sunt disperata!!

dragi prieteni,
povestea mea este lunga si trista( cel putin ptr mine)...sper sa reusesc sa va o povestesc si sa aveti rabdare sa o cititi!
Am 26 ani si sunt impreuna cu iubitul meu decand aveam...14 ani! Normal , la inceput relatia erra ...ceva platonic, dar in timp sentimentele sau maturizat.
Parintii mei nu au fost deacord cu relatia noastra datorita diferentei dintre familiile noastre: familia mea - cu o situatie financiara destul de buna, tatal meu o persoana intelectuala, care ne-a dezvoltat dragostea pentru cultura, iar familia lui- o familie cu 7 copii, cu un tata care avea probleme cu alcoolul fara aspiratii pentru o cariera universitara.Cu toate astea m-am indragostit de el, un baiat bun, harnic, care uraste alcoolul si familiile dezbinate , si care dispretueste femeile usoare ,care iubeste copii , care gateste exceptional , dar care , din pacate a fost marcat de copilaria grea pe care o dus-o in sanul familiei, si care nu s-a maturizat inca...
Este o persoana instabila...oscileaza in comportament!Cand este dragastos...cand este nervos...si fara nici un pic de respect!!
Dar sa incep cu inceputul: relatia noastra , in perioada adolescentei a inceput cu multa dragoste ...dar cu timpul dragostea lui s-a transformat in gelozie: imi interzicea sa ma imbrac elegant- ¨ca asa se imbraca doar femeile usoare¨, imi interzicea sa am relatii de prietenie cu colegele si colegii de liceu¨ ca sunt niste vagaboante¨, ¨ca ei vor doar sa se culce cu tine¨.Usor , usor , m-am rupt de toti prieteni...Ma intaneam doar cu el, dar aproape niciodata nu am fost nicaieri: nu vacante la mare, nu la munte ,nu la film, nu la gratar...¨ca nu am bani¨.Am facut o mare greseala:am renuntat sa dau la facultate , caci mi-a zis ca ne vom desparti...si nu am vrut!!!CRed ca sunt o femeie slaba ca am putut accepta sa mi se fure libertatea si nu am putut lupta ( la timp)contra caracterului lui asupritor!Partea buna este ca dupa ce ne-am mutat impreuna( fara sa ne casatorim- nici acum nu suntem casatoriti)cand aveam 21 ani, am inceput sa deschid ochii.Inainte imi motiva ca din cauza familiei mele care este contra se poarta asa( lipsa de respect fata de mine- injurii) ca se simte prost ca este respins, dar dupa ce am inceput sa convituim in aceea casa atitudinea lui a continuat...doar ca eu am inceput sa deschid ochii si sa lupt ptr libertatea mea.Am inceput sa ma imbrac dupa bunul plac: nu extravagant, nu provocator,nuvulgar, ci doar elegant si conform varstei . Sunt o femeie care arat bine si nici urata nu sunt.Barbatii intorc capul dupa mine...lucru care il deranjeaza Si acum incearca -razlet-sa imi schimbe stilul, sa ma faca ma imbrac stil barbatesc, dar nu are sanse.
Partea care ma deranjeaza cel mai mult (si care ma face sa cred ca ma lupt cu morile de vant)este lupta - fara prea mari rezultate - impotriva lipsei de repect pe care o arata fata de mine. Ma intriga mult ptr ca nu are motive: nu i-am fost infidele niciodata, nu il jignesc niciodata( doarcand ma jigneste ii mai adresez ...apelative...corespunzatoare) , sunt harnica, o femeie curata si grijulie in ceea ce priveste casa si el.Imi vorbeste mereu cu un dispret in glascand ceva nu ii convine. L-am intrebat daca are motive sa ma dispretuiasca si mi-a raspuns ca nu, doar il nervez ...mereu imi motiveaza ca il enervez.Osileaza de la dragostos la nervi necontrolati , folosind un vocabular vulgar...Ma doare ca ma jigneste de fata cu alte persoane ...doar ca ¨nuimi tace gura¨. Luptand impotriva lui , nepermitandu-i sa imi vorbeasca asa a cam cedat...nu ma mai jigneste asa des...dar...
Dragi prieteni, mai mult de povestit dar acum nu mai pot continua dar revin sapt viitoare. Va multumesc!!!

