distrug copii viata parintilor?!?! ...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 5

iileana spune:

Jasmine, !...
Lasa ca dupa ce o sa vina si BB-ul vostru o sa va regasiti prietenii pe aceeasi (noua) lungime de unda! In cazul nostru e mai trist ca prietenii au deja copii mari. Da' tot am mai gasit vreo doua-trei cupluri de "parinti intirziati" ca si noi..

Claudia, trece-ma si pe mine in tabel cu exact aceleasi raspunsuri ca si tine...

amicando spune:

Ma bag si eu in vorba si va spun punctul de vedere al unui barbat...Sigur ca totul se da peste cap...sigur ca nimic numai e ca inainte si se poate ajunge la situatii (oarecum) de criza conjugala...
Dar as vrea sa va intreb altceva..are sau nu legatura cu topicul, decideti voi: un alt mod de "distrugere" de vieti, si anume:
cunosc un caz al unor rude care au ajuns (din diverse motive, independente de copii) in pragul divortului...nu au mers mai departe, gindindu-se tocmai la copilul pe care il aveau...sa nu sufere, sa nu se tarumatizeze, etc...Acum au o casnicie de convenienta..pur si simplu sint doi straini prin casa..unicul lucru care ii leaga e copilul..care, sint sigur, simte si el tensiunea din casa. Fiecare ar fi putut sa-si vada de viata lui. Probabil, daca stai sa-i asculti, fiecare ar fi fost mult mai fericit separat de celalalt...
Si atunci, va intreb, si ma intreb...e si asta o "distrugere" de vieti...din cauza ca ajungem sa ne gindim la copii in cazuri de cumpana?

cl spune:

Amicando, ceea ce ai descris tu, este cu totul altceva. Un copil simte cand ceva este fals. Chiar nu stiu cum as proceda intr-o asemenea situatie...Daca puiul simte si sufera, cred ca n-are sens sa mai continue, mai mult rau ii fac. Cred, nu stiu.

Claudia

Dena spune:

quote:
Originally posted by lorelei_19

............................................................
Insa nimic nu e mai frumos pe lume ca un copil, si nici un rol pe lume nu se compara cu cel de parinte. Nu mi-as fi putut imagina viatza fara un copil, si daca n-as fi putut avea propriul copil, cu siguranta c-as fi adoptat unul.
In general, in viatza, ce e frumos, e mai greu.

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

Dragii mei colegi DC, m-au impresionat nespus mesajele voastre... si sunt convinsa ca imi vor fi sprijin la greu.
Am citat-o pe Lorelei_19, dar v-as fi citat pe toti... fiecare mesaj rezida o imensa dragoste pt puisorii vostri....
Am inteles ca nu usor... ba dimpotriva: e greu si de multe ori foarte greu...dar ce e mai important... am mai inteles ca ..." daca dragoste nu e, nimic nu e" :)
Poate copii sunt doar pietre de incercare pt iubirea ce si-o poarta parintii... Ma gandesc acum la cuvintele preferate ale uneia dintre colegele DC "tot ceea ce nu te doboara te face mai puternic"...
Copii nu isi doboara parintii (am dedus din mesajele voastre) , inseamna deci ca-i fac mai puternici...
Britancii ar trebui poate sa mai aprofundeze studiul respectiv... se pare ca ei au prezentat numai primul stadiu dintr-un proiect mai amplu...
Va multumesc tuturor!!
Vivat Maternitatea!

Denisa si bebica din burtica - 29 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

Dena spune:

Si inca ceva... :) disclosure statement
... titlul topicului nu este dat de mine, este doar preluat... acesta era titlul articolului din ziarul de ieri , eu nu am facut decat sa pun semnele de punctuatie tocmai pentru ca si mie mi s-a parut (desi nu am nici un fel de experienta) dureroasa exprimarea... exagerata cum spuneti multi dintre voi... Insa am preferat sa las titlul din ziar ca sa nu trunchez articolul...

Denisa si bebica din burtica - 29 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

ancuta06 spune:

Odata cu aparitia unui copil, stilul de viata se schimba. Dar de aici pana la distrugere, e cale lunga. Daca este un copil dorit de amandoi parintii, atunci viata sociala, cariera si orice altceva, trece pe un loc secund. Pe primul loc va fi copilul si viata de familie.

Relatia parintilor se degradeaza din vina lor, nu a copilului. Daca mama isi ia cu ea in pat copilul si trimite sotul la plimbare, nu e vina copilului, ci a mamei. Inseamna ca relatia dintre cei doi nu este suficient de stransa. Eu una, nu vreau sa dorm decat langa sotul meu, sa ma tina in brate, sa povestim un pic la culcare. E adevarat ca am mai luat si noi copilul in pat, dar numai in situatii extreme. Si atunci adormea intre noi iar apoi il mutam.

Copilul nu distruge relatia de cuplu. Daca relatia se strica odata cu aparitia copilului, atunci nu avea nici un viitor.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)

http://community.webshots.com/user/Busch_family

sinzi_ana spune:

Distrug nu e cuvantul potrivit...ci "schimba".
Cel putin la noi in familie, aparitia lui David ne-a schimbat foarte mult. Am aflat foarte multe unul despre altul dupa ce s-a nascut fiul nostru, si planurile noastre de viitor s-au schimbat radical.
Cand am aflat ca sunt insarcinata am ametit...era o veste total neasteptata si coplesitoare. Dar nu pot sa spun ca regret nici o clipa din viata lui si a noastra pe langa el...nu ne-a distrus viata...ne-a schimbat-o!!!!
Sinzi si David

Enia spune:

Denisa, nici nu cred ca puteai trage o concluzie mai buna decat cea la care ai ajuns spre sfarsitul replicilor celor de aici!!
In plus, cred ca raspunsul intrebarii retorice pe care ai pus-o in urma studiului citit se regaseste chiar in motto-ul tau:
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici."
Pentru ca practic, toti acei parinti care ajung sa afirme ca proprii copii (pe care cu siguranta si i-au dorit la un moment dat!) le distrug vietile, sunt de fapt niste parinti invinsi de problemele ce apar dupa venirea pe lume a copilului si care din diverse slabiciuni (sa le zicem, tipice speciei umane) nu se mai pot "ridica" de sub povara schimbarilor ce survin odata cu aparitia copilului si prefera (tot dintr-o slabiciune tipic umana) sa "dea vina" pe minunea de sufletel care este propriul copil...
Cred ca cel mai bine este sa nu intri in panica, mai ales de pe acum si sa ai incredere in tine si copilul tau, dar si in partenerul tau si in toti cei care vin sa te sustina inca de pe acum!!
Si sa nu uitam ca Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce! Asa ca, nu-L uita pe Cel de Sus si in momentele mai grele roaga-te Lui sa-ti arate calea, pentru ca Dumnezeu protejeaza VIATA, iar tu porti o viata in tine care e mai presus de orice!
Mult succes si sanatate!!

Enia si BBul ei de 23 de saptamani

tata lu Toma spune:

Pentru ancuta06 :
Noi ne iubim si avem un copil pe care l-am dorit, il iubim si prin urmare l-am pus pe primul plan. Pana aici sunt de acord cu tine.
Insa tocmai despre timpul, puterea, entuziasmul care mai ramane pentru toate celelalte ale vietii, este vorba in aceasta discutie.

vlad