CUM SA IES DIN CERCUL VICIOS CE MA STRANGE RAU?

Buna!

am sa fiu scurta, asta pt ca am tendinta sa ma lungesc si sa scriu romane, amintiri din copilarie si nu vreau sa plictisesc cititorii.

- nu resuesc sa trec peste abuurile la care am fost supusa in copilarie, adolescenta si prima tinerete de catre ai mei- abuzuri emotionale in primul rand, dar si fizice, e drept mai rare, dar jignitoare

- actualmente sunt mamica unui baietel de 3 luni, dar de la Dumnezeu nu altceva. Mama mea vine pe la noi in vizita si ar vrea sa stea mai mult (in jur de o saptamana) insa noi nu dsipunem de spatiu si sotului cat si mie ne place intimitatea. In plus are idei de a-mi lua copilul la ea (la 70 km distanta), subliniind intruna ca e "baiatu ei". Cand m-am opus mi-a zis ca de la vara oricum il va lua ca eu va trebui sa ma intorc la serviciu si n-o sa am de ales si ca il va creste ea, eu urmand sa-l vizitez in weekend-uri. La cei 31 de ani ai mei va spun sincer ca nu ma pot stapani si ma enervez crunt cand aud asa idei, mai ales ca mi-am promis de mult ca daca ma va ajuta D-zeu sa am un copil il voi creste asa cum mi-as fi dorit eu sa fiu crescuta: iubita, apreciata si mai ales respectata.

Ar mai fi multe de spus insa problema centrala e ca de aproape fiecare data cand ne intalnim ne certam si certurile se exind apoi in tot grupul familial pt ca exista "suporteri" de ambele parti. Ma extenueaza situatiile. Ma obosesc cumplit si-mi distrug chiar comunicarea si relatia cu sotul. Din cauza nervozitatii nu mai am rabdare cu el si ajung "sa-l trimit la colt" fara prea multe motive. Ma deranjeaza ca mama actualmente a facut o fixatie pe copilul meu si chiar daca o scot afara (cand nu aveam copil, cand eram necasatorita ma scotea ea afara fara menajamente si-mi intorcea spatele fara probleme, nu facea nici un pas spre impacare si trageam eu de ea sa o imbunez), deci chiar daca as scoate-o afara ar reveni ca hipnotizata la "baiatul ei". Ma bucur ca-l iubeste si vrea sa se ocupe de el insa trebuie sa existe niste limite si sa respecte deciziile mele in privinta modului de a se ocupa de el. In 2 zile cat a stat la noi i-a stricat programul de somn si l-a rasfatat aiurea incat a demolat ceea ce incepusem eu sa construiesc...o noapte intreaga de dormit si ultima masa cel tarziu la ora 22. Acum iar se trezeste noaptea si are chef de joaca in schimb doarme ziua, si tot asa, sat scartzaie chiar daca nu are disconforturi doar pt a fi carat in brate. Eu il obisnuisem cu luatul in brate numai dupa ce papa si cand doream sa-i arat prin casa lucruri, sa-i povestesc despre ceea ce vedem, altfel ma jucam cu el asezat in scoica scaunului de masina, in carucior, sau patut, insa existau momente cand il lasam sa se joace si singur, sa exploreze cu privirea si manutele jucarelele atarnate deasupra patutului, si eu vorbeam cu el din bucatarie lucrand cate ceva. Intram in raza lui vizuala des si copilul statea linistit si se juca chiar si o jumatate de ora adesea.
Mama sarea sa-l ia in brate la fiecare oftat si noaptea intra la el in camera des desi eram eu cu el acolo. Eu ii spal biberoanele intr-un fel, il hranesc intr-un fel, il iau in brate intr-un fel, ii spal lucrurile intr-un fel, ma rog....ea face altfel. Mereu trebuia sa fiu cu un pas in urma ei refacand ba una ba alta ce era legat de copil. I-am spus sa se limiteze la gatit, curatenie si spalat alte lucruri decat ale copilului, daca doreste sa ma ajute. Poate nu suna prea bine ce am scris insa...asta este. Numai un exemplu: eu in cadita copilului spal numai lucrurile copilului si imbaiez copilul, ea s-a apucat sa spele inclusiv servetele unse si patate de la bucatarie si carpa cu care a sters geamurile si carpa cu care a spalat pe jos. Mie asa ceva mi se pare neigienic, copilasul e mic, are pielea sensibila si chiar daca a clatit ea cadita nu mi se pare ok.

Si ar mai fi destule dar deocamdata ma opresc aici si astept ceva sfaturi de la voi legat de ceea ce am scris

mersi mult

lia

geut spune:

Hai sa-ti explic ce-am facut eu: am trimis-o pe mama acasa.

