Cum ati trecut peste dorul de casa?
Raspunsuri - Pagina 4
miti2004 spune:
eu totusi sunt de aceeasi parare cu Simona27...
pupici
Catrinel_17 spune:
Eu sunt aici de 5 ani, in primul an mi-a fost extrem de greu, mi s-a intimplat sa si pling pe strada cind ma gindeam la ai mei. Acuma m-am obisnuit, cred ca asta e secretul, sa poti sa te obisnuiesti. Bineinteles ca totul are un rol, sa vorbesti limba sa poti comunica sa iti faci prieteni, sa fii fericit cu sotul/partenerul… La inceput imi scriam cu prietenii de acolo in fiecare zi, acum am inceput sa uitam unii de altii. Am pastrat toate emailurile ce le-am trimis in primul meu an de sedere aici, si toate respira DOR DE ACASA, dar dorul se mai diminueaza spre sfirsitul anului si mesajele se raresc. Imi mai scriu acuma cu prietenii din Romania, dar sunt si ei (majoritatea) de fapt acuma imprastiati prin SUA, Canada, Spania, UK, Slovacia, Australia! Am carat ca o furnica toate cartile pe care le-am putut duce, obiecte, poze, filme as tot aduna, dar nu prea gasesc.
Dar aici e casa mea… Mi-am pastrat locuinta din tara, dar cind ma duc acolo nu ma mai simt “acasa”, desi tare draga mi-era casutza mea. Si imi este inca.
Imi pare rau dupa prieteni, se pare totusi ca departarea te instraineaza. Sunt din ce in ce mai putini – dar suprinzator e faptul ca reinnoiesc legatura cu prietenii din copilarie, sc generala si liceu….
Si vremea asta de aici ma deprima total, toamna e sinistra, ploua marunt si bacovian (cum scria cineva pe pagina 2 
) si vara iti vine sa dai drumul la caldura!!! Ptiu! Dar oricum, nu le putem avea pe toate!!
Oricum sunt foarte fericita sa ma duc in Romania, ma bucur sa vad ca lucrurile se misca, clocotesc, si dupa o saptamina nu as mai veni inapoi… e foarte ciudat. Cred ca daca nu dorul, dragostea de “acasa” tot va ramine. 
CC
Dena spune:
quote:
Originally posted by oz
mie nu mi-a fost DELOC dor de ro, ba chiar mai visam ca venea politia sa-mi spuna ca a fost o greseala cu viza si trebuie sa ne intoarcem in ro. Imi lipsesc anumite persoane cateodata, dar...atat. Nu simt nevoia sa merg in vizita, de fapt evit cu incapatanare si gasesc cele mai colorate motive sa nu o fac
. In fiecare zi ne felicitam pentru decizia pe care am luat-o de-a pleca si suntem foarte fericiti ca am reusit sa ne scoatem copiii din locul ala si sa le dam sansa unei vieti normale.
BRAVOOOO
Pai ...ce ar mai fi de spus???
Denisa si bebica din burtica - 32 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi
columbiana spune:
Si acum sa si raspund la intrebarea ta.
Dorul de casa,de familie?
Familie nu mai am,tata e ca si cum nu e (poveste lunga si trista),mama ne-a parasit cind eu aveam 19 ani si sora mea 21 ani.Peste 8 ani,la 29 ani doar,ne-a parasit si sora mea.
Da,mi-e dor sa pling pe mormintul lor,sa le aprind luminari, ca stiu ca nu o face nimeni.
Mi-e dor de strazi,de scoala din fata blocului,de Cismigiu,de Calea Victoriei.Mi-e tare dor de mare.Anul asta am vazut Florida,si Disneyland,locuri de neuitat.Mi-au placut,dar eu vreau sa mai vad litoralul ala din copilaria mea.
Mi-e dor de prietenele de la servici,cu care imi scriu mereu.Toata lumea imbatrineste.
As zbura pina acolo in vis,daca as putea,sa vad toate astea,dar AICI e casa mea.
Ma simt in siguranta,respectata,imi pot spune parerea,nu mi-e teama.
Am un servici f bun,nu mi-a fost usor sa ajung aici,am luat facultatea (a doua) de la capat aici.Si anul asta am graduat,dupa 4 ani de invatat si servici in acelasi timp.
Cu siguranta ca nu m-as intoarce definitiv,decit daca s-ar intimpla vreo minune acolo.
