Cum e relatia de cuplu cand a aparut un bb?
Raspunsuri - Pagina 2
ocebine spune:
De mult timp nu a mai intrebat daca poate sa ma ajute cu ceva. E de la sine inteles ca trebuie sa fac eu totul El vine obosit la ora 16 de la serviciu si se culca o ora sau 2. Dupa care se scoala si se pune la calculator. Daca ii spun sa stea cu fetita, sta, insa, repet, pt. mine nu mai are ochi.
Nu sunt genul care sa stea cu capul plecat si la un moment dat voi reactiona.
Draga mea raspunsul e destul de simplu: pentru ca il lasi!
Incer sa formulez un raspus cam in aceleasi linii cu Adivio. Barbatii au o mica perioada de regresare atunci cind se naste un copil. Devin si ei la rindul lor copii si au un pic de probleme sa faca tranzitia dintre sot/iubit si sot/iubit/tata. Cred ca pe un anumit nivel ei ne vad pe noi mai mult ca mama lor decit ca sotie si atunci au perioada asta de racire. Probabil ca nu sint atit de buni la a exprima sentimentele.
Eu zic la fel, sa incercati sa faceti un pic de timp pentru voi. Puneti bb la culcare mai devreme, pregateste o cina romantica si pe parcurs mentioneaza intr-un mod delicat cam ce te supara si pe tine.
Spui ca daca il pui sa faca ceva, el face. Pune-l mai des si apoi lauda-l ce bine a facut, dindu-i un pic de atentie pozitiva.
E bine sa stati si sa discutati dar pe un ton de intelegere comuna. Cam cum vezi tu ca s-a schimbat dinamica familiala si sa il intrebi ce ar schimba el, ce aport isi aduce pentru a te usura si pe tine de anumite responsabilitati.
Trebuie sa fie amestecati in viata copilului, inclusiv pampersi si vome si plinsete noaptea. Nu exista scuze pentru a te eschiva de la datoria de parinte. Sinteti tata si mama impreuna. Nu cred in decalarea datoriilor de parinte: "Pai acum e mare si ma inteleg cu el". Garantez ca mai tirziu cind vine furia adolescentei cu greutatile ei acesti tati se vor eschiva din nou: "Draga eu nu il/o inteleg, tu esti mama, descurca-te"
Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick+Dulce.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex+telefon.jpg
mamica dulce spune:
Alina,multumesc frumos de vorbe bune!
Am cautat cresa,nu ca sa ma duc la munca,ci la scoala,care pe moment mi se pare mult mai important,ca de muncit nici ca gasesc ceva.Cresele ,pana la 3 ani,sunt cumplit de scumpe pentru mine si oricum n-au locuri libere,si chiar daca ar fi avut,nu mi-as mai fi permis scoala,ar mai fi niste scoli la ff pe domeniul care ,ma intereseaza,dar nci astea nu sunt accesibile deocamdata..si tot asa un cerc vicios
Oricum,eu zic ca ce.a fost mai greu a trecut si in afara de perioadele inevitabile oricaruia dintre noi, in care sunt depresiva,
e bine.In fond,sunt o optimista incurabila
olimpia,sunt convinsa ca ai incercat de ti-e rau cu discutiile serioase,asa cum te sfatuieste toata lumea si ti se pare o tortura(pentru amandoi) sa o iei iar de la capat,dar alta solutie ..nu prea e si sunt sigura ca de-acum o sa simta si el ca ti.a ajuns cutitul la os si rabdarea la capat si o sa-si deschida urechile si sufletul mai bine ca altadata.Daca aveti posibilitatea,plecati macar un weekend undeva doar voi doi,eu sunt convinsa ca e o cale simpla spre rezolvarea celor mai multe probleme,cand puteti discuta ,relaxa,plimba,orice va trece prin minte,fara griji, copil,calculator,telefon si job.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
Claudelu spune:
Si noi am trecut printr-o perioada mai dificila cand a aparut Raul in vietile noastre...am fsot foarte "libetini" pana atunci si brusc viata noastra luase o alta cale...Claudiu al meu nu suporta sa-l auda pe raul plangand, dar nu ptr ca are ceva cu copilul ci ptr ca zicea el ca eu il chinui si ca sunt indiferenta...acum ne bufneste rasul...a fost greu primele 2-3 luni, chiar ne departasem unu de celalalt, parca eram doi straini are aveau un copil impreuna...frumoasa descriere, dar chiar asa eram...si asta a durat pana intr-o zi cand am inceput sa ne intrebam daca ne place cum decurge relatia noastra...si atunci s-a lasat cu o noua cearta care a avut un final frumos
...si am continuat timp de 1 saptamana(aprox) sa ne scriem pe biletele ce ne place si ce nu ne place unu la celalalt si le puneam pe frigider ca sa le vedem...copilarie, dar a functionat...acum ne-am reindragostit unu de celalalt si ne este tare bine 
..
