Povestea nuntii noastre

liris spune:

povestea ta este uaau !!!
si in plus opusa celei pe care o am eu.

l-am cunoscut acum 15 ani la practica , eu eram clasa a 10-a, el a 12-a la Lic Mircea cel Batrin la Cta. adunam rosii. in fiecare toamna la fel desi noi eram practic ce avea Cta mai bun nu eram scutiti.
el in camion sus... eu jos ...ca-n povestile stupide cu rusi in intrecerea socialista...

apoi nimic.
apoi dupa 3 ani am inceput sa fim prieteni, desi eu il iubisem din prima clipa...iubirea lui a intirziat , dar atunci cind a venit a depasit-o pe a mea in profunzime ...
iubirea lui a venit dupa 6 ani de prietenie ... iar cind a venit am simtit-o ...a fost ca valurile acelea din cauza carora nu poti sta in picioare in apa marii.acum 3 ani ne-am casatorit.

si aici ne deosebim , nimeni nu se mai gindea ca noi o sa ne mai si casatorim ...eram deja cu 9 ani de prietenie la activ.

gianna_r spune:

Waw! Ce poveste foarte frumoasa!
Felicitari, gāndacelule, si sa fiti sanatosi atāt tu, cāt si intreaga ta familie!

Sorina, se pare ca tu ai fost ceruta ca la carte! Foarte frumos! Felicitari si sanatate!


Pupici la toate fetele!

Elenalove27 spune:

quote:

---

Originally posted by Simonna

Ne-am cunoscut ca in filmele comuniste: la sala de lectura. El era cu logodnica: G. - colega mea de grupa. Buna ziua, buna ziua.
Doi ani mai tirziu,
Eu, de data asta, cu logodnicul, intru intr-un bar. Logodnicul face mutre, deja sintem in faza in care nu mai sintem siguri ca e o idee buna sa ne luam. Mincam alune. El bombane in continuare, eu ma enervez: "hai sa plecam". "Si, cu alunele ce facem?", face logodnicul? Eu sar de la masa, insfac farfuria cu alune si o trintesc pe masa de alaturi. Ma uit pe cine am fericit, e fostul logodnic al lui G. - colega mea de grupa. De altfel, coleg de grupa cu logodnicul meu. Plecam.
Vreo trei luni mai tirziu.
Ma cert in continuare cu logodnicul meu. Imi spune care din colegele mele de grupa e "mai buna" ca mine. Eu ii iau condica cu numele colegilor lui din mina, trec in viteza peste ele si zic: "Si eu, uite, na, ma marit cu altul. Simona U. suna perfect". Trei secunde mai tirziu, realizez ca U. este numele fostului logodnic al lui G. - colega mea de grupa.
Vreo luna ma tirziu.
Adio si n-am cuvinte logodnic, paguba-n ciuperci, bine ca s-a terminat si sintem inca in viata. Da' ne-am obisnuit sa ne certam, asa ca ii dam inainte si nu ne despartim definitiv.
Alte 2 luni mai tirziu.
Anul V Electro termina. Curs festiv. Sint invitata, ca da bine sa ai un 1.70 alaturi! Si chef mare in camin. Eu nu sint invitata, ca cica "numai barbatii". Aiurea, e plin de gagici, asa ca decid sa-i stric cheful fostului logodnic facindu-mi aparitia.
Ma ia de-o aripa, hai la mine in camera. In toiul scandalului, usa se deschide. Haios foc si sub influenta alcoolului, apare fostul logodnic al lui G. - colega mea de grupa. Se uita la amindoi si zice: "Nu-i pacat sa te certi cu prostu' asta toata vara? Mai bine hai cu mine la mare!"
Dupa doua zile:
Eu si fostul logodnic al lui G. - colega mea de grupa, pe o banca in parc.
Eu: Am hotarit sa ma casatoresc.
El: Ai innebunit? Dupa cit v-ati scos ochii?
Eu: Nu cu ala, Doamne iarta-ma! Cu tine!
Iar restul, cum ar zice americanii, e istorie!
Cu drag, Simonna

---

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19603" target="_blank">Povestea lui Alvaro-Daniel

delphin spune:

Frumoase povestile voastre!