Nu am regretat nici o clipa pasul facut.
Suntem aici de 5 ani,si inca nu am fost in Ro.Vom merge insa in vizita dar ne intoarcem aici.
Dana si gemenii
adevarat si frumos spus.
petra spune:
Dorul de casa, de Romania, nu trece atata timp cat atunci cand inchizi ochii vezi casa parinteasca, parintii si fratii, atata timp cat de Craciun cantam colinzi(chiar si in casa singuri), atata timp cat sarmalutele nu lipsesc din meniul de sarbatori, si atata timp cat simtim , gandim si vorbim romaneste.
Este adevrat ca odata cu trecerea anilor departe de locurile natale, acest dor mai scade, dar cel putin pentru mine, v-a ramane vesnic cuibarit in inima mea, asa ca un fir de busuioc ascuns in iia unei fete de la hora in vremuri demult trecute!
oanaXandy spune:
Pentru mine dorul de casa a fost mult mai mare cand eram acolo, in Romania! Stiam ca am ales sa vin aici dar nu stiam exact ziua si luna in care trebuia sa ajung! Am trecut prin niste luni de calvar gandindu-ma ca o sa imi las familia, iubitul,prietenii dragi si nepotelul meu care pentru mine este miracolul care a aparut in viata mea! Stiam ca trebuie sa-i las, nu stiam cand si din cauza asta am trait la maximum fiecare minut, fiecare clipa alaturi de ei!Nu stiam cum sa imi impart timpul incat sa pot sa fiu aproape de ei toti in acelasi timp!
Ei si a venit ziua despartirii.... am fost atat de "tare" incat nici acum nu pot sa imi explic cum s-a intamplat!
Sunt aici de trei luni si pot spune cu mana pe suflet ca dorul de casa nu e chiar atat de mare cat credeam ca va fi atunci cand eram acolo! De ce oare? Poate pentru ca am gandit de mii de ori inainte sa fac pasul asta, care nu parea deloc a fi usor! Sunt aici, departe de caldura sufleteasca pe care o gasesti doar acolo, in familie si in sufletele celor dragi tie! Am preferat sa fac un "sacrificiu" ca sa "imi" si sa "ne" fie mai bine! Am lasat in urma tot ce am construit acolo si ma refer mai exact la relatiile sufletesti; am lasat o relatie de 6 ani cu iubitul meu care poate nu va ma fi..., am lasat in urma un copil care pentru mine este "copilul" meu, am lasat o mama in lacrimi si multe altele...
Dar... sunt aici si asa cum ati zis si voi nu poti doar sa castigi, de obicei cand castigi ai si ceva de pierdut si vice-versa!Conteaza mult ceea ce crezi tu ca e mai bine de facut, alegerea ta e foarte importanta!
Daca esti hotarat ca va fi mai bine cand alegi sa pleci, dorul de casa va fi redus de catre puterea sperantei tale intr-o viata mai tihnita si mai implinita!
Mi se face dor atunci cand fac cumparaturi pentru cei dragi si cand ma gandesc cat de mult se vor bucura, nu atat de mult pentru valoarea materiala a cadoului cat pentru cea afectiva " ca e de la mine"! Ma uit la tot ce vreau sa pun in pachet( si nu cred ca a existat o singura data sa ies la cumparaturi si sa ma abtin sa iau ceva)mi se face dor instant dar apoi dorul asta dispare! Cateodata e tare ciudat!
Si intr-adevar dorul poate fi mult redus daca recurgi la o camera web, pentru ca vazandu-i si auzindu-i aproape zilnic ii simti atat de aproape incat dupa ce termini ai impresia ca au fost langa tine!
