Povestea nuntii noastre
Raspunsuri - Pagina 2
Simonna spune:
Ne-am cunoscut ca in filmele comuniste: la sala de lectura. El era cu logodnica: G. - colega mea de grupa. Buna ziua, buna ziua.
Doi ani mai tirziu,
Eu, de data asta, cu logodnicul, intru intr-un bar. Logodnicul face mutre, deja sintem in faza in care nu mai sintem siguri ca e o idee buna sa ne luam. Mincam alune. El bombane in continuare, eu ma enervez: "hai sa plecam". "Si, cu alunele ce facem?", face logodnicul? Eu sar de la masa, insfac farfuria cu alune si o trintesc pe masa de alaturi. Ma uit pe cine am fericit, e fostul logodnic al lui G. - colega mea de grupa. De altfel, coleg de grupa cu logodnicul meu. Plecam.
Vreo trei luni mai tirziu.
Ma cert in continuare cu logodnicul meu. Imi spune care din colegele mele de grupa e "mai buna" ca mine. Eu ii iau condica cu numele colegilor lui din mina, trec in viteza peste ele si zic: "Si eu, uite, na, ma marit cu altul. Simona U. suna perfect". Trei secunde mai tirziu, realizez ca U. este numele fostului logodnic al lui G. - colega mea de grupa.
Vreo luna ma tirziu.
Adio si n-am cuvinte logodnic, paguba-n ciuperci, bine ca s-a terminat si sintem inca in viata. Da' ne-am obisnuit sa ne certam, asa ca ii dam inainte si nu ne despartim definitiv.
Alte 2 luni mai tirziu.
Anul V Electro termina. Curs festiv. Sint invitata, ca da bine sa ai un 1.70 alaturi! Si chef mare in camin. Eu nu sint invitata, ca cica "numai barbatii". Aiurea, e plin de gagici, asa ca decid sa-i stric cheful fostului logodnic facindu-mi aparitia.
Ma ia de-o aripa, hai la mine in camera. In toiul scandalului, usa se deschide. Haios foc si sub influenta alcoolului, apare fostul logodnic al lui G. - colega mea de grupa. Se uita la amindoi si zice: "Nu-i pacat sa te certi cu prostu' asta toata vara? Mai bine hai cu mine la mare!"
Dupa doua zile:
Eu si fostul logodnic al lui G. - colega mea de grupa, pe o banca in parc.
Eu: Am hotarit sa ma casatoresc.
El: Ai innebunit? Dupa cit v-ati scos ochii?
Eu: Nu cu ala, Doamne iarta-ma! Cu tine!
Iar restul, cum ar zice americanii, e istorie!
Cu drag, Simonna
chatonel spune:
hihi, Simona,e frumos si haios ce-ai scris (si ce-ai trait, sigur 
)
Toulouse, la ville rose
Bubbles spune:
Simonna, eu asteptam sa ajungi mai repede la faza in care v-ati luat! K lumea cerere! 
sinzi_ana spune:
Sanca, interesanta logica...!!!
Eu si Radu eram impreuna de 4 ani, locuiam impreuna de 1 an (si inca cateva luni dispersate inainte) si fara sa ne planificam nimic, ne-am lasat in voia soartei si am plasmuit un bebe!
Ne-am bucurat amandoi pentru ca anticipasem momentul (nu ne gandeam totusi ca se va intampla sa repede) dar eram cat de cat pregatiti si ne iubeam!
Si asa a decis Radu meu ca e timpul sa ne casatorim (masculu sa isi puna amprenta genetica si numele asupra progeniturii)...Stateam intr-o casuta la marginea unui orasel englezesc (peisaj superb, lanuri de grau, verdeata cat curinde, cer senin, un lacusor cu lebede, ratusete si pitulici) si el singurel a organizat un picnic, un inel din niste firisoare de flori si m-a "cerut" ca la carte!
Eu? Scorpia!!! Am sarit in sus ca AHA!!! crezi ca daca sunt insarcinata trebuie sa ma iei de nevasta, nu vreau, nu am nevoie de ajutorul tau, il cresc singura!!! Am plecat bocind (de' femeile gravide si toanele lor)...nu m-am uitat in urma, dar imi inchipui ce fatza avea Radu, numai gandul asta m-a facut sa mor de ras 10 pasi mai incolo!!!