Bine'nteles ca ma duce cu gandul la a mea si tare ma bate gandul sa va povestesc basmul in care traiesc!

Ne-am cunoscut pe 14 aug. 1998, doi romani la 6000Km departare de "patria muma"! Djibouti va zice ceva? Nici mie cu o saptamana inainte de plecare! Insa m-am dus!
La o luna dupa ce ne-am cunoscut ne-am propus sa ramanem impreuna pt. totdeauna. Dar fara cerere de casatorie, oricum nu ne puteam casatori,... asa,... banal, simplu...Locuitul impreuna a venit de la sine, el venea ma lua de la servici si ramanea cu mine pana cand trebuia el sa plece le servici. De ziua mea mi-a daruit un inel, eu l-am luat ca pe un inel de logodna, nu stiu daca asta a vrut sa reprezinte, dar mie asa mi-a placut sa fie!
Urmatoarea vacanta am petrecut-o impreuna, o vacanta de vis unde eu visam de mult timp sa ajung. Dar hotararea de a petrece vacanta impreuna a fost luata la modul:
"El: Tu unde visezi sa mergi in vacanta?
Eu: In"cutare" loc!
El: Daca tu ma iei cu tine acolo, eu te iau cu mine unde visez eu sa-mi petrec vacanta."

Pt. noi a fost astfel caci nu noi hotaram cand ne casatorim. Fiind militar,el avea nevoie de aprobari peste aprobari, iar gandul unui refuz ne facea sa nu ne gandim prea departe. Stiam ca intr-o buna zi o vom face. Era parca de la sine inteles.

In iulie 2000 drumul vacantei ne-a adus la Venetia. Vizitam orasul ca doi turisti, clasic de altfel. Ajunsi in piata Sf. Marco al meu print ma tot ruga sa tin putin rucsacul, iar eu ma intrebam ce il apuca asa dintr-o data caci el nu m-a lasat niciodata sa car ceva, uneori imi cere si poseta sa o tina el daca este mai voluminoasa. Bun, il iau bombanind. Nu ca ar fii fost greu, aveam doar actele, banii si ceva mancare pt. porumbei, dar gestul in sine ma irita.

Scapat de sac, il vad pe al meu print ca-si da cascheta de soare jos, pune un genunchi pe jos, ma ia de mana si-mi tranteste tandru, clasicul: " Vrei sa fii sotia mea?" Eu raman interzisa, nu prea intelegeam ce se intampla, vedeam doar cum lumea se aduna in jurul nostru. M-am dezmeticit rapid insa, i-am sarit in brate, i-am spus"Da-ul" de rigoare si l-am sarutat. El isi arunca bucuros cascheta in sus si chiuie de bucurie. Sa vedeti aplauzele apoi....Toata lumea aplauda!!!! Bine'nteles ca ma emotionat gestul si am inceput sa plang...."Ce romantic!" imi ziceam. Nici macar nu indrazneam sa visez la asa ceva!

Dupa toate aprobarile de rigoare, ne-am casatorit singurei la primaria orasului in care locuim, cu doi martori si seara la restaurant, in 2001, 15 septembrie.

Nu am facut petrecere mare caci noua nu prea ne place, iar familiile noastre nu au avut de ales, au trebuit sa accepte.

Cam atat, cred ca m-am pierdut printre randuri caci la capitolele povestit si gatit stau cam prost!



http://community.webshots.com/user/delphinoi

Claudelu spune:

Mama ca m-a apucat si pe mine povestile...tare mi-au mai placut povestile voastre de dragoste!!!

