Cum ati trecut peste dorul de casa?

Ne-am gandit si noi sa o luam catinel spre Canada...Nu suntem foarte hotarati, dar ne-a trecut prin cap. Pe mine ma sperie dorul de casa, de familie Voi ati trecut peste? Daca da, cum?

Madutza si Mariuca (17 Mai 2004)
http://community.webshots.com/user/padme_ami2003

papadie spune:

Acu nu ca vreau sa te sperii da' noi n-am trecut peste el.
E pitulat in suflet si ne zgandare Adevarul e ca e preferabil sa ne zgandare decat sa nu ne pese :-)

"Īn afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

nikomiko spune:

uita-te la subiectul asta:

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31474

Pentru unii e mai bine, pt. altii merge mai greu...

_
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi
www.unet.univie.ac.at/~a0307778

peca spune:

dor de casa/prieteni....o sa ai chiar si daca te-ai muta acum in ro. de unde stai la 300km...in celalalt capat de tara....cred mai repede ca se face "dor" de aceea situatie bine cunoscuta care o ai...de obisnuinte...care odata ajunsa in alt loc vrei nu vrei le schimbi...

dupa mine.....pt. ca dorul sa fie mai mic....si suportabil...inainte sa pleci...priveste bine inapoi...si inchideti in suflet totate amintirile frumoase si chiar si urate care le-ai trait in aceasta prima etapa...
apoi pleci cu gandul....este o incercare...poate reusita sau nu dar important este ca ....o sa am mereu unde ma intoarece si asta fara rusine..daca consider/am ...ca nu ne putem adapta sau realiza

si apoi...dupa mine cel mai imp....cand pleci...gandeste-te....incep viata de la 0, ca un nou-nascut, invat sa vorbesc..invat sa ma comport altfel....invata sa folosesc lucruri noi..invat sa gandesc altfel....
iar in ce priveste viata profesionala....nu cu gandul..."dupa vreo 2 ani de acomodare..fac iarasi ce faceam in romania...."...ci sa fi deschis sa incepi de jos...si sa lupti sa ajungi iar sus!...si sa fi destul de realist incat sa iti spui..."s-ar putea sa nu ajung de unde am plecat, dar o situatie financiara stabila, o viata de familie armonioasa, bucuria de a da copiilor mai mult decat am avut eu....imi ajunge si poate inlocui titlul de "domn director/profesor/...DOMN"...

eu cred ca cel mai greu se acodeaza pers. f. bine realizate in ro., si care ajunse dincolo din proprie initiativa...au neplacuta-surpriza sa vada ca nu li se mai deschide usa, trebuie sa bata bine singuri la ea ca sa li se deschida..dar daca vor cu rabdare se deschide...poate la inceput trebuie sa se deschida de mai multe ori ca sa obtina aceelasi rezultat care se obtinea in ro. la o singura deschizatura....dar se deschide...

iar dorul de parinti/ de preiteni...il au cred toti, egal cate de bine s-au acmodat...vine, te lasa sa versi niste lacrimi, iti rascoleste amintiri, te face sa te gandesti mai bine la situatie, poate sa iti multumesti ca ai ajuns aici, ...apoi te lasa pt. un timp in pace....dar nu te lasa sa uiti de unde ai plecat...si pe cei care i-ai lasat in urma,
iar atunci cand te intorici in ro.....gropile din asfalt de care ai uitat..par uneori insuportabile, si apoi in momentul urmator razi singuri si iti spui ca ti-au lipsit....ori casa nou renovata de pe strada, chiar daca nu e a parintilor....te face sa zambesti....ori magazin nou, la stil occidental...te face sa-i pasesti pragul curios...dar totusi preferi alimentara..la care fugeai cand erai mic cu cartela in mana sa iei portia de lapte...

P.S. hm...cred...ca scriind a trecut dorul scurt pe la mine....mi-a facut semn cu mana si mi-a spus..." ma mai intorc sa povestim...dar acum am altceva de lucru!"

madutza spune:

Peca, frumos ai scris...Eu sunt o plangareata si juma si mai mult de asta mi-e frica. Doamne, cand m-am mutat din Bucuresti in orasul natal, si am fost aproape de parinti a fost asa de bine, si e in continuare, cu toate ca saracii se mai ramolesc si te bat la cap...dar sunt ai tai.

Nikomiko, scuze, am citit subiectul dupa ce l-am deschis p-asta.

Madutza si Mariuca (17 Mai 2004)
http://community.webshots.com/user/padme_ami2003

mamamariana spune:

Noi am trecut... relativ. Le-am cumparat calculator, camera web, microfon, tot tacamul si vorbim/ne vedem pe messenger. Insa cel mai bine m-am vaccinat ducandu-ma acasa in vacanta. Nu poti sa iti imaginezi ce bucurie am avut si ce fericita am fost ca am avut unde ma intoarce (adica aici). Cred ca mi-ar fi cumplit de greu sa ma reacomodez in Ro, cu toate ca acolo e tara mea, familia, unii prieteni care ne-au mai ramas... Singurul lucru peste care nu pot sa trec e Craciunul. Cred ca asta imi va lipsi intotdeauna!
Si noi ne indreptam spre Canada - am depus si actele acu vreo 4 luni! Sper ca acolo macar sa am zapada de Craciun.
Numai bine,
Mamamariana

AlbaIulia spune:

Cum bine ziceau fetele,

Dorul de casa si de tara ta nu trece cu adevarat niciodata, cu toate ca am plecat din tara de mult timp vorba sotului meu am trait mai mult de jumatate din viata departe de Romania.

Sa-ti spun sincer, imi dau lacrimile si cateodata plang de-a binelea auzind muzica lui Porumbescu si Enescu. Nici nu vreau sa ma gandesc. Oricum, noi vorbim romaneste acasa, iar fetita mea care inca nu a fost niciodata in Romania e fluenta in romana.