Am mai stat eu tafnoasa cateva zile (in jur de o saptamana am rezistat), am profitat din plin de toate atentiile, cererile care au urmat si rugamintile + asigurarile ca ma iubeste cu adevarat...
Eu mi-as fi tras o bataie dupa ce as fi semnat actele!!!
Sinzi 
si David
Poze cu David la 19luni
Nokia spune:
Emotionant
Cosmina, cazuta in butoiul cu melancolie
Un sut in fund, un pas inainte!
lorelei_19 spune:
Hei, povestile sunt supeeeerbe, pur si simplu! bravo, fetelor, mai povestiti, mai vrem!
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm
lorelei_19 spune:
Hei, povestile sunt supeeeerbe, pur si simplu! bravo, fetelor, mai povestiti, mai vrem!
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm
Danelutza spune:
Eu aseara am spus "DA, DA, DA", adicatelea vreau sa ma casatoresc cu el. Nu sint prea sanatoasa, ce pretentzii la mine sa ma ceara in casatorie, chiar daca a trecut un an, dar daca nu a facut-o cind a trebuit ?!
Dar nu cred ca e o idee rea sa innoiasca din cind in cind cererea.
anangel_lexi spune:
quote:
Initial creeata de lorelei_19
M-am gandit ca sunt tare frumoase povestile de la nunta, cu peripetiile si bucuriile de rigoare. Alaturi de nasterea puishorilor nostri, povestea nuntii noastre e la fel deosebita. A fiecaruia dintre noi, ma refer.
Sa incep eu:
Eram prieteni de 2 ani si tare ne era greu: eu in romania, el in elvetia, ne vedeam in concedii, ne sunam de 2 ori pe saptamana, ne scriam emailuri, dar... dar oftam la greu. Pana cand..., pana cand sotzul meu m-a anuntat intr-o seara la telefon (unde-s florile, cazutul in genunchi si luna plina ca martora???) ca trebuie sa ne casatorim, altfel e prea greu. Au inceput sa-mi tremure picioarele, am simtit ca mi se incing obrajii si mi-am dat seama ca in felul lui, iubitul meu imi face o cerere de casatorie. Beata de fericire, dar tematoare (era un celibatar convins cand l-am cunoscut, ba chiar m-a anuntat din prima saptamana cand ne-am cunoscut ca nu se va insura niciodata
La scurt timp dupa convorbirea noastra, mi-a trimis formularele necesare pentru casatorie si mi-a spus sa-mi dau demisia. M-am dus la ambasada si m-am interesat, si am aflat ca dupa depunerea actelor, ne lasa o perioada de gandire de trei luni, iar dupa casatorie, va mai dura cam tot 3 luni pana voi primi dreptul sa plec in elvetia (pe atunci necesita viza). Tjaaa, ne-am spus noi, treaba e cam complicata. Atunci mi-a venit alta idee (ca sa nu mai spuneti ca noi, romanii nu suntem inventivi): am pregatit toate actele cerute (certificate de nastere traduse, autentificate de notar si traducator autorizat si de ministerul justitiei si multe alte hartii necesare) , dupa care mi-a facut iubitul meu invitatie in Elvetia. Pe atunci locuiam in Zürich. Ne-am dus la cateva zile la oficiul starii civile si am depus cererea de casatorie, tremurand amandoi de emotie. La starea civila ne-a supus unui adevarat interogatoriu: de cat timp va cunoasteti, sunteti siguri de sentimente, etc, dar cel mai mult mi-a placut ca mi-a intrebat iubitul cum se spune in romaneste te iubesc. Si a stiut- cum sa nu-l invatz asha ceva???
Formalitatzile au durat extrem de mult, toate hartiile au luat drumul ambasadei elvetiene din bucuresti care le-au luat din nou la purecat sa vada daca nu sunt masluite, le-au stampilat si le-au trimis inapoi in Zürich. Asta ca sa nu se spuna ca aici nu e birocratie.
Viza mea insa se termina, si am inceput sa intram amandoi in panica. Telefoanele la starea civila pe care le dadeam zilnic, se sfarseau cu un "inca nu, ne pare rau" de fiecare data. Ajunsesem foarte stresati, data plecarii era deja in 3 zile. Chiar ne gandeam sa rezervam bilet la avion. Eram asha de naivi, ca nu stiam ca ash fi putut fara probleme sa astept in Elvetia, chiar daca-mi expira viza. Si nici doamnele de la starea civila nu ne-au spus.