Octombrie 2001 Proaspata angajata a Directiei Fiscale Arad, nu cunosteam pe nimeni acolo, decat pe mama prietenului meu din acea perioada...cu care "cica" eram logodita...asa a imprastiat "soacra" zvonuri...
Claudiu lucra la DF de vreo 3 ani...in dimineata zile de 12 octombrie, vine din concediu si ca un coleg dragut vine sa faca cunostinta cu mine...imi pupa mana, eu raman masca, tablou, cum vreti...remarca mea:"Ptiuuu, ce maini grase are!"
Noiembrie 2001
Incet incet Claudiu incearca sa se apropie de mine, sa-mi faca tot felul de avansuri, chit ca el stia ca eu am prieten si ca mama lui ma veghea tot timpul, efectiv nu puteam misca in front ca era cu ochii pe mine...Eu, binenteles, ii raspundeam la avansuri doar la misto si in gluma...Invitatii in oras...eu refuzam categoric...
Decembrie 2001
Avansurile continua...eu tot cu refuz raspundeam...vin sarbatorile...sunt invitata sa le petrrec alaturi de el si de prietenii lui la Predea...eu iar refuz...In timpul sarbatorilor, primesc mii de telefonae, in care imi tot spune ca ma vrea, ca s-a indragostit de mine...eu radeam , luam totul in gluma...
UUUPPPSSS, vine si ziua in care nu primesc nici un telefon...ma apuca groaza...gata, s-a saturat de mine si de refuzurile mele...oare ce se-ntampla ca nu mai suna...incet, incet incep sa realizez ca m-am indragostit lulea de el...
Ianuarie 2002
Incepem serviciul...el tot nimic...nu ma cauta, nu-mimai trimitea nici un mesaj...eu incercam sa aflu ce s-a intamplat, de ce nu mai vorbeste cu mine...el nimic...parca vorbeam cu peretii...eu turbam...ma indragosteam si mai tare de el...eram in cumpana...acum ce vreau??pe care-l vreau, cu care sa raman???Ca nu se putea cu 2!!!Iau o foaie pe care incep sa asez avantajele si dezaveantajele fiecarei relatii... cu Claudiu era mai bine, ne potriveam mult mai bine...dar cum sa ma scap de celalalt si sa-l fac pe Clau sa-mi de-a atentie...
18 ian.Ma suna dis de dimineata...am ramas surpirnsa, ca nu ma sunase de la sarbatori...imi cere sa ne vedem seara ca trebuie sa vorbeasca foarte serios cu mine...Mama, oare ce s-a intamplat??...Ok...ne vedem...emotii peste emotii...La intalnire nu ne-am vorbit aproape deloc, m-ai mult ne-am sarutat si ne uitam unu la altu...atunic a inceput adevarat noastra poveste de dragoste!!!A doua zi i-am dat appucii celuilalt...noi la servici ne-am ascuns vreo 2 saptamani de gura lu' ma-sa
....
....
16 iulie 2002
Este ziua mea...era zi de lucru...nu primesc nimic de la el, decat un simplu pupic si LA MULTI ANI!!! Ma surprinde reactia lui, pentru ca el e de felul lui un romantic incurabil...Eu eram incarcata cu prajituri pe care le plasez la alimentara la care lucra sora mea, ca sa stea la rece, ca le duceam la colegi doar cand se inchideau caseriile...ma ajuta, dar foarte tacut si fara chef...eu speriata ca s-a intamplat ceva cu el, cu noi...deja ma gandeam ca voi avea cea mai frumoasa zi de nastere...se apropie si ora 12...mergem sa luam praji de la sora mea...pe drum dam de un birt, dar credeti=ma birt...el sa intru eu acolo, sa beau un suc ca merge el dupa ele si le aduce...eu NU si NU...vreo 15 min tot se roaga de mine, intr-un final accept sa merg...eu smechera ca de obicei, astept sa se intoarca el cu spatele si ma bag la o cofetarie sa-mi iau un suc si ies, ca il astept pe bulevard...il vad, vine intr-o viteza...vai de mine, prajiturile mele!!!...ma uit la el, prajiturile nu-s...avea in mana doar in buchet de flori...se apropie de mine, se arunca in genunchi si in gura mare ma cere de nevasta...mi s-au lasat picioarele...toata lumea se uita la noi, eu am izbucnit in plans...inelul il luase in complicitate cu mama mea si cu o prietene de-a noastra...un inel deosebit care din pacate nu por sa-l port, ca nu ma mai incape

Ne-am casatorit pe 8 martie 2003, am avut o nunta in stil propriu, cu dans doar pe masa, cu striptis facut de nasu, si de mire...am avut o nunta asa cum am visat...