Nu prea ma pricep la sfaturi, dar cred ca cel mai bine e sa incerci sa stai de vorba cu el, sa incercati sa va puneti problemele pe tava, dar fff IMPORTANT sa vorbesti frumos cu el, ca de barbatii sunt cateodata dificili din calea afara
Claudia
si Raul(01.04.2004) 
Poze familie
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Claudelu" target="_blank">Pagina personala DC
jojonel spune:
Am citit mesajele voastre,si ma gindeam ca eu sint o fericita ca am norocul unui barbat care ma ajuta f. mult.
Ma indigneaza ideea ca barbatii sustin ca nu pot schimba un pampers, ca ii enerveaza noaptea plinsul copilului, etc.Eu am acasa exemplul viu ca..se poate!!!Sotul adora baietelul nostru, are o luna jumatate acum, deci e perioada critica de plinsete,mincat din ora-n ora,schimbat, etc.Eu sint ceva mai neindeminatica din fire, parca am doua miini stingi,asa de prima data cind am schimbat copilu, sotul meu i-a pus pampersul
,dupa care in fiecare nopate, il schimbam impreuna, facem baita celui mic tot impreuna,etc.Chestia e ca l-am incurajat de prima data ca poate face treburile astea la fel ca mine, chiar mai bine
si s-a trezit o mindrie paterna ...ceva de speriat!!Cica el stie cel mai bine cum sa-l linisteasca pe baietel,i-a luat jucarii zornaitoare linga patut si se joaca impreunaAsa ca ..se poate, totul e sa vrea. Sotul meu lucreaza mult pe teren, adica umbla toata ziua cu tot felul de acte prin birocratia romaneasca, asa ca seara nu e tocmai odih´nit. Dar intotdeauna gaseste timp sa se ocupe de copil, chiar daca eu stau acasa.In ceea ce priveste menajul, noi ne-am invatat demult sa papam ce se nimereste, cartofi prajiti si gratar facut in cinci minute,asa cu nu gatesc.
Solutia de apropiere este legata si de intimitate.Bebe al nostru doarme in camaruta lui( noi avem doar doua camere, si ambele au devenit dormitoare).In camera noastra avem si timp pentru noi doi,caci nu sintem doar parinti, ci si iubiti
,la asta n-as ceda niciodata,si n-as dormi fara el.
Am si eu momente de nervozitate fata de copil, ca e foarte mic si iti cere multa rabdare, dar tot sotul meu e cel care-l calmeaza.Cred ca legatura intre parinte si copil trebuie sa fie aceeasi chiar daca e vorba de tata sau mama, ambii trebuie sa fie implicati in cresterea lui.Pe mine ma induioseaza asa mult sa vad cum baietelul meu ii zimbeste taticului sau,e minunat.
Sotul meu e asa iubitor cu copilul poate si din cauza ca lui i-a plecat mamica de-acasa cind avea 14´ani, si inca trei frati mai mici.Tatal lui i-a crescut,dar cu greu si cu multe sacrificii.Mama lui nu mai tine legatura cu familia, el e baiatul cel mai mare(acum are 36),si eu cred ca il doare faptul ca propria lui mama nu se intereseaza de el.Am inteles ca a aflat ca are un nepot..nici macar nu s-a obosit sa telefoneze.
Asta am scris-o ca sa vedeti ce fel de oameni exista pe lumea asta.Ma iertati daca am scris prea multe si v-am plictisit.
Jojonel si bebe Freddy
energy spune:
Relatzia e bunicica - sotzul nu s-a schimbat, sau poate ma ajuta mult mai mult (s-a schimbat in bine, e mai responsabil). Dar din cauza nesomnului acumulat 
si a stresului ("sunt o mama buna?" , "copilul meu are de toate, e hranit stiintzific/" etc.) am devenit usor nebuna si destul de iritata
. Plus ca atunci cand esti mai grasa, te gandesti ca 
nu va mai fi la fel ca inainte si mai renuntzi. Recomandare: nu facetzi ca mine.
sinzi_ana spune:
Olimpia si Anca...
Parerea mea (poate nu este o parere cu baza intemeiata) este ca un barbat care nu este lasat sa se implice in viata copilului din prima zi nu va fi in stare sa se ataseze sentimental de copil poate niciodata...Daca el e mai "timid" si nu da semne ca ar face-o eu cred ca trebuie impins de la spate.
Radu m-a uimit cu cata grija si cu cat zel s-a purtat cu David, mai ales ca nici unul nu aveam nici un pic de experienta cu un bebe si nu a fost ceva planificat si ne-a schimbat multe in viata...
Adevarul este ca eu nu l-am alaptat decat o luna, timp in care suplimentam si cu lapte praf, si biberonul il dadea el (si poate conteaza si asta...timpul petrecut cu bebelusul cand el mananca...in primele zile oricm singurul contact pe care il ai cu ei este atunci cand il tii in brate sa ii dai sa pape, cand il schimbi si cand il privesti cum doarme!). Nu s-a jenat sa il schimbe chiar din prima zi acasa (la spital nu ne-am bagat) si baita am facut-o singurei (bunicile si strabunicile forfoteau pe la telefon cu sfaturi si griji).