In ziua respectiva, am vazut un plic cu antetul starii civile. Insa la destinatar era numele sotzului, si nu mi-am permis sa-i deschid plicul. Si statea acolo, pe masa in fatza mea, iar eu tremuram de nerabdare sa aflu verdictul. Dar nu l-am deschis nicidecum. In fine, s-a facut seara si m-am dus (cu plicul in geanta, of course
Ne-am casatorit pe 13 iulie, intr-o joi la 8 dimineata. Petrecerea am facut-o intr-o cafenea de lux din zürich, unde am luat impreuna cu invitatii micul dejun intr-o atmosfera de vis. dupa masa, eu cu sotzul am plecat in calatorie de nunta. singura problema a fost ca din partea mea, n-a fost chiar nimeni, n-am mai avut timp sa ne mai ocupam si de invitatii. suntem foarte fericiti impreuna si cred ca am gasit in sotzul meu omul perfect pentru mine.
astept cu mult drag si alte povestiri.
Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm
Foarte frumoasa povestea, Ana. Faza cu birocratia la ei si la noi ar trebui s-o printez si sa i-o arat bunicii mele care tot visa sa ma marit cu vreun neamt:))) Eh, acum n-are ce face, tre' sa renunte la gandul asta dar poate i-ar fi si mai usor sa renunte daca ar vedea ce de hartii trebuie sa le arati.:)))))
Sometimes I still lose my mind/ when life is cruel and unkind/ but it's when I suffer that I learn/in a repenting heart love will burn/oh I'm/ thanking blessed Mary for light divine
gianna_r spune:
Frumoase si interesante povesti, ce sa mai spun ca sunt si hazlii! 
Hai sa o spun si io pe-a noastra!
De câtiva ani, presimteam ceva: sortitul mi-l voi întâlni pe net si îl voi întâlni la o zi mare!- si tot asteptam sa vina ziua cea mare- adica când îmi voi întâlni sortitul- dar asteptam de atâta timp, încât urechile începusera sa mi se lungeasca. Începusem sa ma aseman cu un 
- singura asemanare fiind urechile, nu si membrele sau mai stiu eu ce!
Si iata ca a venit si ziua mult asteptata: pe 24 spre 25 decembrie...chiar ca am avut mult de asteptat, nu vi se pare? Dar chiar era o zi MARE! Eram foarte fericita in acel moment- cum sunt mai mereu de-altfel (tot timpul zâmbesc si-mi "arde" de glume). Eram fericita pt ca Doamne-Doamne îmi ascultase rugamintile si îmi adusese cel mai frumos cadou posibil: ZAPADA multa si alba-alba!- fusese o vreme calduroasa pt acea perioada (totusi era iarna), dar eu tot speram sa ninga de Craciun, ca numai cu zapada parca are Craciunul farmecul lui, nu? Toti prietenii, toate cunostintele ziceau ca am înnebunit: "tu visezi la zapada acum, nu vezi ce cald e?!"- adevarul este unul: de vazut nu vedeam, dar de simtit simteam
Exact în acea noapte (24-25), la Pitesti- orasul unde m-am nascut si am crescut pâna în ianuarie a.c.- a început sa ninga, dar ningea ca în povesti, era foarte frumos, era ceva de vis!
Asa...si, de plictiseala, am intrat pe mirc- celebrul chat- si cum pe mine ma atragea Germania de mica- de când aveam 3 ani- la acea vârsta eram blonda-blonda si cu oki negri; la mare, numai la Neptun mergeam, au dat cu oki de mine niste nemti- la Neptun erau foarte multi nemti- si au zis ca "ea e nemtoaica si merge cu noi in Germania"- mama s-a înteles cu ei în Franceza, nici o buchie de germana nu stiau ai mei pe atunci. Deci visul meu de mica era sa ajung în Germania. Dar sa revenim la "oile noastre"!