Pe 1 aprilie 2004 am nascut cel mai minunat copil de pe Pamant!!!

Si uite asa v-am spus si eu povestea noastra de dragoste!!!Spr ca ati priceput ceva!

Claudia si Raul(01.04.2004)

Poze familie
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Claudelu" target="_blank">Pagina personala DC

lorelei_19 spune:

delphin, ce mai cerere in casatorie! woww, ca in filme, nu alta! in venetia - cu aplauzele spectatorilor si cu pusul in genunchi. hmmmm- toate visam la asha ceva. romantic sotz ti-ai mai ales- sa fitzi fericitzi
Claudia- si povestea voastra e mirifica, nu alta- de ziua ta cu inel si tot tacamu'! woww!
Fetelor, mai scrie-ti, sunt minunate povestile voastre!!!

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

mispas007@yahoo.com spune:

Frumoase intamplari, fetelor! Le-am citit pe nerasuflate. Hai sa v-o spun si pe-a mea, care nu este atat romantica, cat inedita, cred eu. S-a intamplat de mult, tare de mult, dar va garantez exactitatea relatarii.
13 ian. 1988- un oras de la Dunare, ora 17,00
Intru intr-un bar sa-mi cumpar tigari (mi le terminasem de dimineata). La o masa era EL, impreuna cu prietenul unei foste colege, care nu-mi prea placea, asa ca am dat sa il ignor. Trebuie sa fac mentiunea ca abia ma despartisem de pietenul meu dupa o relatie destul de lunga. Buna, buna, cateva amabilitati schimbate, prezentarile de rigoare si dau sa plec. Ma invita sa stau putin cu ei, eu cedez pentru ca-mi "ardea buza" sa fumez o tigara. Slabut, 'naltut, brunetel si cu ochi albastri, extrem de bine crescut, conversatie spumoasa (e drept ca si eu am fost in forma). Si vorbim, vorbim mult, ignorandu-l pe celalalt, care la un moment dat se ridica si pleaca. Descoperim ca avem o gramada de pasiuni comune, ascultam aceeasi muzica, vorbim vreo trei ore bune si el imi spune la un moment dat ca ma place la nebunie si ca asa o sotie si-ar dori."Siigur ca da!" (i-am raspuns ca in reclama cu marmota). "tocmai imi propusesem sa ma marit si n-aveam cu cine", ii raspund. El mi-a spus atunci ca nu vrea un raspuns pe loc, sa ma mai gandesc pana luni (era vineri), si daca si luni mai vreau sa ma marit sa-l astept la vapor(el era inginer stagiar si pleca acasa in week-end).
Abia asteptam sa le povestesc prietenelor mele ce s-a intamplat. Ma gandeam ca o sa avem de ce sa radem. Luni dimineata parca ma apucase freamatul. Parca m-as fi dus, desi ma gandisem ca n-o sa ne mai vedem niciodata (nu i-am dat nici nr. de telefon si nu-mi stia decat prenumele). La pranz ningea f. tare, dar cu toate astea m-am dus. Mi-am zic ca am sa-l observ de departe sa vad cum reactioneaza. Vaporul a acostat, au inceput sa coboare baietii si eu nu mai stiam pe cine astept, pt. ca mi se parea ca toti seamana intre ei. A coborat, a privit in jur, m-a vazut, a venit la mine cu fata toata un zambet si .... de-atunci au trecut 16 ani si noua luni!
Nu stiu cand m-am indragostit de el. Cred ca l-am iubit dintotdeauna. Bineinteles ca nu ne-am casatorit imediat, ci in vara viitoare. Dar din ziua aceea nu ne-am mai despartit. Sigur el a fost ursitul meu!
Madalina

gandacelu spune:

extraordinar, madalina! ca in basme!

anangel_lexi spune:

Doamne, ce povesti frumoase! Parca citesc basme! Mai vreau. Multumesc ca-mi descretiti fruntea!

Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine