prea multa munca strica ..... casnicia?

Nu am pus de prea multe ori mesaje pe forum, desi il urmaresc de peste 2 ani, de cand eram insarcinata si cautam similitudini cu tot felul de trairi si ingrijorari vizavi de starea mea de atunci. Timpul a trecut, avem o mandrete de fetita de 1 an si 8 luni pe nume Mara si nu contenesc sa ma minunez de ce poate face Dumnezeu cand iti da o asemenea minune cum ar fii un copil.
Problema mea nu pare a fi grava comparativ cu altele pe care le-am citit aici, dar am nevoie de un sfat impartial, pe care numai voi mi-l puteti da sub acoperisul anonimatului.
Sotul meu si-a deschis o mica afacere, despre care noi credeam ca ne va imbunatati viata, dar se pare ca nu reusim decat sa ne indepartam. De cand cu firma, reusim sa ne vedem numai sambata si uneori doar duminica. Seara ajunge foarte tarziu ( aseara pe la 11.30). Eu nu pot sa dorm pana nu vine si de multe ori dupa ce vine nu mai am somn. Asta noapte pe la 2 nu dormeam. Am obosit sa fac totul singura. Sa port povara casei si sa ma intreb in fiecare zi astazi ce mai gatesc, trebuie sa spal rufe, sa fac curatenie, etc. Uneori aceste intrebari par banale dar fiind nevoita sa faci zilnic acelasi lucru simti uneori ca nu mai poti. As vrea sa-l conving cumva ca nu clientii sunt cei mai importanti ci familia, ca de fapt prioritatile sunt altele. Imi fac probleme si din cauza sanatatii lui, uneori sta nemancat cate o zi intreaga, vine seara acasa de mi-i si jale sa ma uit la el (este inginer mecanic). De fiecare data imi spune ca, clientii sunt cei mai importanti, dar eu una m-am saturat. Avem nevoie si de bani, nu neg, dar si eu castig cate ceva si poate chiar daca ar fi bani mai putini ar fi mai multa liniste si stabilitate.
Mereu imi argumenteaza fiecare ora pe care o intarzie, dar eu una nu mai pot sa ascult motive de justificare la nesfarsit si sa vad ca toata lumea asta este mai importanta decat noi.
Uneori ma gandesc ca as vrea si cu sacii in pod si cu burta plina, dar sincera sa fiu nu prea vad limita de demarcatie.
Imi spune ca in fiecare duminica fac scandal pentru nimicuri(dar care pe mine au ajuns sa ma obsedeze) si simt ca prin atitudinea mea il dezamagesc, pentru ca din punctul lui de vedere toata munca asta este pentru noi.
Hai treziti-ma la realitate si spuneti-mi ca sunt sarita din schema!
Oricum, multumesc pentru rabdare, aveam mare nevoie.

MirelaV spune:

noi plecam amandoi dimineata ..el la 7:30, eu la 8:30 si ne mai vedem abia pe la 20:00
uneori..sambata suntem impreuna acasa..alteori nu..decat duminika..in medie..1 zi/saptamana impreuna acasa..si noaptea
ce sa-i faci..asta-i viata..e stresant..dar noi am invatat sa ne bucuram de putinul timp petrecut impreuna..altfel..nu ajungem nicaieri
stiu..nu e deloc placut sa iti vezi sotul seara si sa stii k dimineata va despartiti iar...dar n-ai incotro..bucura-te de bebelusa ta si de putinul timp cu el
fii sigura k familia e mai importanta decat clientii lui..insa e greu..

MirelaV
pupicei pe burticei

casandra spune:

Tu nu te poti implica in activitatea firmei, macar cateva ore pe zi?

Danelutza spune:

Si al meu barbat se ocupa de afaceri. De multe ori ramin singurica acasa, tu esti norocoasa ca esti cu fetitza, dar mie imi tziuie urechile de singuratate, nici macar televizorul nu-l suport. Ma bag in pat, ma apuc de citit, mai adorm, ma trezesc si o iau de la capat, asta pina cind ajunge el acasa pe la ora unu-doua noaptea.
Nu stiu ce sfat tzi-as putea da, doar am scris ca sa vezi ca mai sint femei in aceeasi situatzie.

Daniela

alinat spune:

quote:

---

Originally posted by casandra

Tu nu te poti implica in activitatea firmei, macar cateva ore pe zi?

---

Din pacate, sau din fericire, si eu lucrez si termin treaba pe la 4.30. Ajung acasa pe la 5.30 si da-i treaba. In plus profilul firmei este reparatii mecanice.

Sabina spune:

daca castigi, poate reusesti sa iei pe cineva la curatenie, ca sa nu faci doar tu.Si fa cu el planuri, azi la 7 mergem la teatru( ii spui cu 10 zile inainte si ii reamintesti incepind cu 5 zile inainte in fiecare zi) etc.Ca sa vada ca ai nevoie de compania lui...