Deci am intrat pe canalul (mânecii) Germania si acolo...acum devine palpitant...nici nu am apucat bine sa ma instalez- cum se spune- ca m-a si "agatat" un tip...ce bine ca era tip si nu era tipa Si din vorba în vorba- eram pe aceiasi lungime de unda- psihic vorbind: idei, conceptii...îmi spune unde locuieste (Rosenheim) si cum atlasul era lânga mine, imediat am cautat, dar...surpriza, nu gaseam nici un Rosenheim. Mi-a spus el ca este lânga Austria, dar eu nu-l gaseam. Au urmat câteva glume din partea lui, de genul: "pai eu aici locuiesc; vrei acum sa-mi spui ca daca nu exista Rosenheim pe harta ta, inseamna ca nu exist nici eu!?" Si, într-un final, mama- care era lânga mine si se amuza si ea- mi-a spus ca atlasul este vechi si ca s-ar putea sa....si chiar asa era! M-am uitat apoi pe internet si l-am gasit, deci EXISTA- atât orasul, cât si SORTITUL! ( Ce va povestesc acum, se întâmpla pâna în ora 1- noaptea) Buna legatura la internet (X-net) a fost atât de "amabila", încât m-a dat afara 
, cica server prea plin, de parca eu îl umplusem...Tocmai bine, timp ca sa manânc cozonac cald!- numai cald îmi place cozonacul.
Dar înainte de a ma deconecta, individul ma întrebase de nr de tel si i l-am dat, dar l-am rugat sa nu ma sune in acel moment. Tocmai terminasem de mâncat cozonacul, ca tzââârrrrrrr telefonul- eu asteptam sa ma conectez la net (internet prin dial-up). Bineînteles, era DOMNUL MEU, care "nu stiam de ce ai plecat fara sa spui macar PA"- pretext sa ma sune, ca doar îi spusesem ca s-ar putea sa ma deconecteze- ca tare rau mai "mergea" net-ul în acea seara, de fapt noapte! Tata a iesit adormit din camera când a auzit telefonul si mi-a zis ca e târziu si sa las lumea în pace; iar dupa 20 min a iesit sa-mi spuna "lasa-l sa se odihneasca ca mai vb si alta data; deja ati vb destul, nu-ti dai seama cât plateste?" Când a auzit ca nici macar nu este din Ro, a intrat în camera spunându-mi: "nu-i nimic de capul tau!"- si a început sa râda! De la tata am "mostenire" umorul!
Si uite-asa azi, mai câteva zile- ma invitase sa vin în Germa sa petrecem Revelionul împreuna, dar nici gând: întâi trebuia sa vina baiatul la fata- asa ziceau ai mei, ca daca era dupa mine, de mult timp îmi luam eu talpasita adica din 27 decembrie!
La început, spunea ca daca eu nu vin în Germa, decât "la vara ne putem vedea, când vin eu în Ro" din Timisoara este plecat de 9 ani- tatal lui neamt si mama lui... surpriza...argeseanca! Tot vorbind la tel (numai el suna) s-a dovedit a fi mai, apoi martie, iar într-o dimineata- pe la începutul lunii ianuarie- la ora 5 a sunat telefonul. Era el, si-a cerut scuze la mama ca suna la acea ora, dar ar vrea sa vb cu mine, daca se poate- eu nu dormeam: înainte cu 2 min de a suna tel ma trezisem si ma gandeam la el! Si când sa vorbim, îmi spune "s-a întâmplat inevitabilul: nu am putut dormi deloc, gândul meu este numai la tine, asa ca peste 2 saptamâni trebuie sa vin sa te vad si daca totul este ok si din partea ta, nu ma voi mai întoarce singur în Germa, ci cu tine!"
Asaaaaa...timpul a trecut si marea zi (numai zile mari) se apropia, adica 19 ianuarie! 19 ianuarie a fost într-o zi de luni. Pe atunci, lucram ca secretara la o firma- distribuitor oficial Schneider- se ocupa cu electrice si termice. Sâmbata, 17 ianuarie, a plecat din Rosenheim cu autocarul- FAVORIT- si pe 18 era în Timisoara- are acolo un apartament, de fapt, este al socrilor mei. Seara pe 18 am vorbit la telefon, de data asta l-am sunat eu Dimineata, la 5 cred, avea tren care îl ducea la Craiova, de acolo urmând sa ia renumita SAGEATA ALBASTRA si sa vina la Pitesti. Totul era pregatit: biletul fusese cumparat de un prieten (tatal unui tip care se considera cel mai bun prieten al lui, dar al meu sotzior nu-l considera- este un materialist lipsit de sentimente; dar tatal lui este total opus); eu îi spusesem ce fel de "legaturi" la tren ar fi posibile, el s-a bazat pe ceea ce am zis eu si a vorbit cu prietenul lui sa-i cumpere bilet spre Pitesti.
