CUM SA IES DIN CERCUL VICIOS CE MA STRANGE RAU?
Raspunsuri - Pagina 3
sorana spune:
Dorsilia, sfat practic: Ganditi-va (tu si sotul) la matusi sau alte persoane din familiile voastre care ar putea avea girja de bb. Nu pentru acum ci pentru mai tarziu, cand vei merge la serviciu. Mie mi se pare solutia ideala: iti ajuti cu bani o ruda, ea te ajuta cu bb (si, fiind platita, va face cum spui tu ca vrei) si nici nu bagi persoane "straine" in casa. Din pacate nici Monica mea nu are bunici (adica o are pe soacra-mea dar e ca si inexistenta, cam din aceleasi motive ca ale tale: Credeam ca numai soacra-mea ar fi in stare sa spele carpe in cada copilului 
)) si matusa mea e super draguta si ne ajuta. Matusa cu pricina are aproape 70 de ani dar este in putere si activa si are doar o pensie mica asa ca e "reciproc avantajos".
Imi pare rau pentru relatia cu mama ta dar pentru ea: cum iti asterni asa dormi! Mama ta va vedea baietelul cate 2-3 ore pe saptamana (sau chiar la 2 saptamani), sub supravegherea ta (asa pateste si soacra-mea, nu ca i-ar pasa dar socrul meu vrea sa mai vada copilul uneori). Iar tu te vei descurca singura! Nu e usor dar e posibil!
Sorana si Monica (2 ani)
Dorsilia spune:
Nu avem nici o ruda in oras, asa ca o sa gasim alte solutii, vom vedea ce la momentul respectiv, deocamdata nu-mi mai bat capul cu probleme viitoare, trebuie sa le facem fata celor prezente.
Mama e topita dupa copil, marele ei vis e sa-l ia la ea, intruna zice asta, e pur si simplu hipnotizata de micut, imi zice tata ca se uita la pozele lui de n ori pe zi si vorbeste de el intruna, abia asteapta sa vina in vizita si cand vine e numai cu mana pe el, ar vrea sa-l pupe nonstop. Deja face planuri pt cand voi incepe eu serviciul insa eu refuz sa ma gandesc la asta, vom trai si vom vedea ce solutii vom avea, atata ma rog la D-zeu sa ne dea sanatate sa-mi pot creste copilasul eu, sa nu incapa pe mana oricui altcuiva. Eu stiu ce vreau sa-i gatesc, stiu cum vreau sa doarma, cum sa-l imbrac si ce sa-i povestesc. Vreau sa-i las libertatea sa devina autonom, nu vreau sa-l sufoc, vreau sa aiba initiativa si sa se simta responsabil conform varstei, sa vorbim cu el pe intelesul lui despre orice, sa-l facem sa participe activ la viata familiei, nu sa-l tinem deoparte ca "e copil". Parerea lui va fi ascultata si discutata. Nu stiu, as dori sa il cresc de asa maniera incat sa se simta liber alaturi de noi, liber sa exploreze si responsabil de ceea ce face, sa fie sigur pe el si sa aiba incredere sa ne vorbeasca noua ca parinti despre visurile lui, despre ceea ce face sau ar vrea sa faca, sa ne ceara ajutorul ... vreau prea mult oare?
corina iulia spune:
draga mea draga, tu ai atata putere in tine cumnici nu stii! doar da-ti ragaz sa o vezi. si increde-te in tine,fa cum sti, nu cum zic alti. tu ai o tehnica si mama ta alta. s-ar putea ca acum sa fi schimbat radical macazul si din foarte severa sa fi devenit foarte patrunsa de dragoste si uneori prea multa strica la caracter. nu-ti lasa punctul de vedere. e bine ca ai puterea sa vezi ce-ti lipseste si ce poti sa faci. e bine ca bani nu sunt o problema, e bine ca sunteti sanatosi si ai grija de familia ta, mai presus de tot. cate un pic de egoism nu strica. sunt rea, asa-i?:)
oricum , sa nu te dai batuta.
Andrada spune:
Draga Dorsilia, mie mi se pare ca mama incearca sa-l supuna pe copilul tau la acelasi abuz emotional la care te-a supus si pe tine in copilarie. E normal ca o bunica sa vrea sa ajute, sa-si iubeasca nepotii, sa fie aproape de ei...etc
Dar nu mai e normal daca pune toata ziua mina pe el, daca e "hipnotizata" de el, daca nu il lasa nici 5 minute in pace, daca se refera la el ca la "baiatul meu". Eu ti-as propune sa iei o pauza de mama pentru ceva timp. Pina iti limpezesti gindurile. Mie inca mi se pare ca mama ta incearca sa te manipuleze, sa iti impuna propriile pareri, mi se pare de ex ca nu te respecta...
