ceva care ma indeparta de el cu fiecare zi care trecea. Nu mai simteam aceeasi fiori cand ma atingea, chiar incepuse sa-mi displaca, il priveam mereu cu ochi critici si mi se parea ca nimic din ce face nu este bine.
Atunci nu imi dadeam seama de asta, insa s-a ivit o ocazie de a pleca la un curs de specializare in strainatate iar eu am acceptat fara sa ma gandesc o clipa la ce se va intampla cu relatia noastra... M-a implorat sa nu plec, a facut orice sa ma intoarca din drum, insa nu a fost chip. Iar cand m-am vazut departe de casa, printre straini, am realizat ca nu imi este dor de el, ca nu mai simt nimic pentru el. I-am spus totul in fata si a fost foarte dureros, pt. el a fost o lovitura puternica.
Acum mi-am refacut viata, sunt fericita si insarcinata din nou pe deasupra insa stiu ca el trece prin clipe grele si nu se poate obisnui cu ideea.
Ceea ce vreau sa-ti spun este ca o astfel de decizie nu ramane niciodata fara urmari.
Si vreau sa-ti mai spun ca in perioada cat am fost insarcinata odata cu mine mai era insarcinata si o alta colega, care bineinteles a pastrat copilul si a fost tare dureros sa vad cum ii crestea burtica, stiind ca la fel puteam fi si eu.... Iar acum posteaza pe forum la "copilasi de august - septembrie 2003" si nu ma pot abtine sa nu intru mereu pe forum si sa urmaresc cum evolueaza bebelusii care ar fi fost de aceeasi varsta cu al meu. Imi fac rau singura.... insa nu ma pot abtine....
Gandeste-te ca si tu ai postat de atatea ori la "mamici de mai - iunie 2005" si va fi tare greu sa sti ca si tu ai fi putut fi acolo...
E nu vreau sa-ti influentez hotararea, insa stiu ca o decizie de moment iti poate influenta toata viata.
Sper ca oricare ar fi hotararea ta , sa ai puterea sa o iei oricand de la capat, sa lasi toate problemele in urma si sa te gandesti ca viata asta este asa de nedreapta uneori ca nu merita sa ne-o facem si mai grea cu buna stiinta.
Iti doresc tot binele din lume!
Tina
carmelica spune:
Draga Mickyyy,
Mai ai timp sa renunti la decizia luata. Nu face avortul, da-i sansa fetitei tale sa aiba un fratior sau o surioara. Bebelusul va veni cu binecuvantari in familia voastra !
Si exista si o alternativa in cazul in care crezi ca nu poti sa-l cresti, il poti da in adoptie si astfel vei putea sa fericesti o familie (sincera sa fiu nu cred ca tatal copilului te va lasa sa faci asta cand il va vedea adus pe lume).
Doamne ajuta sa iei decizia cea buna,
Carmelica
star33 spune:
Draga Micky, ma alatur din nou tuturor fetelor care te roaga sa nu faci avortul ! Te rog inca o data : RENUNTA la idee!
Asa cum spunea cineva mai sus, crezi ca viata ta alaturi de sot va fi buna dupa ce faci avortul ? Nu va fi ! Tu il vei uri pe cel care ti-a provocat atata suferinta! Si daca tot vrei un bebe, "dar mai incolo", de ce sa nu te bucuri de viata lui acum? Adica acum il omori si dupa aceea incerci sa il regasesti? Te rooooog!
Si roaga-te la Dumnezeu asa cum Il simti tu si o sa vezi ca te vei simti linistita cu decizia de a pastra bebelusul. Iar sotul tau se va intoarce spre bunatate! O sa vezi! Este mare puterea lui Dumnezeu, sa nu ne indoim de ea nici o clipa!
Iti tin pumnii si astept sa ne spui ca ai renuntat la avort.