Ei bine eu am vorbit de dorul de casa din perspectiva dorului de familie! Celor care au familiile aici imi inchipui ca le e tare usor, pentru ca in fond si la urma urmei familia conteaza, nu dorul de mizeria din tara, de coruptia omniprezenta la fiecare colt, de toate lucrurile care fac din poporul roman un popor"nezambaret", "acru" si NEFERICIT!
oz spune:
quote:
Originally posted by oanaXandy
Sunt aici de trei luni si pot spune cu mana pe suflet ca dorul de casa nu e chiar atat de mare cat credeam ca va fi atunci cand eram acolo! De ce oare?
chiar nu vreau sa te dezamagesc, dar...inca nu ai ajuns la faza cu dorul
. Trei luni e foarte putin, pe mine m-a lovit o depresie dupa mai mult de un an, si nu mi-am dorit nici o secunda sa ma intorc in ro, dar nu-mi placea aici 
, am ajuns sa ma gandesc sa ma intorc in Europa, m-am uitat si pe internet care sunt conditiile din UK, ce sanse am avea acolo dupa ce devenim australieni. Intr-o zi am facut o lista cu tot ce ma supara, am citit-o cu atentie si am ajuns la concluzia ca sunt lucruri care nu-mi plac acum si cu siguranta nu-mi vor place niciodata, dar pot sa traiesc cu asta. Acum mi-a trecut 
nu mai vreau sa ma mut in UK, dar tot visez la un Craciun la munte cu zapada in Austria.
carmen77 spune:
Dorul de casa inca ma bantuie cu insistenta. Eu am lasat in Romania mama, tata, sora, bunici, matusi si o gramada de prieteni, plus o situatie bunisoara. Nu stiu cum va fi de Craciun (banuiesc ca groaznic), insa in prima luna plangeam de cate ori vedeam un avion care decoleaza (stam destul de aproape de aeroport si se intampla destul de des), ca sa nu mai vorbesc de cate ori am vrut sa plec inapoi!
Madutzu, eu zic ca daca aveti acasa o situatie cat de cat buna, nu plecati. E greu sa zici asta cuiva, vino sau nu veni, dar eu nu as mai pleca inca o data. Dupa ce am avut in Romania deja o viata si o situatie decenta, sa o iei aici de la capat e foarte greu. Incepand cu functinarii de la SAAQ (asta e locul unde ai sa mergi sa dai examen sa iti iei permisul de conducere) si terminand cu cei de la vama la intrarea in Canada, unde o individa ne-a repezit pe fata cu copil de 6 luni in brate! Eu personal mi-am mancat nervii cu cei de la SAAQ, unde e frustrant sa vezi ca la examenul practic ai lor quebecosi iau permisul din prima, in timp ce tu ca emigrant ... care ai avut permis acasa de 9 ani, trebuie sa il pici macar o data ... ca sa le dai bani .. si tot asa. Eu am ajuns la concluzia ca si Canada seamana destul de bine cu Romania din multe puncte de vedere, adica multe chestii se obtin pe pile si relatii, numai ca aici nu mai esti in tara ta, ci undeva unde nu mai ai nici pile nici relatii. Asa ca daca mai aveti putere si rabdare sa o luati de la capat, faceti pasul asta. Dar din ce ai descris tu ... parca ma aud pe mine. Nu faceti acest pas decat daca esti 100% convinsa!!!! Trebuie sa iti doresti cu adevarat sa emigrezi ca sa sa consideri ca a meritat dupa ce ajungi aici. Nu pleca numai pentru ca pleaca o prietena .... noi am facut asa si nu a iesit nimic bun din asta. Iar daca vreti sa plecati numai pentru ca in Romania e birocratie si functionari corupti ... eu zic sa va mai ganditi. Si aici este si birocratie si se si fura la nivel guvernamental, da, mai cu bun simt ca in Romania, dar totusi .. exemplu e Nortelul unde s-a furat pana a ajuns in faliment. Nu ma mai intind ca nu vreau sa demoralizez pe nimeni. In concluzie, ganditi-va bine daca vreti sa plecati din Romania si nu depundeti actele pana nu esti convinsa ca vrei sa faci pasul asta.
http://community.webshots.com/user/carmen77102
http://community.webshots.com/user/carmen77104
Carmen si 
Matei Gabriel - 27.10.2003
Midori spune:
Eu nu am trecut.
Vizitele care le fac in Ro imi dau energia necesara sa traiesc aici.
Zic, Eh! mai e putin si vin sarbatorile de iarna, mergem acasa.
si tot asa
josefine spune:
mie nu mi-e asa dor de locuri, pe cat imi e de oamenii de acolo. mi-e dor de confortul emotional pe care il aveam. am descoperit ca sunt mult mai plangacioasa si mai sensibila decat as fi crezut. ma intorc de fiecare data, cand pot, dar nu pentru parinti- ca ei sunt cu mine, ci pentru a retrai momente de veselie cu oamenii de acolo.