Cum ati trecut peste dorul de casa?

ciuf spune:

Ehehe, fetelor, umblam la puncte sensibile.
Eu am fost fata mamii, care nu stia sa faca nimic. Ajung pe taramuri straine, unde nu cunosc pe nimeni, decat sotul meu. Sunt pusa in fata a tot felul de situatii cat mai grele pentru a ma cali. Imi lipsesc parintii, bunica, matusile. Cand am nevoie de un sfat pun mana pe telefon si vorbesc ore in sir.
Ma duc in tara si cand ma intorc inapoi, parca mi-e mai dor de ei.
Vorbim o data pe sapt. pe messenger, avem microfon, boxe, web cam si parca ne mai trece dorul un pic.
Sufar cand stiu ca ei nu pot sa-si vada nepotul, sa-i vada progresele, dar asta nu inseamna ca nu sunt la curent cu ele.
Si eu duc dorul sarbatorilor in stil romanesc, cu pregatiri din timp, vizite peste vizite, prieteni, chefuri, etc.
Simt ca aici nu va fi niciodata casa mea. Simt ca nu voi reusi sa fac vreodata parte din sistemul lor. Ma simt o intrusa.
Suntem plecati de trei ani jumate din tara si tot imi e dor de ea. Am fost anul asta acolo, m-au impresionat neplacut multe aspecte, care acum deja nu mi le mai amintesc. Uit tot ce e urat despre tara mea.
Sufar cand ii vad cat sunt de saraci si ca nu accepta un ajutor din partea noastra. Daca ar putea tot ei sa ne dea.
Si eu sunt de acord cu tine Peca, dar mai adauga-ne si pe noi, cele care stam acasa, fara drept de munca. Mie asta mi se pare groaznic, sa stau numai acasa.
Sunt convinsa ca daca as lucra, situatia ar fi alta. Stiu cat de bine ma simteam cand faceam voluntariat.
Incerc sa ma incurajez stiind ce am lasat in urma, sa nu am nici un regret. Imi spun ca pentru ce am realizat aici, mi-ar fi trebuit ani buni in Ro ca sa fiu la nivelul de acum.
Imi ridic moralul gandindu-ma cum am nascut intr-un spital aici, de ce conditii am beneficiat, m-am simtit o rasfatata.
Madutza, in Canada eu zic ca este mai usor deoarece sunt foarte multi romani acolo. Si in plus vei putea munci. Asta e o mare treaba. Nu te mai gandesti la tot felul de prostii, ai mai multe satisfactii.
Dar incet, incet, timpul ne ajuta sa trecem peste toate.
Dar sunt mandra ca tot ce am realizat aici a fost fara nici un ajutor. Meritul a fost numai si numai al nostru.
Pupicuri,
Ciuf si Luca
http://community.webshots.com/user/ciufa

miau-miau spune:

mie mi-a trecut

amuleta spune:

Este important sa fii ocupata : copii, servici, studii...si sa astepti sa treaca timpul. Primul an este dureros pentru majoritatea, urmatorii citiva ani te intorci mereu in vacante apoi, cu timpul, parca durerea se estompeaza si-ncepi sa te simti confortabil in noul loc. Asta, bineinteles, daca nu te incapatinezi.

Pucku spune:

eu sunt asa si asa. Cel mai dor imi este sa fiu inconjurata de prieteni, aici nu am deloc prieteni. Am venit aici de pe bancile facultati unde aveam multi prieteni. M-am acomodat situatiei, dar mi-e dor sa am prieteni. Asta este ce-mi lipseste.

familiei nu prea-i duc dorul ca ne scriem pe net, ne vedem, vorbim la telefon si nu am fost un copil tzinut in poala mamei, am calatorit toata Romania, dar mi-e dor de inaltimile muntilor, as vrea sa stiu ce s-a intamplat cu diversi prieteni, mi-e dor de Delta, de mare si cantat la chitara. Mi-e dor de multe. Dar nu m-as mai intoarce cu tot dorul in Romania. Si aicoi sunt detoate daca te potzi debarasa de amintirile din Romania, atunci ai sa gasesti si aici locuri la fel de minunate.

