religie si constiintza
Raspunsuri - Pagina 7
Andrada spune:
quote:
Originally posted by monaz.
Andrada, Pulstar, vorbiti de instinctele si codul (genetic) moral cu care ne nastem, in contradictoriu, e cert, insa cred ca v-ar preocupa pe amindoua, cititi Lord of the Flies (Imparatul mustelor, in traducere romaneasca), de William Golding. E interesant, cum cartea pune accentul pe reactia unor indivizi ( nu vreau sa povestesc asa ca vorbesc foarte sumar)traiti in societate , sub imperiul normelor impuse de ea, cum spuneam, reactia lor instinctiva cind brusc sunt nevoiti sa traiasca in afara societatii care i-a conturat.
Numai bine.
M
Multumesc Monaz, e pe lista mea de carti
A
Lamore che move il sole e laltre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelate stele
dyana spune:
quote:
Originally posted by cipcipcipquote:
Originally posted by dyana
[br
Socotind că ma doboară mi-a grăit ieri un ateu:
Dovedește-mi că exista și voi crede-n Dumnezeu !
Ca să nu-l rănesc prea tare, arma mea a fost la fel:
Dovedește-mi că nu este, ca să nu mai cred în El !"
Ok, daca o luam asa, prima dovada ca nu este ar fi toate tragediile care se intimpla pe lumea asta. Ultima fiind cea cu copiii sechestrati in scoala...
[/quote]
Copiii sechestrati in scoala reprezinta dovada pentru cata ura exista in lumea asta, cati criminali sunt liberi, cata rautate exista in noi, in nici un caz bunatate, in nici un caz cum ar vrea Dumnezeu sa fim noi.
elena_ltd spune:
quote:
Originally posted by amuleta
Este asa de greu sa marturisesti cu voce tare pacatul, gindul care te roade cel mai tare, fiasco-ul sufletesc unui strain ! Insa odata rostit devine mai clar, problema se simplifica, discerni intre realitate si fantasme. Este, pe undeva, un exercitiu de umilinta greu de digerat. Poate fi o formalitate si o pierdere de vreme sau poate fi o cotitura in constiinta omului, momentul acela de sinceritate cruda in care-ti pui oglinda in fata si te cobori de pe piedestal. Spovedania mi se pare o mare subjugare a ego-ului.
Si mai inseamna ceva : un sfirsit si un inceput, impacarea cu Dumnezeu si cu tine insati in fata unui martor.
De cateva luni ma batuie constant gandul spovedirii, nu am facut-o niciodata pana acum. Mesajul Amuletei mi s-a parut extraordinar de sugestiv si concis si m-a impresionat puternic.
Accentuez si eu importanta cuvantului rostit. Cred ca are forta mai mare decat gandul, asta referitor la discutia "Dumnezeu oricum stie ce pacate am si ma rog sa mi le ierte". Confesiunea rostita, pe langa faptul ca este un exercitiu de cainta, cred ca este si mai incarcata de speranta si incredere parca direct proportional cu "umilinta", ca sa folosesc termenul amuletei.
Si in acelasi ton, personal nu pot fi de acord cu ideea ca te spovedesti unui preot sau unui prieten e totuna. Din multe motive. Bun, se presupune ca-ti eliberezi constiinta, te confesezi, dar cred ca in spovedanie te raportezi la alt sistem de referinte decat cel oferit de un prieten, te marturisesti lui Dumnezeu, nu impartasesti secrete si pacate prietenului. Si evident ca nici raportul nu este de egalitate.
Excelent subiectul, va urmaresc cu interes si sper ca data viitoare sa vorbesc cu adevarat in cunostinta de cauza.
Elena, mami de Oana si Mihai
ne vedeti aici
nepotzica spune:
pt. ce-am facut eu, n-o sa ma simt mai bine nici daca ma spovedesc de 10 ori
amuleta spune:
Este greu sa te ierti pe tine insati dar tocmai in asta consta puterea spovedaniei : preotul este martorul iertarii lui Dumnezeu. Trebuie sa crezi ca daca preotul spune "iertate-ti sint pacatele !", el vorbeste in numele lui Dumnezeu. Daca preotul este perfectiunea intruchipata sau imperfectiunea intruchipata, problema ramine aceeasi : cred, eu, ca este posibil ca Dumnezeu sa delege unui om dreptul de a ierta pacatele ? Daca nu cred, atunci spovedania nu are nici o putere, mai bine ma duc la psihoterapeut.
Ei, daca accepti ca-n urma spovedaniei Dumnezeu iti iarta pacatele, atunci trebuie sa te ierti si tu.
