ABUZUL DOMESTIC
Raspunsuri - Pagina 14
mihaelabebe spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
Parca exista o lege care nu iti permite sa ramii in America daca ai venit prin casatorie si divortezi inainte de pareca 3 ani sau 5 ani, nu stiu exact.
2 ani.In momentul in care ai schimbat conditional GC cu GC-ul pe 10 ani poti divorta si ramane in SUA atata timp cat poti dovedi ccc casatoria a fost "bona fide" in ce te priveste.Nu sunt sigura,dar cred ca o poti face si mai devreme de 2 ani fara sa te trimita acasa daca dovedesti abuzul din partea sotului.Gasesti amanunte la www.ins.gov .
Si inca ceva:nu te lasa impresionata de amenintarile lui,nu te poate trimite acasa doar pt ca asa vrea el,iar INS-ul are alte probleme de care sa se ocupe decat sa haituiasca o biata nevasta.Si in plus,deportarea nu se face cat ai palme,mai ales daca tu nu ai incalcat legea(si nu esti terorista:)),este un proces lung si ai dreptul la cuvant!
Fruntea sus si nu te lasa calcata in picioare.
mihaela
mircea42 spune:
Daca simtul meu de observatie (altminteri slab) a sesizat bine, si-au dat cu parerea pina aici, de-a lungul a opt pagini de site, numai doamne. Care de care mai pornite asupra subiectului, unele lansind manifeste cu pornire in "Fetelor, sa facem si sa dregem...".
Din start mi se pare suspecta lipsa din ring a celor acuzati, sau barim a unui reprezentant al lor. Totodata, la fel de bizar mi se pare a atribui violenta domestica doar barbatilor. De unde si pina unde doar ei, 100% ei, s-ar ocupa cu indeletnicirea asta, hulita indiferent de meridian (al Statelor Unite sau al Romaniei).
S-o luam catinel.
Sint convins ca exista destui barbati care o iau pe cocoasha (sper ca termenul e cunoscut onor formului) de la neveste. Atita doar ca ei nu au curajul s-o spuna. A o recunoaste public ar fi mai dureros pentru ei decit vinataile cu pricina, ori vorbele putin amabile. Deci dumneavoastra, doamnelor, va puteti plinge cuiva, mai mult: puteti da in judecata, cu repercusiuni nu tocmai placute pentru vinovat, mai ales in Vest.
Noi, sexul tare, nu ne permitem asha ceva.
Totodata, poate exista si abuz domestic nu neaparat violent, din partea acelorasi neveste. Si aici procentul este infinit mai ridicat decit la corectiile trupesti. Este cazul acelor domni asemenea unor umbre, care se tirie dupa cite-o consoarta energica. Nu-mi trebuie multa imaginatie pentru a-mi inchipui scena de familie in care doamna ridica vocea… Reepet, noi, in situatii de-astea, nici nu prea avem cui sa ne plingem ca ne-a pus nevasta sub papuc. ori ca ne acuza pe nedrept de una alta. Inclusiv de adulter (ca doar gelozia in exces e valabila si la Eve!…).
Abuzul are loc si contra copiilor, a baietzeilor mai exact. Va rog sa realizati ca, pina sa ajunga mai mult sau mai putin Schwarzenegger, orice mascul porneste din pozitia mina pe fusta mamei, sa nu se piarda. Si mai putin de dunga pantalonului patern. Ori in pozitia aceasta mama comite nu o data sumedenie de abuzuri.
Un abuz vechi de veacuri este acela de a obliga o fiinta umana cu penis sa se compporte ca un barbat, in acceptiunea societatii, cind nu i-ai dat insa si forta, indrazneala de a o face. Mai mult, stai cu gura pe el ca nu e bun de nimic etc. “Mai tu esti cirpa, nu barbat!” vine un asemenea repros, uitindu-se ca tot o femeie, cindva, l-a tocat pina a ramas realmente o fleandura.
Prin urmare, nitica nuantza in studiul problem ei nu strica, doamnelor!
cris68 spune:
Mircea are perfecta dreptate. Teoretic. Singura nuanta care "a uitat" sa o adauge? Procentul statistic al femeilor abuzate il depaseste "un pic" pe cel al barbatilor abuzati. Sigur imi va replica "ei nu se vaita". Perfect, spun eu. Atunci sa stea sa sufere in tacere, in continuare.
Pe alte coordonate: multumesc pentru mesajele private. Ajuta sa stii ca nu esti chiar singur. Macar moral, suportul exista.
