incinerare pro sau contra?
Raspunsuri - Pagina 2
MariaM spune:
Sunt Pro Incinerare....
Maria&Vladut
Andra_ spune:
Eu de cind am inceput sa ma gindesc la moarte ca si adult (17 ani) m-am decis ca vreau sa fiu incinerata. Tot din motive de igiena si ptr ca mi se pare o irosire teribila pamintul cimitirilelor, mai ales ca in 80% din cazuri nu se duce nimeni pe-acolo decit 1 data pe an sau la citiva ani, sa se reculeaga la mormintul lui x sau y. Nebunia mea, dar eu asa cred. Acum, pe mine ma ajuta si faptul ca sint atee si nu cred in viata dupa moarte, reincarnari sau alte variante, cred ca dupa ce mori esti mort si gata, si-atunci la ce sa mai ocupi spatiul?! Ca cine vrea se gindeste la tine, isi aminteste cum faceai aia sau ailalta, nu cred ca-i trebuie cuiva sa vada pamintul cu cruce la capat ca sa isi aminteasca de mine.
Sotului meu i-am spus de mult, si am avut grija sa-i repet dupa ce ne-am casatorit ca,la o adica, el ar fi responsabil, ca vreau sa fiu arsa si cenusa aruncata-n vint, intr-un loc cu o semnificatie deosebita ptr mine, si-atit. Dar, pina una-alta, cum spunea bunica-mea: "intii sa ma vad eu moarta, ca dup-aia va descurcati voi cumva!"
pup u,
Andra
energy spune:
PRO incinerare
cum sa ma lase singura in pamantul ala rece, noaptea, dupa ce pleaca totzi de la inmormantare??? chiar si vara...si ce dac-am murit? mie mi-este frica. De viermi nu mai zic ca ma zbarlesc toata ...
Fiecare este liber 
sa-si aleaga, daca se "urzica" biserica - n-are decat.
Acu' astept rosiile si ouale stricate...
"Copiii au mai multa nevoie de modele decat de critici"
poze la http://community.webshots.com/user/energy1602
ancuta06 spune:
PRO incinerare, de cand ma stiu. Iar dupa ce am asistat la inmormantarea bunicii mele si am fugit pt ca mi s-a facut rau....cu siguranta nu vreau sa fiu inmormantata. De Biserica nu ma intereseaza.
Ancuta & 
Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
ocebine spune:
Eu poate fac nota discordanta dar la aceeasi discutie cu sotul meu i-am spus ca vreau sa fiu imormintata imediat (24 de ore), neimbalsamata (nu ma impac cu gindul ca imi scoate tot din mine) si in cel mai ieftin posibil sicriu. Aici in America este obscen cit de multi bani iti cer pe un sicriu (de la $5000 pina pe la $15000) asa ca i-am zis nici sa nu se gindeasca la altceva decit un lemn obisnuit fara brizbrizuri.
Pe mine viermii nu ma inspaiminta. Mi se pare mai natural sa devin una cu natura, sa ma contopesc cu pamintul din care de fapt vin. Mi se pare ca este cercul inchis.
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick+Dulce.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex+telefon.jpg
valentinag spune:
Contra incinerare!
Valentina
Never say never!
mamicaluitheo spune:
aoliooooooo mi s-au zbarlit toi porii de pe mine cand am citit subiectul asta.
oare nu sunt si asa atatea probleme la care sa ne gandim? asta ne mai lipseste , ca si asa avem destule ganduri negre in cap despre moarte si toate cele de dupa.
eu nu ma pot gandi la asa ceva, refuz sa ma mai gandesc la moarte.
in ultimul an am trecut prin prea multe necazuri........
draga maria ce-ti veni mama cu subiectul asta? de abia te-ai maritat, de ce te gandesti la rau?
nu va suparati pe mine
andreea
casandra spune:
Bunicul meu a cerut sa fie incinerat si i-am respectat dorinta. Si a dorit ca in timp ce devine cenusa sa punem "Sonata lunii" si asa am facut. Nu mi s-a parut infiorator, aveam 14 ani la momentul respectiv.
Sala mortuara mi s-a parut solemna, asemanatoare unie biserici. Preotul a tinut o slujba. Pe bunicul nu l-au mutat dintr-un loc in altul. La sfarsitul slujbei, l-au coborat undeva jos, cu sicriu cu tot, noi n-am vazut nimic din ce s-a intamplat dupa.
smillaraaq spune:
Andreea, ai dreptate, e un subiect macabru, da' pana la urma toti ajungem acolo 
Eu nu am asistat niciodata la o incinerare, dar pentru Maria experienta e recenta si inteleg ca a dorit sa o impartaseasca cuiva.
Parerea mea este ca ceea ce se intampla dupa e problema familiei, a celor care supravietuiesc ... si de ce sa-i incarcam cu poveri inutile, cu ultime dorinte ciudate ("rochia aia pe care niciodata nu mi-am putut-o permite cand traiam"; "sicriu cu capac sculptat" etc.) si sa adaugam o suparare durerii? Nu vreau sa ma gandesc la momentul acela, nu vreau sa vina niciodata, dar optez, ca si ocebine, pentru tot ce poate fi mai simplu (si mai igienic).
Brrr! Sa ne bucuram de viata!
Pana nu se rupe funia de argint, pana nu se sfarama vasul de aur
danna2002 spune:
eu sunt pro ce e mai simplu si mai normal..ma infoara sa vad trupuri inerte defiland pe strazi si femei inmarmurite de durere aplecandu se asupra unui trup rece....nu am fost la nici o inmormantare si ....nu vreau sa ma gandesc ca ar trebui sa particip....nu vreau sa ma gandes la asta .....stau uneori rar si ma gandesc ca sufletele celor care nu mai sunt...se audua in soare..si d'aia e asa de cald acolo si se topeste tot ce incearca sa atinga soarele..Credeam asta de cand eram mica...am mai avut o etapa in care am crezut ca cei care nu mai sunt sunt stele...deah.plante...pasari..IAR ca sa ating subiectul...NU STIU PRO CE OR VREA CEI CARE VOR FORMA FAMILIA MEA DE ATUNCI......NU AM SA vb cu ai mei despre momentul asta nu de alta dar stiu ca doare..Asta cred la 21 de ani..mai incolo nu stiu...;)
danna2002