Ceva pt ceva, of of of

Corina si Stephanie- 18.04.04

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"

Lili_B spune:

Madutza dragutza, asta e un subiect despre care am putea scrie romane.
Si eu si sotzul suntem de parere ca depinde de firea fiecaruia. Am intilnit persoane care nu erau dornice absolut deloc sa viziteze Romania. Noi, din pacate , nu suntem asa. Pentru noi "acasa" e acolo si ne e dor de toti si de toate. Dar, conform vorbei noastre romanesti "sa moara si capra vecinului", te incurajam din suflet sa vii incoace.





Lili si Bianca (10 Mai)

madutza spune:

Multumesc pt. raspunsuri.

Prietena mea si-a depus actele in iunie si in noiembrie deja are interviu, pe partea franceza, bineinteles. Ideea e ca o ducem destul de bine si aici, nu ne permitem de toate, dar ne multumim cu ce avem si sotul este in plina ascensiune cu slujba lui, care este bunicica. Ce ne face sa ne gandim la emigrare? Birocratia, coruptia, nesimtirea, lipsa de civilizatie...Sunt sigura ca nicaieri nu e raiul de pe pamant, dar din spusele prietenilor nostri plecati deja este mai bine. Mi-e frica sa nu dau vrabia de pe gard si odata ajunsi acolo sa nu reusim sa ne acomodam.

Madutza si Mariuca (17 Mai 2004)
http://community.webshots.com/user/padme_ami2003

MLDiana spune:

Cum ati trecut peste dorul de casa?
LA mine intr-un an de zile s-a dus cu toata viteza luminii.DAC vrei sa te acomodezi intr-o tara, te acomodezi.
DACa esti plecata pentru un timp din Ro si te intorci ,o sa vezi ca vrei sa pleci din nou.

Lidia ,Tiara si David D.

anky spune:

Nici eu nu pot sa trec peste dorul de casa,de parinti, de tara.Imi lipsesc mereu si ma intorc cu multa placere acasa.Imi lipsesc prietenii..nicaieri nu te simti mai bine ca acasa acolo in Romania.

Ira spune:

quote:

---

Initial creeata de madutza

Ne-am gandit si noi sa o luam catinel spre Canada...Nu suntem foarte hotarati, dar ne-a trecut prin cap. Pe mine ma sperie dorul de casa, de familie Voi ati trecut peste? Daca da, cum?

Madutza si Mariuca (17 Mai 2004)
http://community.webshots.com/user/padme_ami2003

---

Cand mi se face dor citesc ziarele,
sun un prieten,
intreb publicul (din Romania).
Imi trece, e chestie de cateva minute.

scumpic spune:

Ah fetelor chiar ca ati atins un punct sensibil cu acest subiect.
Eu sunt plecata doar de trei luni din tara si ma omoara dorul.
Noroc ca de vre-o luna de zile lucrez si nu mai am timp sa ma gandesc atat.Dar .....uf dorul asta de parinti de prieteni.... ma omoara.mai ales ca eu aici inafara de sotul meu nu cunosc pe nimeni.
Stau cateodata si ma gandesc ca nu mi-as dori sa fiu in locul parintilor care le pleaca copii departe.Eu sunt constienta ca cel putin 3-4 ani deacum incolo nu am sa ii mai vad:(Singura alinare pt. toti parintii cred ca este doar ca "copii lor sau dus sa aiba o viatza mai buna".

Cu toate ca imi este dor de familie sunt constienta ca daca m-as intoarce nu as rezista mai mult de 2-3 luni acolo.Nu cred ca as mai suporta "mizeria" si modul de viatza din Romania.
Nu stiu dar eu nu am mai fost plecata din tara pana sa ajung aici si am avut un soc puternic(pe langa multe altele) cand ajunsa aici am vazut toata lumea zambitoare ....credeti-ma ca, cautam sa vad fetze mohorate , incruntate si suparate , asa cum sunt la noi.

Imi aduc tot timpul aminte cand ma ia dorul de casa despre ce am scris mai sus si atunci ma linistesc si ajung la concluzia ca nu mai imi doresc sa traiesc in Romania.

P.s.MADUTZA......si eu am gandit la fel inainte sa plec din tara pt. ca sincera sa fiu o duceam bine ,doar ca eu nu eram alaturi de se sotul meu, dar odata ajunsa aici am inteles ca se poate si mai bine asta cu conditia sa vrei sa muncesti.Pentru ca cine vrea sa munceasca aici o duce bine.Depinde ce iti doresti si cat iti doresti