Alyssa spune:
quote:
Prin urmare, nitica nuantza in studiul problem ei nu strica, doamnelor!
mircea42
Ma gindesc la numarul mare de femei care sint abuzate zilnic de barbatii lor, unele sint omorite cu cruzime... Si tu vorbesti de nuante?... Da, exista si barbati abuzati, nu neg asta... Sa fie barbati si sa zica Nu abuzului!...
miau-miau spune:
quote:
Originally posted by mircea42
Abuzul are loc si contra copiilor, a baietzeilor mai exact. Va rog sa realizati ca, pina sa ajunga mai mult sau mai putin Schwarzenegger, orice mascul porneste din pozitia mina pe fusta mamei, sa nu se piarda. Si mai putin de dunga pantalonului patern. Ori in pozitia aceasta mama comite nu o data sumedenie de abuzuri.
Un abuz vechi de veacuri este acela de a obliga o fiinta umana cu penis sa se compporte ca un barbat, in acceptiunea societatii, cind nu i-ai dat insa si forta, indrazneala de a o face. Mai mult, stai cu gura pe el ca nu e bun de nimic etc. “Mai tu esti cirpa, nu barbat!” vine un asemenea repros, uitindu-se ca tot o femeie, cindva, l-a tocat pina a ramas realmente o fleandura.
Eu una as vrea sa inteleg mai mult despre formele de abuz ale mamei asupra baietzilor si ce efecte pe termen lung are. Nu am baietzi si nu-mi pot imagina ce forme poate avea. Mi se pare interesant fiindca poate explica intr-o masura de ce partenerii nostri de viata au anumite probleme la maturitate. Insa daca nici un barbat nu discuta despre asta, de unde sa aflam? Sau spus mai putzin aspru, cum ar trebui sa arate o mama buna de baiat, ce ar tb sa faca/nu faca? Unde este gresala?
Bic spune:
Cristina, daca situatia e chiar asa de grava, planifica-ti pe tacute plecarea. Du-te si vorbeste cu asistentii de la un centru local de ajutorare pentru femeile abuzate. In America exista in multe orase. Da o cautare pe google cu verbal abuse si o sa gasesti multe resurse. O sa le caut si eu si o sa le trimit. Ai grija de tine.
Mircea, ai mare dreptate, cred ca exista si multi barbati abuzati si imi place cum ai pus problema. Dar ramin la concluzia ca un barbat care se infurie si tzipa pare mult mai amenintator decit o femeie care face acelasi lucru. Daca vrea, sotul meu ma poate omori. Eu oricit as vrea, in cazul in care nu-mi cumpar un pistol, n-am ce-i face... Deci chestie de fortza fizica... Dar sigur, asa cum am spus toate care am scris la subiectul asta, ranile sufletesti sint mult mai dureroase si, asa cum spui, poate ca sint mai adinci la barbati pentru ca le neaga statutul de macho in societate.
Alyssa spune:
quote:
Originally posted by Alyssaquote:
Prin urmare, nitica nuantza in studiul problem ei nu strica, doamnelor!
mircea42
Ma gindesc la numarul mare de femei care sint abuzate zilnic de barbatii lor, unele sint omorite cu cruzime... Si tu vorbesti de nuante?... Da, exista si barbati abuzati, nu neg asta... Sa fie barbati si sa zica Nu abuzului!...
ok... poate sa imi spuna cineva de unde am acostat eu omuletul ala care e indragostit, ca pe mine ma depaseste... Nu am facut decit sa raspund cu un citat, dar vad ca la Mircea nu apare omuletul, numa la mine...
Mik spune:
Mircea, abuzul poate veni din toate partile !
Daca citesti cu atentie tot ceea ce Alice a postat la inceput (si eu ii mai multumesc inca o data 
), ai sa vezi ca nu e vorba neaparat de abuzul femeilor de catre sot.
un pic off topic : la tv. franceze de televiziune se va difuza un spot publicitar despre violenta conjugala.
Mik.
anghelada spune:
quote:
Originally posted by Alyssa
"Crezi tu ca ai sa gasesti unul mai bun?", "locul femeii este linga barbatul ei", " o femeie adevarata lupta pentru familia ei", "este responsabilitatea femeii sa creeze armonie si sa faca familia sa functioneze", " poate este vina ei", " ar trebui sa is tina si ea gura", " nu poti sa fugi mereu de problemele ce le ai, trebuie sa le repari cumva", " te-ai casatorit pentru totdeauna, in fericire si in probleme, trebuie sa le rezolvati impreuna", etc, etc...
Cind inchizi ochii si iti imaginezi a cui de fapt e vocea din capul tau care iti spune lucrurile astea? Preotul? Mama ta? Barbatul tau?