Deci, concluzia este ca barbatii trebuie sa recupereze rapid, in primele zile cele 9 luni pe care le-au pierdut ca sa se formeze puntea de legatura tata-bebe.
Mamica Dulce, eu in locul tau, l-as lasa mai mult timp cu Marc (chiar daca ti se pare ca nu e prea atent...) si i-as supraveghea indeaproape. Adica cu leaganul, poate nu trebuia sa ii atragi atentia ci doar sa te duci sa dai copilul jos din leagan...poate nu ii place sa fie atentionat, chiar daca si el si-a dat seama ca a gresit. Poate i-ar place sa stea mai mult cu Marc dar e stangaci si ii e frica sa nu greseasca cu ceva...nu stiu ce sa spun...
Sotul soacrei mele spune ca lui nu ii palc copiii si el nu l-a bagat in seama pe fiul lui pana nu a inceput sa vorbeasca sa te poti intelege cu el...ca pana atunci copiii sunt ca un catel...Si nu pot sa spun ce relatie are cu fi-su (s-a insurat si el habar nu a avut!)
Dar acum cu David (care nici macar nu ii e nepot de sange) se joaca, vorbeste cu el, il plimba si ii face poftele. Si-a recunoscut greseala, prea tarziu acum pentru fiul lui din pacate...
Concluzia la care am ajuns eu (poate nu e corecta, dar eu o sustin) este ca daca tu, ca mama, nu il implici la greu pe tata in viata copilului cu greutatile si bucuriile care vin odata cu un bebe, el nu o sa isi dea niciodata seama ce pierde si ce important este sa ai un copil si sa te bucuri de el...
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana
Claudelu spune:
quote:
Originally posted by energy
Dar din cauza nesomnului acumulat
Hahahahahahaha, asta simteam si eu la inceput...ma gandeam si chiar aveam mustrari ca nu sunt o mama buna, ca poate nu voi mai fi pe placul sotului meu
...Inca nu mai vindecat in totalitate, mai am putin de lucruClaudia
si Raul(01.04.2004) Poze familiewww.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Claudelu" target="_blank">
Pagina personala DC
Rayuela spune:
Eu m-am schimbat,nu el ,bietul!!Sint mult mai irascibila,nu mai am rabdare si as vrea sa execute tot ce-i cer,pentru ca eu sint fie obosita fie cu nervisorii pusi pe bigudiuri!
Elena
si pisicutza Amelie
poze Amelie
iulian1969g spune:
quote:
Initial creeata de oimpia_76
Dragelor, voi ati observat vreo schimbare in atitudinea sotilor vostri dupa nasterea unui copilas? In cazul meu, mi se pare ca sotul s-a cam departat de mine... Pe fetita o iubeste f. mult, dar pt. noi parca nu mai gaseste deloc timp... Dupa care se scoala si se pune la calculator. Daca ii spun sa stea cu fetita, sta, insa, repet, pt. mine nu mai are ochi.
Olimpia
Buna,
Ma gandesc ca este posibil sa se fi produs o schimbare in ierarhia valorilor: daca pana acum tu erai pe primul loc in ochii sotului, este posibil ca de acum incolo sa fie copilul pe locul I iar tu pe locul II. Este doar o parere...
Dar nu cumva si la tine s-a intamplat la fel?
Adica, de cand ai nascut, nu cumva copilul a trecut pe locul I ca importanta pentru tine, iar sotul pe locul II?
Poate ca tocmai aceste lucruri s-au intamplat intre voi. Ce parere ai?
Este poate ceva asemanator cu ce simt mamicile cand li se casatoresc copiii.
Ele simt ca nu mai sunt cele mai importante (locul I) in inima copiilor lor, ci au trecut pe locul II. (daca ne putem exprima in felul acesta...) Si tocmai de aceea unele soacre devin geloase...
Ce parere ai?
Giuliano
amoodia spune:
buna
si eu l-am intrebat pe sotul meu ce de ce indeparteaza unii barbati de sotiile lor dupa ce au un copil si mi-a spus parerea lui:ca el nu crede ca barbatii se indeparteaza, cele care devin mai reci sunt femeile fara sa realizeze chestia asta.adica acum au un copil si toata atentia lor se indreapta catre copil si nu prea mai au grija de ele (aspectul fizic) si nici de sot.
primul nostru bebel o sa vina peste 2 saptamani si atunci poate iti voi spune mai multe din experienta, dar ce am observat eu pe perioada sarcinii:sotul meu a devenit putin gelos ca eu vorbeam numai despre bebel si mi-a spus intr-o zi CAND O SA AI COPILUL NU CRED CA O SA MAI STAI SA TE JOCI IN PARUL MEU SAU SA MA PUPI .atunci am realizat ca din 4 vorbe care le spuneam 3 erau despre copil si ca sotul meu nu prea mai primeste atentia mea, asa ca am inceput sa ma controlez si deocamdata totul este bine.acum se simte si el ca un bebel 
. sunt multi barbati foarte sensibili si cand nu mai primesc atentia necesara se inchid in ei si atunci cred eu intervine raceala.