Eu eram in depresie post-natala, plangeam din orice si mama ma certa ca sunt agitata, ca se nelinisteste copilul din cauza mea.
Plus ca m-a facut sa ma cert cu sotul din cauza ei, asa ca i-am spus sa ne lase linistiti si sa-si vada de treaba.
A plecat suparata, apoi i-a trecut, iar noi ne-am linistit si a fost mult mai bine decat cu ea.

Si, fiindca nu mi-a placut niciodata felul in care s-a purtat cu mine si cu sora mea, nu i-am trimis copiii sa mi-i creasca, n-as face asta pentru nimic in lume. Am preferat sa angajez femeie, sa am copiii langa mine.

madalina horsa spune:

Cu parere de rau pentru mama mea..si eu am facut la fel( am trimsi-o acasa multumindu-i pt ajutor). Si s-a intors cu ganduri mai bune. Si cand chiar nu am avut incotro i-am dus-o pe Maria pentru doi ani. A fost greu cand am luat-o inapoi s-o invat ca la mama e intr-un fel si la bunici in altul dar acum e totul ok. Stie ca bunicii rasfata copilul, stie ca nu e bine sa fi rasfatat tot timpul...etc. Acum nu mai vrea ea la mama si uneori ma rog de ea sa nu mai stea in vacante singura la bloc ci sa mearga la bunici la copii si la aer mai curat.
Nu te lasa dominata si acum,Lia, e clar ca mama ta asta incearca sa faca. Explica-i ferm ca ai casa si familia ta si aici tu decizi. Si daca are vre-un sfat sa ti-l zica,dar de decis tu decizi.
Nu o mai lua in tragic, te descurci tu..cu sau fara ajutorul mamei. La urma urmei daca-l iubeste asa mult mergi si tu la santaj: ori cu nepot si ca tine ori fara nepot. Si gata.

Multa rabdare iti doresc,
Madalina

nadina spune:

Si eu am trimis-o pe mama acasa, dupa niste certuri groaznice.
Mama parea la fel de incantata de a o lua pe mandarina la ea si sa mi-o restituie in clasa 1. Acum imi este greu, muncesc mult la serviciu, acasa la fel. Bona costa destul de mult, plus ca suntem la a patra bona in mai putin de un an. Dar asta e, viata merge mai departe, cand mi-am propus sa devin parinte mi-am dat seama ca nu va fi usor si mi-am asumat tot ceea ce traiesc acum.
Iti doresc numai bine si sa iei cea mai inteleapta hotarare,
Nadina
PS:tot cam mult ai scris :)

buli spune:

eu am adoptat o tactica.
nu ma cert cu ea, nu o contrazic, o las sa-si spuna parerea si fac cum vreau eu.
daca insista ii aduc argumente (carti, doctori, psihologi etc)
daca totusi iar insista ii spun ca asa am hotarit noi si o rog sa nu confuzeze copilul

in plus vizitele pe care ni le face sint destul de scurte - 2-3 zile, max

Anca si Matei (1 ianuarie 2004)

http://community.webshots.com/user/ancutza124

Dorsilia spune:

Multumesc de suport, intelegere si sfaturi, m-am decis sa n-o mai iau asa in tragic si sa-mi iau viata de adult in mod serios, doar acum sunt si mama, n-are rost sa dau apa la soareci si nici sa fac sluj Imi voi trata parintii cu consideratie, le voi arat afectiune si grija si daca vor sa-mi raspunda candva bine, daca nu, eu nu mai astept....am steptat prea mult deja si nu trebuia. De unde nu e nici D-zeu nu cere se spune, e un cliseu care-mi place....


P.S. Nadina...., tu ma cunosti cam bine deja...deci stii ca nu ma pot abtine sa scriu....desi sincera sa fiu nu ma simt mandra ca-mi strig oful in gura mare pe forumuri

cocolino spune:

dorsilia sa nu-ti fie rusina nici o clipa ca iti strigi oful pe forumuri..Ba din contra ar trebui ca asta sa te ajute..Si eu am avut o relatie dificila cu parintii mei,insa acum am familia mea si sunt fericita ca intre cei 4 pereti in care locuiesc cu sotul meu nu se mai amesteca nimeni.
Parerea mea? Explica-i mamei tale, ca acum TU esti mama baietelului tau si doar tu hotarasti ce e bine ptr el..Iar daca asta insemana ca ea sa se abtina de la anumite gesturi si vrea sa inteleaga,ok,daca nu spune-i ca te vezi nevoita sa raresti vizitele ei, la voi. Pur si simplu nu e "baiatul ei" ,ci COPILUL TAU... Ea si-a crescut copiii intr-un fel ,de care tu nu esti multumita ..Explica-i ca tu intelegi sa-ti educi altfel copilul si daca nu este capabila sa-ti respecte deciziile...nu o mai primesti... Cat despre plecarea fiului tau la ei...cred ca nici nu se pune problema.. Daca parintii tai sunt atat de posesivi si considera ca ei il cresc mai bine decat parintii lor...asta inseamna ca peste 1-2 ani, te pomenesti ca propriul tau copil refuza sa mai stea cu parintii,din cauza bunicilor care il monteaza..impotriva voastra...
Gandeste-te ca sunt muuulte femei pe lumea asta care nu numai ca n-au avut parinti,dar si-au crescut singure copii,fara ajutoare externe... Si crede-ma ca satisfactia va fi cu muuult mai mare decat daca ti-l creste altcineva..Este drept ca efortul mare este pana la 3 ani,cand ai obtiunea de a-l da la gradinita..Stii cum e vorba aceea "cei sapte ani de acasa" sunt hotaratori..Ori daca copii nostrii vor fi rasfatati de bunici, vor avea carente de educatie,ceea ce nu-si doreste nici un parinte...
Scuze ca poate m-am ambalat,dar si eu am o problema vis-a-vis de cresterea bebeului pe care il voi naste in curand...Dar eu sunt mult mai drastica. Eu imi exprim parerile astfel: "mie imi convine sau nu...cutare lucru.. Eu sunt sau nu, de acord cu... " si atat. Sunt deciziile mele si in principiu familia si prietenii inteleg hotararea mea...si imi respecta deciziile...
Succes...

Coca 28 saptamani si dragalasa - Dr. Ion Ionut - Giulesti
http://community.webshots.com/user/cocolino131

cocolino spune:

Dorsilia, Si inca ceva: nu te simti rusinata de faptul ca iti strigi oful,ptr ca pana la urma d-aia exista aceste forumuri aici..Gandeste-te ca noi doar ne dam sfaturi, unele altora, dar ca in final deciziile ne apartin.. Noi suntem impartiale si nu ne cunoastem... deci nu avem de ce sa ne sfatuim prost... Insa cand vezi ca mai exista si alte persoane cu aceleasi probleme ca si ale tale, ale mele,ale ...lui X, parca realizezi ca problema ta nu e atat de grava sau ca nu tu esti persoana cu probleme, ci cei care te necajesc... Asa ca fii mandra de copilul tau , de sotul tau ..tine capul sus si nu lasa factori externi sa va perturbe linistea familiei,indiferent daca acesti factori sunt parintii sau fratii..Atata timp cat ei nu pot respecta deciziile familiei tale, sunt poftiti sa va scuteasca cu prezenta...

Coca 28 saptamani si dragalasa - Dr. Ion Ionut - Giulesti
http://community.webshots.com/user/cocolino131

Dorsilia spune:

Multumesc tare frumos Coca, chiar ma ajuta sa citesc asa ceva....pe bune. Nu mi se pare greu sa-mi cresc copilul, doar de aia l-am facut si sunt gata sa-i dedic timpul si energia cat are nevoie. Numai sanatosi sa fim, vorba aia, ca restul se rezolva de la sine. Sunt sigura ca mi-am facut cunoscut punctul de vedere si ca o vreme nu ma va mai bombarda nimeni cu propuneri. Mai tarziu voi vedea ce-o fi. Oricum nu zic ca eu detin reteta de crestere ideala a copilului insa eu sunt in stare sa ma macin si pt ca o data bebe suge mai putin cu cativa ml pe cand din cate am auzit, mie mi s-a dat lapte de vaca de la o luna, cu zahar la greu, supa de carne de la 3 luni si tot asa, iar la 11 ani aveam doar 20 de kg, tulburari metabolice, de nutritie, rahitism, de care cu greu am scapat. Imunitate...nu mai vorbesc. Asta la nivel de fizic. Eu socot ca asta cam seamana a esec. Apoi la nivel psihic alt esec, deci ... eu macar citesc la greu si-mi biciuiesc rau neuronul ala singular si obosit, cu lampile cam afumate, sa scot ce e mai bine pentru bebe. Sper din tot sufletul sa si reusesc

lia si danut
http://community.webshots.com/user/alias4444

klavier spune:

Dorsilia (in primul rand, frumoase poze!)

dupa parerea mea, cercul vicios apare cand tu ai nevoie de persoana care abuzeaza mai mult sau mai putin de statutul de parinte. incearca sa vezi daca te descurci fara ajutorul mamei tale, daca poti sa iti permiti o bona sau pe cineva la curatenie. altfel sunt putine sanse sa o faci sa se schimbe.

A.

Adriana (10.11.1979) + Adriana jr (21.09.2001) + Andrei (6.01.2004) + Dragos taticutzul (7.01.1974)
http://photos.yahoo.com/apaler

marius spune:

Iar eu imi scot palaria in fata tuturor celor care au scris aici. Va apreciez sincer pentru raspunsurile scrise.


Marius