Cind iti vei da seama a cui e vocea in spatele acestor ginduri, vei putea incepe sa le analizezi.
Aici incepe radacina, motivul pentru care stai si induri!
Extraordinara ideea!!!
Unele din aceste intrebari le-am auzit la soacra mea, si cu siguranta muuuulte dintre dragutele de fete le-au auzit din aceeasi sursa. Sa nu intelegeti ca am o soacra de nesuportat. Este chiar de treaba. Insa de 5-6 ani de cand ii cunosc pe socrii mei de multe ori ne-am contrazis (cu limita, ca nu am vrut sa ii jignesc) pe aceste teme. Daca ma credeti, la un moment dat ma intrebam oare aceste "prejudecati" ma deranjeaza doar pe mine?!!! Sunt eu de pe alta planeta? Sotul meu cand se nimerea intre noi, ma mai strangea de mana cand vedea ca deja m-am inrosit de nervi. Ma cunoaste foarte bine. El stiindu-i de o viata, ii venea sa rada. De multe ori as vrea sa fiu calma ca el, dar mai bine imi este asa cum sunt. Pot zice ca sunt fericita, DEOCAMDATA am un sot fidel, cu care discut foarte mult. Nu se stie cum se va transforma pe viitor, insa acum luptam amandoi pentru acelasi ideal: o casnicie fericita. Comunicam destul de bine.
"Barbatul care nu a calcal stramb, nu e barbat! (socrul)", "Important e sa se intoarca la tine si sa fie pentru casa (soacra)", "Mama, daca ati pornit pe drumul asta, trebuie sa induri multe!(soacra)", "Sunteti casatoriti, trebuie sa fiti seriosi, nu mai puteti face ce vreti "
DOAMNE!! Imi venea sa le strig TREZITI-VAAAA!!!!
Ce Dumnezeu, chiar nu mai exista libertatea spiritului, libertatea de a face ce vrei?!!! De ce sa indur?? Nu mai bine incerc sa vad care e buba si sa o elimin? Daca am copii, trebuie sa nu mai am parte de clipe intime fericite si trebuie sa ma vait mereu ce greu si groaznic e? Pentru ce am mai facut copii atunci, ne-a obligat cineva? Sau ce, barbatul nu iti poate fi fidel? Sau trebuie sa inchizi ochii la toate aventurile lui? Una e sa se intample o data si sa regrete sincer ca s-a lasat purtat de val, alta e sa isi ridice "barbatia" pe culmi mereu si sa spuna ca e ceva normal. Dar la sanatatea nevestei se gandeste socrul sau soacra? Daca ea are incredere in el si nu se protejeaza, si el vine cu cine stie ce "flori" de pe unde a mers?!! Daca e fericit cu altcineva, nu ii dau eu drumul sa traiasca fericit? Sa se duca si sa ma lase si pe mine sa imi gasesc fericirea!
Uite-asa imi venea cateodata sa ma iau cu ei la bataie, nu alta
Noroc ca am invatat sa ii las sa vorbeasca si sa imi vad de principiile mele. La urma urmei ei zic, noi facem cum vrem.
Important e daca ai sprijin sa discuti toate astea si sa nu ajungi sa te comporti ca atare ca asa zice ala sau celelalt. Probabil inainte, ca de altfel si acum, presiunea era foarte mare din partea comunitatii, iar soacra mea s-a maritat la 19 ani ca sa nu rada lumea ca va ramane fata batrana, socrul se mai "uita" ca e barbat.
Cine stie? Important e ca-i vede lumea ca sunt o familie "ca lumea", nu?!!Poate exagerez si eu, ca sunt oameni de treaba, dar ideea e ca nu traiesc altii pentru noi si, daca noi nu suntem fericiti cu aceste constrangeri de ce le acceptam? Din comoditate, din obisnuinta?
Mai bine analizam ce este cel mai important pentru noi, ca fericiti nu ne poate face nimeni, doar noi insine.
Crystinne spune:
Ohh, citesc mesajele voastre si mi-au dat lacrimile. Nu pot sa rezist, trebuie sa va povestesc si eu. Nu este vorba despre mine, este vorba de sora mea.
Casatorita de 16 ani( de la 18 ani impreuna cu el). Un baiat, 14 ani. Sotul, a inselat-o de la inceput, toata viata s-a purtat cu ea ca un sef (il mosteneste pe tatal lui)
El comanda, ea este “proasta” si trebuie sa faca ce zice el numai ptr ca “asa e bine” si ”stie” el. A lovit-o ptr ca merita. Din fericire nu des. Ea si-a pierdut serviciul si a ramas acasa.El a facut afaceri dupa afaceri si a pierdut intotdeauna. Rezultatul= plini de datorii peste tot.