Daca insa luati o pauza una de cealalta, relatia voastra va avea timp sa se maturizeze iar tu sa iti gasesti tonul, cuvintele si sentimentele fatza de mama ta. Nu uita ca in situatia actuala desi ar trebui sa fie vorba de copilul tau si de tine, e iar vorba de mama ta, de sentimentele ei, de ce face ea, de cit il iubeste ea pe baiat...etc
Nu o lasa sa iti fure clipele minunate cu copilul tau, ca sa o ajuti pe ea sa fie bunica sau mama care n-a fost pentru tine.
A avut o sansa, a pierdut-o, acum e rindul tau sa fii mama!!!
A
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
Dorsilia spune:
Aveti dreptate, e randul meu sa vad ce pot si e randul meu sa fiu mama.
Sentimentele mele? sunt extrem de impletite si amestecate la maxim....lipsteste ceva esential - respectul, nu pot zice ca nu-mi pasa de mama mea, sau ca o urasc...insa stiu sigur ca nu a stat o clipa locului cand eu eram mai mica sau mai tanara, sa se gandeasca daca putea face ceva mai bine pt mine, daca greseste undeva, cumva. A abordat totul rigid si fara prea multe cugetari. Paote e bine sa poti fi asa....Eu insa sunt exact pe dos....cuget pana-mi iese fum pe urechi pana sa iau o decizie in legatura cu copilul meu, vreau sa fiu convinsa ca fac bine si pt asta sunt in stare sa citesc si sa intreb si sa ma informez in 10 parti. Poate ca nu e bine nici asa, insa deocamdata asa simt. Acum de exemplu incepe diversificarea la varsta de 4 luni si ceva pt bebele meu....dau din colt in colt sa fiu sigura sa nu fac vreao tampenie, sa-i fac rau, sa fie totul igienic...Ce usor de mama care fara prea multe nazuri mi-a dat sare, zahar, carne, ficat, oua de la 2 luni, plus lapte de vaca de la nastere, indoit din minima fericire cu ceai....n-am dat coltul dar nici grozav n-am dus-o cu sanatatea. Mai trag si acum din greu
Ina Stan spune:
Dorsilia, uite am citit si eu oful tau, si zambesc trist, gandindu-ma cum am rezolvat eu lucrurile, acu...100 de ani. Am plecat cat mai departe! La vreo 12 ore de mers cu masina, asa ca ne vizitam doar o data pe an. Abia tarziu mi-am dat seama ca ei au procedat cum au crezut ca e bine, cu mintea si educatia pe care o aveau. Nu stiau altceva. Oricum in primii trei ani ei mi-au crescut copilul, ca eram studenta, si nu prea aveam alta solutie. Si culmea, educatia data lui a fost fara repros. Intre timp se schimbasera probabil, sau poate varsta i-a facut mai deschisi, mai inventivi, cu mai mult timp si disponibilitate, nu stiu. Cand am inceput sa lucrez, l-am luat si relatia creata intre bunici si nepot nu mi-a creat deloc probleme de autoritate, si nici n-a trebuit sa lupt sa-l dezvat de ceva obiceiuri rele. Ca sumar, cred ca mi-au crescut copilul, in acei trei ani, cu mult, mult mai bine decat m-au crescut pe mine.
Am reusit astfel sa trec peste reprosurile pe care le aveam in mine, dar desigur, ca si tine, nu le-am uitat.
Acum, cand eu sunt aici, departe, si merg acasa, plang ca in sfarsit, am reusit sa iert, si pot sa dau eu, unei mame in varsta, pentru ca doar ea mai e, iubirea pe care demult, ea n-a stiut sa o arate, chiar daca exista. Si asa a fost sa fie...Si culmea, eu cred profund ca acea copilarie, m-a facut mai puternica. Poate ca e greu sa te simti singur, si fara nici un sprijin pe lume, dar asa "se caleste otelul". Nu stiu daca te ajuta cu ceva povestea mea, stiu doar ca peste 20 de ani, poate vei gandi ca mine.
P.S. Nu trebuie sa crezi ca pledez cumva pentru a-i da mamei copilul in ingrijire. Doar sa nu fii panicata, probabil ca nu are incredere in tine, pentru ca asa s-a obisnuit, (si din pacate asa sunt unii parinti), si poate ar fi bine sa porti o discutie deschisa cu parintii, in care sa nu te certi, dar sa vada din tonul si cuvintele tale ca esti un adult de X ani. Sa vada ca vrei sa-i ai in continuare alaturi, ca bunici doar, nu ca parinti pentru copilul tau. Sa respecte hotararile tale si sa-ti arate dragostea pe care o au, dandu-ti ajutor atunci si acolo unde ai tu nevoie.
( Si eu am simtit ca parca isi iubesc nepotul mai mult ca pe mine, dar poate ca asa sunt bunicii...)
Succes!