Religia din care facem parte
Raspunsuri - Pagina 11
iileana spune:
quote:
Originally posted by un_tata
Pentru palmutele aplicate cu dragoste, ocazional si cu blandete, am adus ca argumente: Sfanta Scriptura, cuvantul unui episcop - fost profesor universitar la Princeton si cuvantul parintelui Cleopa. Ce-as mai putea spune?
Uite ce te-as ruga eu sa mai spui:
- Am inteles, desigur, ca ce ne-ai povestit izvoraste din dorinta ta de a-ti educa baiatul ca "sa ajunga un barbat drept si bineplacut Domnului.", si ca scenele descrise
quote:
Originally posted by un_tata
In aceste doua ore si ceva sta numai in picioare sau in genunchi (in momentele esentiale). Daca incepe sa se legene, sa dea din maini si picioare, sa se strambe, sa vorbeasca sau sa intoarca privirea spre usa, il strang usor de brat pentru a-l atentiona. Daca aceasta nu este suficient, ma aplec si ii soptesc la ureche sa fie cuminte. Acum nu este nevoie de mai mult. Cu cateva luni in urma insa, era uneori necesar sa-l scot afara din biserica si sa-i dau doua palmute la fund. Apoi se linistea si continuam sa participam la slujba pana la sfarsit.
se bucura de binecuvintarea unui sobor de preoti, ai ramas insa dator cu un raspuns la intrebarea lui AC
quote:
Originally posted by AC
Si dintr-o inspiratie subita... Sebastian, sotia ta ce spune despre palmute?
- Si as mai vrea sa stiu parerea medicului pediatru al copilului tau despre faptul ca
quote:
Originally posted by un_tata
In ultimile luni fiul meu nici nu mananca de sambata seara pana duminica la pranz. Uneori se impartaseste, iar alteori mananca numai anafura.
Multumesc anticipat.
elena_ltd spune:
Multumesc pentru raspunsuri si lamuriri tuturor, am citit cu sufletul la gura topicul, nu mi-a mers netul cateva zile si acum gasesc o dezbatere in toata regula, care personal, imi prinde bine.
Multumesc pentru raspunsul detaliat, Sebastian, intr-adevar, ca si altii care au scris, mi-e greu sa constrang copilul aplicand cam aceeasi reteta ca tine, dar asta nu inseamna ca raspunsul tau nu mi-a dat de gandit.
Gandacelu, 
am pricipit! Multumesc! (io ma intalnesc cu tine mai des decat crezi, doar ca de multe ori prefer sa nu postez, uite un motiv in plus sa-ti multumesc).
AC, Andrada!
Elena, mami de Oana si Mihai
ne vedeti aici
un_tata spune:
quote:
Originally posted by iileana
Uite ce te-as ruga eu sa mai spui:quote:
Originally posted by AC
Si dintr-o inspiratie subita... Sebastian, sotia ta ce
spune despre palmute?
- Si as mai vrea sa stiu parerea medicului pediatru al
copilului tau despre faptul caquote:
Originally posted by un_tata
In ultimile luni fiul meu nici nu mananca de sambata
seara pana duminica la pranz. Uneori se impartaseste,
iar alteori mananca numai anafura.
Multumesc anticipat.
Sotia mea este de acord cu ceea ce am spus despre palmute. Ea este tot crestin-ortodoxa si se roaga deseori impreuna cu fiul nostru.
Doamna doctor pediatru - la care este inscris fiul meu - este sefa sectiei de pediatrie a unui spital bucurestean. Am intrebat-o si mi-a spus ca - la varsta lui (3 ani si 8 luni) - poate sta de sambata seara pana duminica la 12 fara sa manance si fara sa bea, cu conditia sa fie hranit bine sambata seara.
In ceea ce priveste educatia religioasa si postul copiilor mici, parintele Cleopa a spus:
“Apoi sa-si duca regulat copiii la biserica, sa-i impartaseasca cu Sfintele Taine in fiecare luna, sa-i invete de mici rugaciuni si lucruri bune, sa nu-i smineasca cu cuvintele si faptele lor, caci sminteala pe care o fac parintii copiilor lor este un pacat greu in fata lui Dumnezeu, cu urmari cumplite in viata copiilor. Cei mai multi copii ajung rai in viata, datorita pacatelor pe care le-au deprins de la parintii lor din copilarie. De asemenea, copiii trebuie sa fie invatati, atat de parinti si nasi, cat mai ales de preotul satului, frica de Dumnezeu, dreapta credinta, omenia, mila, smerenia, ascultarea si cunostinta Sfintei Scripturi. Trebuie sa fie deprinsi de mici cu postul, cu rugaciunea regulata, cu spovedania, cu mila fata de cei lipsti si respect fata de cei lipsiti si respect fata de toti oamenii. Rugaciunea, citirea cartilor bune, ascultarea si respectul fata de parinti, frica de Dumnezeu si exemplul personal dat de tata si de mama sunt cele mai sigure cai si mijloace de educare si crestere crestineasca a copiilor.”
Doamne, ajuta!