A venit si ziua de luni, ziua întâlnirii: emotii peste emotii, stare la serviciu nu mai aveam- toti râdeau de mine: unul-verisorul meu- ceilalti trei- de-o seama cu mine- eram si prieteni. Vazându-ma asa agitata, patronii- sot&sotie- mi-au spus ca pot pleca. Mai era 1h pâna la sosirea trenului, dar nu mai puteam sta acolo, trebuia sa ajung cât mai repede la gara...simteam ca ma sufoc! N-am avut rabdare nici macar sa merg putin pe jos, asa ca am dat telefon la taxi si ... la gara cu mine. Aveam emotii- tipul din taxi m-a vazut ca sunt emotionata si m-a întrebat: "Sa ajungem repede la gara sau nu?!"-si a zâmbit. Normal ca vroiam sa ajung cât mai repede, desi mai era destul pâna la sosirea trenului. Taximetristul facea slalom cu masina, ma gândeam sa nu cumva sa facem vreun accident si ma rugam la Dumnezeu sa ne pazeasca în acest sens! Am ajuns la gara...i-am platit si m-am dat jos din taxi...emotiile pe care le avusesem pâna atunci, fusesera bebelusi pe lânga ce urma. Bineînteles ca ajunsesem devreme, dar...nici acolo nu aveam stare, asa ca am început sa dau ocol la gara, mi-am cumparat niste chips-uri, de rontaiala- emotiile nu le mai puteam stapânii. Au anuntat sosirea trenului mai devreme cu 15min- cred ca ma vazusera pe mine dând târcoale...dar mai rau a fost...niciodata nu am simtit ceea ce simteam atunci: inima îmi batea atât de tare, încât aveam impresia ca va iesi , aveam impresia ca-mi sparge pieptul, am dus mâna la piept- în dreptul inimii- cica, o tineam sa nu iasa
Dupa ce ca trenul a fost anuntat mai devreme, nici macar nu a venit la timp, a avut si întârziere
Nu mai puteam, ma plimbam pe peron, toata lumea se uita la mine
În sfârsit, trenul soseste...l-am vazut de departe...alte batai puternice de inima- ma gândeam: "inima chiar vrea sa plece de la mine; Doamne, ajuta-ma, îmi va sari din piept! Va veni sortitul meu, cred ca si ea este emotionata, de aceea se "comporta" asa!" Si acum...recunoasterea- poze schimbaseram între noi, dar eu nu sunt fotogenica, el la fel- cel putin asa ziceam noi, ca parerea mamei- când l-a vazut pt prima data a fost: "exact ca-n poza!
" L-am vazut când a coborât din tren- linia I- si am strigat tare si emotionata: "Robiiii!"- uite ca ati aflat si cum îl cheama
În momentul acela, a mai facut grabit câtiva pasi- sa iasa din aglomeratie-a lasat bagajele jos si a venit spre mine, numai ca eu alergam si el nu prea a avut mult de mers Am sarit în brate la el, el m-a strâns puternic si ne-am sarutat apasat, am folosit si limbuta- scuze expresia-(asa visa el, dar eu îi spusesem ca ne vom purta civilizat de fata cu oamenii
- de parca m-ar caracteriza aceasta afirmatie- no, ca sa vezi ca nu am mai tinut cont de nimic- oricum, eu îmi ascult inima întotdeauna! Aveam impresia ca toata lumea se uita la noi, dar nu-mi pasa, atunci eram cea mai fericita, atunci eram cu adevarat în 
...si totusi eram pe pamânt!
Asta este incredibila (multi nu înteleg si nu cred cum ne-am putut iubi fara sa ne vedem, cum ne-am putut promite "marea si sarea" fara sa ne vedem macar o data- totul era stabilit de pe net, de la telefon) si minunata poveste de dragoste a noastra!