Cum am depasit momentul!

mamica dulce spune:

micky,ti-am citit povestea de dincolo...am sperat din suflet sa se rezolve frumos...
micky,intreruperea de sarcina se poate face pana in luna a treia,eu asa stiu...deci ati mai avea timp sa va ganditi si razganditi,nu e musai maine dimineata la 9.Asta chiar nu poate sa ti.o impuna sotul tau.Desi,daca tu ai luat deja hotararea...poate cu cat mai devreme cu atat mai usor.E greu de spus,numai tu stii ce.i in sufletul tau.
Sunt de acord cu adriana,daca simti nevoia du-te la biserica,pe mine ma ajuta,desi nu sunt o bisericoasa.
Simt nevopia sa.ti scriu acum...dar imi este si frica,ca nu cumva sa fac mai mult rau decat bine.
insa orice decizie ai lua,noi suntem tot aici,sa ne bucuram sau sa plangem impreuna.
cu drag,

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

mamica dulce spune:

quote:

---

Poate dupa ziua de maine ar trebui sa incerci sa-ti pui un pic de ordine in viata, sa te gandesti ce e cu adevarat important pentru tine si sa actionezi in consecinta. Fii sincera cu tine...

---

eu cred ca cel mai propice moment este chiar ziua de azi.Nu maine,nici poimaine.Doar Scarlett zicea "o sa ma gandesc maine la asta"
micky,eu zic sa ai discutia asta cu sotul tau ,si mai ales cu tine insati inca de astazi.Si daca maine la 9 se termina totul ,macar e decizia ta si ,cum a zis si boolina,poate asa e sa fie,ca sa nu risti sa pierzi tot ce ai construit pana acum.Daca nu,ai sa ai 2 copii si cred ca si sot,ca la urma urmei nu-i nebun sa te lase,te iubeste,o adora pe malina..
aici prefer totusi sa nu intru,ca nu-ti cunosc casa si barbatul.
cu drag,


http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce

poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0

star33 spune:

Micky draguto, MAI GANDESTE-TE si nu fa asta !

De ce nu te gandesti ca Dumnezeu a vrut ca tu sa ai inca un bebe, care poate va impaca pe tine pe sotul tau in loc sa va desparta. Crede-ma, Domnul intotdeauna stie ce face, trebuie doar sa avem incredere in El!

Chiar daca ni se intampla in viata lucruri cu care nu suntem de acord, ele toate sunt spre binele nostru. Trebuie sa stim asta! Iar daca inima ta spune sa nu faci intrerupere, atunci NU O FA! Ia incearca-l pe Dumnezeu putin si lasa-te in voia Lui, sa vezi ca va fi bine! Sr fi bine sa te rogi Domnului sa iti dea putere si o sa vezi ca asa va fi. Sau ar fi si mai bine sa vorbesti cu un preot, sa iti deschizi inima si vei vedea ce bine te vei simti !

Chiar eu am incercat asta intr-un moment de cumpana.

Te roooog mai gandeste-te! Stai de vorba cu tine insuti si vei reusi![fl]

Mickyyy spune:

Adriana, nu pot sa zic ca nu sunt credincioasa, ci doar nu's genul bisericos. Undeva acolo sus exista un Dumnezeu numai al meu, care atunci cand mi-a fost greu a fost aproape si tare mi-e teama ca-l voi mania atat de tare cu decizia mea si atunci cand voi mai dori un alt copil n-o sa vrea sa-mi dea.
Si intr-adevar, buba nu cred ca e neaparat bebelusul sau momentul, ci ideea unei noi sarcini care il terorizeaza pe barbata-meu. Pentru ca atunci cand am fost gravida cu Malina, trebuie sa recunosc, am fost ingrozitor de ciufuta, uneori cu motiv, dar cel mai adesea fara. Acum stiu unde am gresit si sunt convinsa ca greselile nu se vor mai repeta, dar el s-a retras in cochilia lui si preventiv sare la atac la orice gest al meu care-i aduce cat de cat aminte de sarcina trecuta si orice gest care-l fac, orice lucru marunt pentru care-i cer ajutorul degenereaza intr-un adevarat scandal.

Ramonika, a fost un "accident", sau altfel spus metoda calendarului n-a mai vrut sa functioneze in acea zi. Nu a zis ca ne paraseste daca nu fac cum vrea el (chiar daca intr-adevar a zis ca-mi va lua fata in caz ca ne despartim, dar intr-un alt context), ba chiar la un momentdat a zis ca va fi alaturi de mine indiferent de decizie, insa in momentul cand a simtit ca decizia mea nu seamana cu a lui a inceput sa devina agresiv verbal si nu s-a mai putut purta nici o discutie normala cu el.

Mamica dulce, stiu ca se poate face pana in luna a treia, dar deja am amanat-o aproape o luna tot in speranta ca ceva se va schimba si cu cat o aman mai mult cu atat e mai dureros. Oricum medicul meu mi-a dat deadline 9 saptamani, dupa care a zis ca el nu se mai baga, si sincer daca va fi s-o fac as prefera s-o fac cu medicul meu, cel cu care am nascut si stiu ce-i poate pielea.

