Cum am depasit momentul!

N-am crezut ca voi mai ajunge sa postez din nou aici, credeam ca a venit soarele si pe strada mea, dupa ce luni bune am fost "client fidel" al acestei sectiuni.

Sunt la un pas de a lua o decizie pe care cred ca o voi regreta toata viata, de a curma o viata nevinovata, de a renunta la un bebe pe care mi l-am dorit si mi-l doresc in continuare, si totusi, impotriva vointei mele continui sa merg orbeste pe un drum pe care stiu ca n-am ce cauta. Simt ca se prabuseste totul in jurul meu, ca orice as face tot prost va iesi, ca indiferent ce decizie voi lua ceva a fost iremediabil stricat.
As vrea sa scriu multe, dar nu-mi gasesc cuvintele...tot ce simt in momentul asta e un gol urias si nimic cu care sa-l pot umple.
Stiu ca deja e prea tarziu, si totusi continui sa sper prosteste intr-un miracol, care stiu clar ca nu se va intampla.
Nu vreau decat sa pot depasi cumva momentul asta, dar simt ca nu pot. Nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea ca maine la ora 9 totul se va sfarsi .

Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)

Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii mele

Ramonika spune:

Micky mama, da si tu detalii. Cum te putem ajuta altfel...?
Despre ce e vorba? Ce sau cine te impiedica sa pastrezi copilul pe care ti-l doresti?
Oricum curaj si nu renunta pana ce nu ai incercat tot ce este omeneste posibil sa salvezi un sufletel nevinovat...

infofun spune:

Iarta-ma nu stiu exact despre ce e vorba, insa nu pot sa trec si sa nu-ti scriu macar un mesaj de incurajare.
Imi pare rau, si sincer iti doresc sa treci peste momentele grele, sunt sigura ca te vor face mai puternica. Tu stii cel mai bine ce simti si cum sa faci sa treci peste dureri!!!
Numai bine si sa dea Dumnezeu sa faci cum e mai bine!!!

GabrielaHope si bebitza din burtica!!! DPN 18 Martie
"Cel mai mare pacat este acela de a nu zambi, macar odata, in fiecare zi de viata!"

melina34 spune:

sint alaturi de tine, imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva dar ..it happens; cateodata viatza e dura, trista, rea,haina, cateodata trebuie sa faci lucruri pe care nu ti le-ai fi imaginat vreodata, cateodata e ..oribil, e o incercare grea;
capul sus, e greu dar timpul te va vindeca,
itzi tzin pumnii,
M.

Androix spune:

Mickyyy, eu cam stiu cum sta treaba. Ti-am zis si dincolo la mamici ca am tot sperat sa se indrepte lucrurile si sa nu fii nevoita sa iei aceasta decizie. Nici macar nu stiu ce sa-ti spun ca sa te incurajez si sa nu cumva sa fac mai mult rau. Dar totusi pana la urma am sa-ti spun ca merita totusi sa mai faci o incercare cu sotul tau. E adevarat ca diferenta ar fi mica intre copii, dar pana la urma nici tu nu ai de unde stii cata putere ai, si trebuie sa ai incredere ca Dumnezeu te ajuta atunci cand ai mai mare nevoie si nu te va lasa la greu.
Ceea ce este foarte important este faptul ca tu te lasi dusa pe acest drum pe care singura spui ca nu vrei sa-l urmezi. Este adevarat ca deciziile se iau in doi intr-un cuplu si de asta sper totusi sa ajungeti la un consens. Din pacate aici nu exista drum de mijloc. Eu va sfatuiesc sa mai aveti inca o discutie. Mai este vreme pana maine dimineata. Spui ca ai sa regreti aceasta decizie toata viata. Sunt sigura ca daca va razganditi nici unul dintre voi nu va regreta vreodata ca aveti doi pui, chiar daca munca se va dubla, tripla... Iubirea din caminul vostru se va inmii.
Mult curaj si lupta pentru sufletelul nevinovat!

Andreea
Life is like a box of chocolates. You never know what you're gonna get!

gianina-alina spune:

pui mic!incearca sa citesti mesajul tau ca si cind ar fi al altcuiva!
ai facut?ce sfat ai da unui om care stie ca decizia pe care a luat-o(?)deja ii va afecta toata viata?sa nu o ieie,nu?asta a fost pimul meu impuls:nu fa ce ai de gind sa faci!
dar....fiecare isi stie cel mai bine 'necazurile si bucuriile' ,posibilitatile,limitele...
eu cred ca daca ai ajuns deja la o concluzie,ai gindit-o mult si bine si alta varianta nu ai!
sau nu este ...aplicabila!
de ce spui ca impotriva vointei mele?
inca ceva:eu cred ca miracolele se intimpla!nu te putem ajuta nicicum?
daca crezi tu ca nu putem...eu sint convinsa ca ai incercat tot ce s-a putut ...
te pupacesc cu drag,
giani

Mickyyy spune:

Ramonik, nu stiu daca are sens sa intru in amanunte, n-as face decat sa pun sare pe rana, hotararea (asa proasta cum e ea) e deja luata, eu vreau doar sa fac cumva sa pot sa depasesc momentul care va urma.
Motivele sunt pur egoiste (clasice: n-avem casa, avem deja un bebe mic si pe nimeni sa ne ajute in viitor, ce mai....daca ar fi sa le insir pe toate niciodata nu va fi momentul pentru inca un bebe), eu n-am gasit unul suficient de puternic ca sa justifice hotararea care am luat-o.
Tatal crede ca nu-i acum momentul pentru inca un bebe (culmea e ca isi mai doreste copii, dar nu acum), iar hotararea mea de a-l pastra fara sa tin cont de parerea lui a transformat ultima saptamana din viata mea intr-un cosmar.
Insa indiferent de motive, eu nu mai am puterea sa lupt, risc sa pierd tot ce am acum. Nu cred ca relatia noastra va mai rezista inca 8 luni de zile in conditiile de acum. Deja starea mea s-a transmis fetitei care de cateva nopti nu mai doarme si urla in continuu fara nici un motiv aparent. Realtia in cuplu e la pamant, ne certam din orice, ne spunem cuvinte grele unul altuia, ba chiar am ajuns la discutii de genul "daca ne vom desparti eu n-o sa-ti las fata".
In mometul in care am zis ok, facem programare pentru avort, totul a reintrat brusc in normal. Numai ca eu am ramas cu durerea-n suflet si nu-i gasesc leac.

Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)

Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii mele

mariagi spune:

scumpa mea,iti doresc multa sanatate tie si frumoasei Malina.stiu ca nu este o decizie usoara,am trecut si eu prin asa ceva.si durerea ramane in suflet multa vreme.tu stii cel mai bine ce este bine pentru tine si fiica ta.daca spui ca lucrurile au intrat in normalitate,dupa ce a-ti ajuns la decizia de a intrerupe sarcina,poate ca asa este cel mai bine.pentru voi toti.motivele alea egoiste sunt in esenta extrem de rationale.si poate ca sotul tau a gandit bine ca nu este momentul acum.s-a gandit la situatia materiala,la la fiica voastra si nu in ultimul rand la tine.

cu drag,
Maria

adriana spune:

Mickyyy, probabil ca ti-e greu, asta reiese si din mesajul tau, dar de ce sa renunti la puiul mic din burtica? Oare el sa fie cauza tuturor relelor din viata ta? Un pui mic si nevinovat, la fel ca Malina? De ce nu lasi puiul in pace si nu te uiti in alta parte, acolo poate unde e buba?

Stiu ca ai mai scris mesaje, in parte stiu povestea ta, nu cred ca stiu totul din viata ta, dar ma gandesc ca in alta parte sta raul. De ce nu lasi parintii sa vorbesca singuri, de ce nu te duci la biserica sa te cununi cu sotul tau si sa pui un inceput bun vietii de familie?

Poate ca tu nu esti credincioasa, eu ti-am scris aceste sfaturi din prisma unei ortodoxe, daca am scris gresit sau am ranit, imi pare rau.
Cel mai bine ar fii sa te duci la un preot sa te spovedesti, poate el iti va arata o cale mai buna decat cea pe care vrei s-o iei acum.

Mai stai, nu actiona in graba, nu lua hotarari impinsa de la spate, e vorba de tine, de copilul tau, de mantuirea ta pana la urma.
O mangaiere mica pentru tine,

Adriana mamica lui www.earpower.com/bebe" target="_blank">Codrin(19 aprilie 2002) si a www.earpower.com/bebe/olguta" target="_blank">Olgutei(6 decembrie 2003)

Ramonika spune:

Micky,

Cu riscul de a parea rautacioasa, de ce nu v-ati gandit bine (mai ales tatal, care e asa inversunat) inainte de a-l concepe, ca nu va doriti acuma un copil? Oare nu este si raspunderea barbatului intr-o relatie sexuala? Ba cum sa nu… si poate el trebuia sa fie mai cu capul pe umeri decat tine cand a conceput copilul, deoarece spui ca el este cel care nu isi doreste un copil acum. Deci eu consider ca este mult mai mult vina lui decat a ta. Insa ce sa faci? Asa stau lucrurile. Barbatul face o greseala, iar femeia suporta consecintele.
Mi se pare ca este foarte egoist si rau la suflet cand zice ca va paraseste daca nu faci cum vrea el…

Oricum cred ca esti decisa… O reteta pentru a uita totul nu iti putem da, pentru ca nu vei uita… Daca poti trai cu gandul asta, bine, daca nu… nu stiu zau…...

boo lina spune:

Micky, daca hotararea e luata asta e. Eu una zic ca e cea mai buna (chit ca risc sa ma trezesc cu niste rosii in cap) din moment ce pe asta ai ales-o. Daca ai pastra copilul probabil ti-ai pierde sotul, certurile vostre ar transforma viata fetitei intr-un cosmar si risti sa te trezesti cu 2 copii si fara nici un sprijin. Eu asa vad situatia si ma gandesc ca asa ai vazut-o si tu din moment ce ai luat hotararea pe care ai luat-o. Stiu ca un avort nu e niciodata placut, cu atat mai mult cand iti doresti un copil dar pana la urma trebuie sa pui in balanta totul...
Si mie mi se pare ca ceva va ramane iremediabil stricat si undeva in adancul sufletului ai sa-l acuzi pe el pentru decizia luata. Poate dupa ziua de maine ar trebui sa incerci sa-ti pui un pic de ordine in viata, sa te gandesti ce e cu adevarat important pentru tine si sa actionezi in consecinta. Fii sincera cu tine...