Mamamariana, nici o grija, o sa va saturati de zapada in Canada, va spun de pe acum, Bun Venit! E o tara minunata!

AlbaIulia

aschiutza spune:

Craciunul e intr-adevar cea mai grea perioada. Mi-e si acum spre amintire cind a trebuit sa petrec singura si mi-am cumparat singura cadouri pe care le-am impachetat si am asteptat ziua de Craciun sa le deschid. Noroc cu o familie de nemti care probabil m-a vazut asa de depresiva incit m-au invitat la masa, altfel nu as fi terminat de plins . Greu a fost sa ma intorc in Germania dupa moartea mamei. Greu e in fiecare zi in care nu vorbesc romaneste pt ca n-am cu cine (atunci ma arunc pe www.desprecopii.com si imi dau cu parerea peste tot ). In schimb ce bucurie cind pot sa trimit ceva bani alor mei, ce bucurie cind duc acasa cadouri peste cadouri, cind le pot arata Germania. Ce bucurie cind pot pleca libera unde vreau. Sunt o gramada de zile in care vrei voi sa te urci in primul avion, dar sunt si zile in care te vei bucura din plin ca ai facut pasul de a pleca.

Si citeva sfaturi ca de la un plecat de 5 ani: i-ati cu tine poze cu toata familia, cu tine mica, cu buncii, etc. I-ati muzica romaneasca: va incepe sa-ti placa orice, eu am ajuns si manele sa ascult! I-ati citeva lucururi care pt tine reprezinta amintiri: bijuterii sau gablonturi de la familie, jucaraia ta favorita (daca o mai ai), cartea poetului roman care ti-a placut cel mai mult, stergare romanesti, lucruri care sa te defineasca ca roman si care sa-ti aduca in casa o bucatica de Romanie.

"Binecuvintat sa fie deci/ ca traiesc si ca ma duc spre moarte" Esenin

adivio spune:

quote:

---

Originally posted by aschiutza

Craciunul e intr-adevar cea mai grea perioada. Mi-e si acum spre amintire cind a trebuit sa petrec singura si mi-am cumparat singura cadouri pe care le-am impachetat si am asteptat ziua de Craciun sa le deschid. Noroc cu o familie de nemti care probabil m-a vazut asa de depresiva incit m-au invitat la masa, altfel nu as fi terminat de plins . Greu a fost sa ma intorc in Germania dupa moartea mamei. Greu e in fiecare zi in care nu vorbesc romaneste pt ca n-am cu cine (atunci ma arunc pe www.desprecopii.com si imi dau cu parerea peste tot ). In schimb ce bucurie cind pot sa trimit ceva bani alor mei, ce bucurie cind duc acasa cadouri peste cadouri, cind le pot arata Germania. Ce bucurie cind pot pleca libera unde vreau. Sunt o gramada de zile in care vrei voi sa te urci in primul avion, dar sunt si zile in care te vei bucura din plin ca ai facut pasul de a pleca.

Si citeva sfaturi ca de la un plecat de 5 ani: i-ati cu tine poze cu toata familia, cu tine mica, cu buncii, etc. I-ati muzica romaneasca: va incepe sa-ti placa orice, eu am ajuns si manele sa ascult! I-ati citeva lucururi care pt tine reprezinta amintiri: bijuterii sau gablonturi de la familie, jucaraia ta favorita (daca o mai ai), cartea poetului roman care ti-a placut cel mai mult, stergare romanesti, lucruri care sa te defineasca ca roman si care sa-ti aduca in casa o bucatica de Romanie.

"Binecuvintat sa fie deci/ ca traiesc si ca ma duc spre moarte" Esenin

---

Of Aschiutza, m-ai facut sa pling cind am citit ce ai scris. Cite dreptate ai, ce bine imi prind aceste "maruntisuri" de acasa. Mi-am pus pe peretele din bucatarie vase de pamint si un stergar de borangic care-l am de la bunica si trei mini-esarfe cu tricolorul pe care scrie Romania(cite una pentru fiecare dintre noi). Stirile din Ro si muzica de la posturile de radio romanesti nu ne lipseste seara. Citeodata vorbesc cu mama la telefon si de doua ori intr-o zi chiar daca vorbim banalitati, dar pur si simplu vreau sa o aud cit mai mult ca e in virsta si-mi lipseste mai mult ca niciodata.

Adivio&Ioana-nazdravana

slakje spune:

Nu cred ca voi putea trece vreodata peste dorul de parinti, de casa parinteasca , de tara mea , de orasul in care am copilarit.Dar nu le poti avea niciodata pe toate, intotdeauna va fii ceva dupa care sa suspini.
Asta e, asta avem.Odata am avut de facut o alegere si am facut-o acum mergem inainte ca asa trebuie si asa ne e destinul.

A.

CRISMIR spune:

OH,fetelor!...ati scris atat de frumos ca plang in hohote...si mai sunt si gravida pe deasupra,fapt care ma face mai sensibila!...
Adevarat ca niciodata nu vom uita de unde am plecat,pt mine e greu si deja am 3 ani departe de casa...sufar in fiecare zi,si plang dupa dorul de famile si prieteni...imi spun pe zi ce trece ca va fi mai bine aici,si ca asta e,copii nostrii vor avea o viata mai buna decat a noastra si nu se vor chinui asa de mult....insa pt mine nu cred ca vreo data o sa pot spune ca ACASA,este altundeva decat in Romania(Brasov).

E tare grea despartirea si dorul e foarte mare!
Curaj si numai bine!

Va pup,Mirela si bebele,35 sapt.

http://community.webshots.com/user/crismir100
DPN 27 oct.-baietel-Robert Cristian