Sabina siSofia Galagia

piticasigogosica spune:

Draga Alina

Daca vrei un raspuns la problema ta,din pacate prea multa munca strica casnicia sau o poate strica daca nu exista comunicare!
Asta e din nefericire si cazul meu.Ma aflu in perioada gri a vietii mele si la un pas de despartire.
Sotul meu e un om de afaceri cu experienta as putea spune si din pacate din ce in ce mai ocupat.
Si asta a coincis cu venirea pe lume a fetitei(Iris 8 luni jumate).Tot ce spui tu cu putinul timp petrecut impreuna si cu tot restul pe capul tau ...cunosc.Cu deosebirea ca eu sunt un pic avantajata si am pe cineva care ma ajuta o data pe sapt la curatenie.
Stiu ce inseamna "singuratatea in doi" sau ma rog ,trei, daca tin cont de copil.Si eu mi-am cautat refugiul in copil dar ea nu poate sa-mi ofere ceea ce numai sotul mi-ar putea oferi.Si ca si tine am adunat multe frustrari si oricat as incerca sa ma controlez atunci cand ne vedem nu reusesc sa nu-i reprosez.Asa a fost si ultima data cand intre doua plecari de acasa ne ramaneau cateva ore impreuna si eu am inceput sa-i spun ce ma doare...rezultatul?S-a suparat ingrozitor(fara motiv dupa parerea mea) si me ignora de mai bine de doua saptamani.Mai grav o ignora si pe propria fiica ceea ce nu as fi crezut niciodata.
La noi sunt mai multe probleme pt ca sotul meu(inca) e un tip ciudat care face ceea ce considera el fara sa tina cont de pararea nimanui si cu mult mai multe "ciudatenii"nu are rost sa te intristez cu povestea mea.Am vrut doar sa-ti spun ca se poate intampla si asa.Depinde de tine si mai ales de voi.Dar daca exista iubire si respect se va rezolva.
Uneori ma gandesc ca daca as fi fost mai diplomata nu am fi ajuns aici,desi...
Succes si toate cele bune!

Pitica si Gogosica

pitica

Stefana spune:

Alina, eu sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta sau poate ceva mai grava, deoarece tu o ai pe fetita ta, dar eu sunt singura, singura. Sotul meu lucraza zilnic de la 8-8.30 pana seara, uneori 4-5, dar mai des pana pe la 7-8-9. In schimb, eu lucrez de la ora 5-6 seara pana noaptea pe la 1-2-3. Deci in cursul saptamanii ne vedem unul pe altul doar dormind. Eu il sarut seara prin somn cand ajung, iar el pe mine dimineata cand pleaca. Si ru lucrez si duminica. Desi singurele momente in care ne vedem sunt sambata si duminica pana pe la 4-5. Sia tunci avem de facut curat, mancare, de facut si de primit vizite, pe care altcandva nu avem cand le face, pt. ca lumea normala lucreaza dimineata sau cel tarziu pana pe la 8 seara, nu ca mine.
Dar deocamdata nu au aparut probleme (sper nici sa nu apara). Mai vine el din cand in cand (max o data pe sapt) pe la 4 acasa, ca sa mancam impreuna sau, si mai rar, ne intalnim 10-15 minute prin oras, sa vb. Insa ne bucuram de toate momentele petrecute impreuna. Si parca sunt si mai dulci. Ne certam, prin telefon, iar pana ne vedem uitam :))
Dar trebuie sa fiti amndoi multumiti. Si trebuie sa faceti amndoi compromisuri. Incearca sa vb cu el si stabiliti impreuna cat este gata fiecare sa cedeze, astfel incat sa fiti amndoi multumiti.
Succes. Si bucura-te de tipmul pe care il petreci impreuna cu fetita ta!

Ivi spune:

La noi este tocmai invers, eu sunt cea care are doua munci si nu sunt mai deloc pe acasa iar sotul are un program foarte stabil si mai mult timp liber decit mine si el este cel care se plinge de singuratate. El duce in spate toate greutatile casei, face lectile cu copilul, curatenie in casa, spalat vase si masini, gradinarit si tot ce mai este de facut. Cred ca cel care este mai mult timp acasa sufera de singuratate si plictiseala rutinei de zi cu zi. Imi pare rau si inteleg cit de greu iti este dar nimic in viata nu este simplu si totul cere sacrificii. Cel mai mult ma ingrijoreaja baietelul meu care are 8 ani si spune ca el il iubeste pe tati ca este cu el tot timpul acasa si are grija de el dar voi face acest sacrificiu pentru un an si jumatate dupa care vreau sa ma bucur de realizari si mai mult timp petrecut cu fiul meu si sotul meu care ma sustine si ajuta foarte mult.
Incearca sa discuti si sa stabilesti cu sotul tau un termen limita dupa care viata voastra sa intre in normal pentru ca recunosc ca asta nu este viata de familist cind unul din soti este 90% din timp plecat de acasa.

Iti doresc multa rabdare si intelegere,
Ivi

furni spune:

Alina si la mine situatia este asemanatoare si de aceea, la intrebarea ta cred ca DA si sper ca NU.
Acum suntem in stadiul in care mi-a promis ca acum trebuie sa traga pana in decembrie (fiind angrenat), dar din Ian 2005 gata, schimba raportul munca - casnicie. Fie vorba intre noi, nu prea-mi vine a crede dar ... ma rog... speranta moare ultima.

PS: o discutie asemanatoare a fost si aici http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=29161&whichpage=1

Citeste-o poate-ti va folosi.

Va pup.

boo lina spune:

Alina, nu esti chiar sarita din schema:) Imi aduc aminte ca atunci cand stateam acasa, desi sotul meu nu venea asa tarziu acasa, eram vesnic obosita si nemultumita. Acum eu sunt cea care ajunge tarziu dar culmea, el nu se vaita niciodata:) Ce-i drept copiii sunt mai marisori. Ceea ce am constatat insa este ca viata ni s-a imbunatatit simtitor de cand am o femeie care ne gateste si face curatenie. Astfel weekendurile, in loc sa dam cu aspiratorul si sa spalam baile, iesim in parc si in oras, ne relaxam , ne dedicam impreuna timpul copiilor si totul pare mai usor.