Oricum multumesc pentru sfaturi, pentru gandurile bune...pentru tot.

Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)

copiloi spune:

Mi-e greu si mie sa ma bag in toata treaba asta.....dar daca ai postat pe forum, inseamna ca esti "dispusa" sa citesti mai multe pareri....
Tot ce vreau eu sa-tzi spun este ca nu stiu cata liniste vei avea in suflet si cata pace va fi in casa, dupa ce vei face pasu asta....Pe de o parte te inteleg, dar trebuie sa te gandesti ca acest avort nu-l vei uita toata viatza...O vorba spune ca unde este un copil, este si paine....Ganditi-va amandoi ca acest copil va poate "inflori" viatza, in timp ce un avort.....
Va doresc sa va ajute Dumnezeu sa luatzi hotararea cea mai buna!

Alina

ana maria spune:

Cred ca suferi foarte tare. Dar daca ai luat decizia asta tu stii ce e cel mai bine. de obieci noi femeile suntem destul de impulsive si sentimentale iar hormonii ne fac sa ne dorim enorm copilul din burtica. Iar barbatii sunt maiu rationali si poate vad mai bine... Iti tin pumnii si ma rog la Doamne Doamne sa te ajute pe tine sa treci acest mare hop. O solutie ca sa depasesti perioada de dupa ar fi sa iti iei o mica vacanta si sa pleci undeva cateva zile, cu copilul.

Ana Maria

Succes si s-auzim numai de bine!!!

lily spune:

Mickyyy
tu insati spui ca esti "la un pas de a lua o decizie pe care cred ca o voi regreta toata viata" ! Asa ca sfatul de a nu lua decizia ar fi cel mai indicat! Nu doar ca vei regreta, dar vei suferi stiind ca linga un copil, putea sa traiasca si al 2-lea. Cum sa se linisteasca al tau sot cind ai hotarit sa faci avort? Dar la tine si la viitorul copil nu s-a gindit?
Am cunoscut mame care dupa ani multi nu se puteau ierta ca facusera avorturi, desi mersesera la biserica, se spovedisera .
Viata este un dar de la Dumnezeu.
Probabil vei face alt copil cind vor fi conditii mai bune.
Sper sa gasesti putere sa depasesti acest moment.

mymirela spune:

draga Mickyyy,

te rog mult nu avorta! poate tu stii chiar mai bine decat mine ca vei regreta enorm de mult aceasta decizie, de aceea te rog sa o reconsideri! tocmai am citit povestea nasterii Malinei si vad ca si in cazul ei povestea a debutat cam tot asa. adica tu o vroiai, el nu...dar pana la urma ai luat decizia de a pastra copilul. dar...gandeste-te cum ar fi viata ta acum daca atunci ai fi optat pentru intreruperea sarcinii. nu-i asa ca te-ai simti cea mai nenorocita dintre femei?! si...crede-ma asa te vei simti maine daca vei renunta la copilasul tau!
uite, eu iti propun ceva! as vrea sa adopt eu copilul tau cand se va naste! promit ca o sa incerc sa te ajut cu tot ceea ce pot in perioada cat esti insarcinata, iar dupa aceea o sa am eu grija de el/ea.
astept raspunsul tau!
ma rog ca decizia pe care o vei lua sa fie spre mantuirea sufletului tau!

mirela

mmc_nd spune:

Micky, ma alatur si eu celor care te roaga sa pastrezi copilul. Citesc acum povestea nasterii Malinei si sunt cu lacrimi in ochi. Stiu ca nu ai inima sa o faci, iar Dumnezeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti duce. Ai incredere in El si totul va fi bine!

Delia21 spune:

Sa ma ierti pentru cele ce iti voi scrie,dar gandeste-te cum te vei mai putea intoarce si privi in ochi pe cel care iti cere sa iti omori copilul?Asta nu inseamna ca nu ar fi in primul rand vina ta.Incearca pentru 3 minute sa inversezi rolurile,tu esi bebe mic din burtica si parintii vor sa te omoare.Nu stiu ,dar mie una mi se pare cumplit,cu atat mai mult cu cat nu e vorba de un copil facut printr-un viol.Stii cat de multi tatici pe lumea asta au facut fite si taraboi cand au auzit de bebe si pentru aia multi nu si-au putut stapani iubirea cand si-au vazut progeniturile crescand?mai ales ca spui ca el te iubeste iar pentru Malina e un tata bun.Chiar il vezi in stare sa isi urasca copilul?poate,dar pentru cata vreme?I este si lui frica,dar toate sunt trecatoare,chiar si frica.Incearca sa te gandesti ca daca cineva incearca sa omoare un om,acel om are sansa sa incerce sa fuga,sa tipe,sa se apere,sa faca ceva,puiul tau nu are acea sansa,nu poate fugi niciunde,nu te poate ruga sa-i lasi viata,nu poate cadea in genunchi sa va ceara mila.Iarta-ma dar vreau sa fac eu toate astea in locul lui,poate nu crezi dar plang cu lacrimi si ma rog lui Dumnezeu cel mare si atotputernic sa va induioseze si sa va dea curaj si iubire pentru acest pui care este al vostru.