Cu baiatul se poarta tot ca un stapan. Cel mai mult m-a durut cand l-am auzit ca-l face “prost”si “handicapat”.
Sora mea si-a pierdut increderea in ea. A vrut sa divorteze de el dar comportamentul lui e schimbator. Si are o putere de convingere fantastica. Iar ei i-a fost intotdeauna frica ca isi va pierde copilul daca va divorta (prin banii lor).
Acum este si mai grav insa. Deoarece au datorii f.mari ea l-a convins sa o lase sa plece la munca in Italia.. Ea este acum ilegal acolo. El are un serviciu bun, legal, cel putin pana in mai 05, el a insistat sa aduca si baiatul. Baiatul a facut un an de scoala acolo, clasa a VIII-a si vrea sa ramana la liceu acolo. Ce este fantastic, copilul a prins pofta de invatat. A invatat repede limba si este f. bun la scoala.Asta l-a incurajat si vrea sa mearga mai departe. Este un copil inteligent dar in Romania in ultimii ani nu a mers prea bine. De mentionat ca tatal a lasat toata educatia pe grija mamei, si la fiecare esec al baiatului ea a fost vinovata. Deci, scandal si cearta si mai ales jignirea copilului.
Revenind la Italia. Nu stie in ce directie sa mearga acum. Este disperata. La ceva timp dupa ce a ajuns acolo el a inceput sa aiba relatii cu alte femei (tot romance) pe motiv ca “face afaceri,si ea sa nu se bage nu e treaba ei. A dat in ea din nou, a violat-o, a incercat sa o dea pe strada cu tot cu bagaj - in Italia unde ea nu are pe nimeni – apoi a inceput sa planga si sa-i spuna (prima oara in atatia ani de casnicie) ca o iubeste si ca nu o lasa. Ascunde bani de ea si nu-l intereseaza ca trebuie sa trimita bani in Romania unde au datorii la persoane private si dobanda creste in fiecare luna. Ea a plecat o data de la el, el s-a speriat si i-a tot trimis mesaje ca el tot cu ea va ramane, ca o iubeste si nu vrea sa divorteze. A incercat sa stea de vorba cu el dar este inutil. Vorbeste cu el, ii spune prin ce trece ea si ce simte, el tace nu zice nimic, ea crede ca a reusit sa rezolve problema, insa el isi “revine” si devine violent.
Ea ar vrea sa plece in Romania dar ii este frica de viitor. Si mai ales ii este frica ptr baiat. Baiatul va pierde un an, ea a ajuns la 40 de ani, fara un serviciu si sunt plini de datorii. Ea este cea care a mers peste tot si s-a imprumutat. Ii este frica ca va veni dupa ea si va fi rau.Este razbunator ca si tatul lui.
Ar vrea sa-l inscrie pe baiat la un liceu undeva in Bucuresti si sa fuga din orasul natal (care este langa Bucuresti) dar nu stie daca se poate. Nu poate misca un deget acolo in Italia.Copilul este dezorientat dar cu tarie spune ca vrea sa faca liceul acolo (un liceu cu profil veterinar).
Pe moment lucrurile sunt calme, ea a ramas cu el, ca sa vada ce se va intampla daca lui i se va face acte sau nu. Se gandeste la o ultima alternativa sa lase baiatul cu el in Italia, unde sa-si continue liceul si sa plece pentru ca nu mai poate. A ajuns la 45 kg si este distrusa. Ii este teama ca baiatul va ajunge rau. Singurul lucru bun este ca nu da in el. Dar ei ii spune ca indiferent ce vrea ea, el va face tot ce vrea el.
Ce sfaturi puteti sa-i dati? Unde ar putea sa mearga? Ce sa faca cu baiatul? Ii este frica ca ii distruge viitorul. Unde sa-l dea la scoala ? Intai ar trebui sa repete clasa a VIII-a. Oare exista vreo posibilitate ca baiatul sa urmeze undeva un liceu in Bucuresti cu profil limbi straine si sa stea la internat? Eu nu pot sa o ajut decat cu o suma de bani pentru asta si eventual sa caut pe internet.
Imi cer scuze daca am fost incoerenta si ptr ca am scris atat de mult. Va multumesc din suflet pentru orice sfat orice idee.
Si am sa-i printez paginile voastre sa i le trimit. Poate va prinde ceva curaj.