Sebastian
gandacelu spune:
chiar daca se supara ileana pe mine
trebuie sa spun ca sunt de acord 100% cu ce spune un tata, in acelasi timp intelegandu-le si pe mamicile stupefiate de un asemenea "comportament" al parintilor
sunt de acord pentru ca am citit multe vieti de sfinti, sfinti la care va inchinati si voi, mamicilor, cand veniti in biserica, in care se povesteste ca sfantul inca de cand era bebelus nu sugea piept de la mama miercurea si vinerea (nu mai spun ca mamicile pe perioada sarcinii tineau post, nu ca noi!), ca poseta indelung (post negru cate o saptamana, cu metanii si nevointe) inca de cand era copil, ca incerca sa imite ce citea prin vietile sfintilor... si nu le-a spus nimeni acelor copii: dar pediatrul ce zice?!;) din simplul motiv ca pediatrul este o furnica in raport cu Dumnezeu... are Dumnezeu grija de copilul ala mai multa decat pediatrul!
le inteleg pe mamici pentru ca ele nu stiu aceste cazuri si nu se gandesc in primul rand la Dumnezeu si la binefacerile infintite ale Impartasaniei, ci se gandesc si ele, ca orice mama, la stomacul copilului... acum, vedeti, depinde din ce unghi privim... si de aceea cred ca disputele sunt inutile, pentru ca fiecare vrea altceva pentru copilul lui, si fiecare crede cu tarie ca ceea ce-i ofera e cel mai bine!
gandacelu spune:
cu o precizare: sa se respecte libertatea de alegere a copilului (adica mama sfantului incerca sa-i dea piept si acela nu sugea miercurea si vinerea! de nu stia mama ce are! pana cand a inteles...)
sau: nu iti infometezi copilul ca sa-i provoci dorinta de nevointa, asta trebuie sa vina de la el
asadar, vorbim de anumite cazuri... cat despre ce face un tata, nu cred ca tine de genul asta de exagerari, ci doar de o alta idee de educatie (ca sa ma fac mai bine inteleasa, nici voi nu le dati caramele la copii pentru ca stiti ca fac rau... chiar daca copilul face crize si vrea caramele, nu ii dati, ba poate-i dati una... la fund, ca sa-l cresteti bine si sanatos - cam asta face un tata si ii respect alegerea! perosnal, sunt pentru liberatea de alegere a copilului... daca stie ce vrea!;) adica nu o batem pe ile daca face galagie in Biserica, dar cate una ii mai ardem daca face vreo traznaie intentionat... tine de simtul fiecarui parinte... eu o pedepsesc numai daca face prostii cu intentie, stiind ca face rau, altfel le consider "greseli" si... le iert! fie ele in Biserica sau in parc!)
casandra spune:
Gandacel, care-i sfantul de nu sugea miercurea si vinerea?
un_tata spune:
Asa este: trebuie sa ne gandim la vietile sfintilor si la "binefacerile infintite ale Impartasaniei".
Corecta este si nefortarea copilului care, chiar daca nu doreste la inceput ceva, vazand atitudinea constanta a parintilor si fiind ajutat de rugaciunea acestora va dori binele (asa spunea si parintele Porfirie). Fiul meu se intristeaza mult daca il incerc spunandu-i ca il las la bunici duminica dimineata si plec fara el la biserica. Dupa cum am mai spus, in ultima vreme este destul de linistit la Liturghie, sta numai in picioare sau in genunchi (in cateva momente) si se impartaseste cu bucurie. Parintele il lasa uneori (dupa slujba) in altar, fapt care il bucura foarte mult.
Fapt: astazi s-a rugat la Sf. Ioan Botezatorul cu cuvintele lui si - printre altele - a spus: "Iti multumesc ca ne-ai ferit de rau si te rog sa nu mai intram sub masa... sa nu mai tremure". Asta a spus-o pentru ca in noaptea cu cutremurul l-am luat repede in brate (dormea) si m-am repezit cu el sub masa. Ulterior am aflat ca nu este bine sa stai sub obiecte, dar asta este alta poveste.
Iti multumesc, Gandacelu.
Sebastian
gandacelu spune:
quote:
Originally posted by casandra
Gandacel, care-i sfantul de nu sugea miercurea si vinerea?
daca nu ma insel, era Sfantul Serghie din Radonej
si iar, daca nu ma insel, parca tot Sfantul a tipat in timpul Sfintei Liturghii inca din burta mamei!
nu-i asa ca vorbim de lucruri sfinte?!
cat despre Sfinti care inca din copilarie au facut nevointe mari, pot spune ca e vorba de majoritatea lor... exceptie, desigur, aceia pacatosi pocaiti ulterior;) acesti Sfinti veneau si din familii extrem de evlavioase, ai caror parinti la randul lor erau aproape de sfintenie...
gandacelu spune:
un tata
sa stii ca noi cei din interior intelegem ceea ce vrei tu sa spui, dar ma tem ca "din afara" se poate vedea cu totul altceva!
cam asta se intampla cu toate discutiile pe teme religioase... nu stiu daca ai observat: sunt 2 limbaje care se bat cap in cap, pentru ca, desi vorbim romaneste, nu ne putem intelege, din cauza experientelor diferite care ne-au marcat
noi, daca am experimentat "minunea", nu mai avem nevoie de un alt set de interpretari - fara de care ceilalti nu stiu sa lucreze... si pentru care ne acuza de "cap patrat";)
de aceea, prefer sa stau pe marginea discutiilor de genul asta, care NU DUC NICAIERI (nici un ateu nu poate fi convins ASA!;)
mi-a placut mult ce a spus Rudolf Otto la inceputul cartii sale, Das Heilige:
cei care nu au experienta sacrului sa nu citeasca in continuare... e inutil!
un_tata spune:
Gandacelu,
Ai dreptate. Nu voi (mai) face greseala de a intra in dispute pe teme de genul acesta. Tirul la care am fost supus (la acest topic) a inceput dupa ca am spus ca sunt ortodox, ca fiul meu merge la biserica si am pomenit de palmute. Am dorit sa dau explicatii pentru ca sa nu creada cineva dintre cei "din afara" ca noi nu avem argumente, ci suntem niste.... (nu vreau sa reproduc "alinturile" care ne-au vizat). Dar de acum...
Iti multumesc.
Sebastian