Milia spune:
Nu uitati ce a spus Hristos insusi despre farisei: ca mai mult inchid calea oamenilor catre Dumnezeu, decat sa le-o deschida. Cred ca nu s-a schimbat nimic sub acest aspect. Asa ca... draga Energy si celelalte fete care gandesc ca tine... si eu cred ca ganditi bine! Si eu cred la fel: intre Dumnezeu si biserica (cea ortodoxa, altele nu cunosc) nu exista nici o legatura!
Catalin.Codrici spune:
Buna
A cataloga intreaga preotime ca fiind "ciubucara" si ca "nu face ceea ce zice" in cele sfinte mi se pare o mare eroare. Desigurca faptele sunt respingatoare. dar nunt nici departe de comportamentul majoritar al oamenilor. Cati parinti nu isi cresc copii indemanandu-i sa devina pretoti pentru ca primesc multe "ciubuce", doctori ca primesc spagi bune, acvocati ca stiu sa scoate bani scapand pe infractori de pedepse sau in ultima instanta politician telul suprem al majoritatii romanilor. Niciodata nu s-a vorbit ca o ceata de oameni corupti ar fi venit de undeva din spatiu si ar fi luat functiile cheie din Romania, ci ca Romania este o tara in care se exerseaza forte bine coruptia pentru ca sa gandesc romanii. Ca sa revin la subiect, fiecare tara are preotii pe care ii merita, care au fost educati conform propriilor idealuri si care sunt croiti dupa fata si asemanarea majoritatii oamenilor.
Din pacate acest comportament materialist al majoritatii oamenilor ii indeparteaza pe cei inteligenti si valorosi de biserica si acestia nu ajung sa sa traiasca si sa simte tainele sfinte crestine.
sa nu uitam ca in tara in ultilul secol au trait oameni valorosi, sfinti in adevaratul sens al cuvantului: Parintii Cleopa, Argatu, Papacioc despre care nu se poate nici macar gandi ca ar incerca sa ia "ciubuce" pentru serviciul divin. Cred ca la Ei ar trebui sa fie reperele noastre . Iar daca credem in dansi ca reprezinta ortodoxia si ca ar trebui sa le respectam cuvantul, care cred ca ne indeamna la rugaciune si Spovedanie.
Cu Dumnezeu inainte
Catalin
aura 1974 spune:
quote:Sint de acord cu tine. In acelasi timp vreau sa specific ca acelasi lucru se intimpla si cu bisericile catolice. Eu una nu sint nici ortodoxa nici catolica insa stiu de preoti ce nici mai mult nici mai putin au violat copii.Nu cred ca sint comportari normale pentru un preot. Cu asta nu critic pe nimeni vreau doar sa spun ca nu ai nici o diferinta intre preoti si noi oamenii normali, cred ca in fata celui de sus sintem egali.In cazul in care gresesti cred ca e de ajuns sa-ti para rau si sa nu mai repeti greseala.
Originally posted by Milia
Nu uitati ce a spus Hristos insusi despre farisei: ca mai mult inchid calea oamenilor catre Dumnezeu, decat sa le-o deschida. Cred ca nu s-a schimbat nimic sub acest aspect. Asa ca... draga Energy si celelalte fete care gandesc ca tine... si eu cred ca ganditi bine! Si eu cred la fel: intre Dumnezeu si biserica (cea ortodoxa, altele nu cunosc) nu exista nici o legatura!
antoioana spune:
Energy...prima mea spovedanie adevarata (adica dorita, chemata, alungata, framantata, muncita, constientizata de eul meu) s-a lasat cu traume. Eu - tanara visatoare cu sufletul ranit, el-preotul obosit dupa o zi de spovedit, plictisit si mai stiu eu cum...care mi-a spus sa fac trei matanii si gata. Am ramas stupefiata. Indurerata. Revoltata. Imi venea sa-i strig preotului ca-l urasc pentru indiferenta lui.(...)Au trecut ani...Am mai fost pe la biserica, dar nici vorba sa ma mai spovedesc. Mai tarziu l-am intalnit pe parintele Amfian de la manastirea Sf. Ioan din Suceava. Era duhovnicul actualului meu sot. Sa-ti spun ce cozi erau la usa chiliei lui? Mai ales tineri...fiindca stia sa-i asculte si stia cum sa-i certe. Am mers la el sa ma spovedesc si-a fost foarte bine. De-atunci ma pot spovedi si la alti preoti si incerc sa nu-i judec. Vai de capul celor care cad in tot felul de pacate...
Parintele Amfian este acum in Franta, face un master...il sunam sa se roage pt. noi cand suntem la necaz (o face oricum)...
Poate crezi ca nu ti-am raspuns la intrebare? Am facut-o, dar te rog sa citesti si printre randuri. Spovedania este grea, dar taina pe masura.
Cu drag,
anto
...ce-ntamplare cu mine Anto, ce minune cu ei Ioana si Stefan...