Androix spune:

quote:

---

Initial creeata de amatel

CRed ca sunt o femeie slaba ca am putut accepta sa mi se fure libertatea si nu am putut lupta ( la timp)contra caracterului lui asupritor!Partea buna este ca dupa ce ne-am mutat impreuna( fara sa ne casatorim- nici acum nu suntem casatoriti)cand aveam 21 ani, am inceput sa deschid ochii.

---

Eu iti dau un singur sfat: mai trebuie sa deschizi ochii, inca nu i-ai deschis cat trebuie! Laaarrrrg de tot!

Andreea
Life it's like a box of chocolates. You never know what you gonna get!

CryssUK spune:

Draga Amatel,
Bine ai venit pe Forumul desprecopii!!!!!
Situatia ta mi se pare destul de incurcata, mai ales ca avem nevoie de detalii mai multe ca sa ne dam seama ce se intampla in rel cu prietenul tau.
Indiferent cat de mult ai iubi un om, jignirile nu se accepta.Nu se accepta de la bun inceput, ca apoi fiecare zi poate inemna ''prea tarziu''.
Eu , la fel ca si prietenul tau provin dintr-o familie cu probleme,in care stresul a fost pe primul plan.Nu stiu cum mi-am pastrat echilibrul afectiv, dar am luptat pt a ma modela, pt a fi o prezenta placuta in fata omului iubit.
Apoi e vb si de sistemul de valori, cuvintele is importante, dar e si mai imp ce e in mintea omului.(aici ma refer cumva la felul cum priveste iubitul tau iesirea ta in lume ,cum incearca sa te ''supuna',chestiuni care nu tin de un moment, de cateva secunde , ci is idei adanc inradacinate in mintea lui)
Eu te sfatuiesc sa analizezi f bine situatia , si sa nu te umilesti pt nimic in lume.
Sa stii ca nu intotdeauna ceea ce ne dorim, este ceea ce e bine!
Roaga-te la D-zeu si El iti va arata calea pe care tb sa o urmezi.#
Acum esti inca tanara, fara copii, intr-o tara in care poate ai alte sanse de a te realiza, esti desteapta, frumoasa ,dar...peste 10 ani nu o sa mai stea lucrurile tot la fel.
Nu tb sa iti pierzi vremea cu oameni care nu merita!Toti suferim mai mult sau mai putin in copilaria noastra,dar tb sa luptam cu noi,asta nu este o scuza pt a fi nepoliticos sau rau cu cel de langa tine!
Pup,
Cristina

bebi spune:

Mai citeste macar o data ce ne-ai scris si raspunde-ti sincer la intrebarea: " Oare chiar vreau sa-mi traiesc restul vietii langa un asemenea om?"
Esti fericita cu el? Tu te simti bine asa?!


Parerea mea este ca esti tanara, ai toata viata inainte si nu merita sa o traiesti asa. Poate fi si altfel.... si, cu siguranta, poate fi si mai bine de atat. Depinde de tine daca vrei sa incerci sa evadezi din limitele impuse de el.... ca daca erau impuse de tine nu te-ai fi simtit nefericita si, probabil, nu ne-ai fi scris.

Numai bine iti doresc!


PS. EL este cu tine, in Spania?





Love is all around

Dena spune:

Amatel Iti urez si eu Bun Venit in Marea Familie care este forumul DC.
Vezi acum... tatal tau a avut dreptate... viata nu e chiar o pelicula de film... sunt lucruri pe care nici eu in adolescenta si prima tinerete nu le-am inteles... noroc cu ceea ce se cheama "experienta" ca am priceput intr-un final cum stau lucrurile... Nu intotdeauna parintii au cea mai buna inspiratie , dar este sigur ca ei doresc tot binele pt copii lor (din cauza asta cateodata mai si gresesc... un soi de... exces de zel...).
Amatel... prietenul tau din nefericire este o victima... un suferind care are nevoie de ajutor specializat... pt ca el nu vede ca are o problema... Vad ca esti in Spania acum, probabil el este cu tine... Poate acolo poate apela la un psihoterapeut (nu stiu cat de mult costa), poate resuseste sa intre intr-un grup... ma gandesc ca poate si acolo se aplica terapia de grup... el nu este bolnav psihic...are numai niste tulburari comportamentale... e ... un copil adult al unui alcoolic... ar trebui sa inceapa o terapie AA sau Alanon... il va ajuta mult... El va fi oricum marcat toata viata de mediul in care s-a format in copilarie...cel mai important este sa isi dea seama la timp ca e ceva cu el si sa faca tot posibiul sa se salveze...sa adopte un mod normal de viata... Cat despre tine... Faci cum vrei, dar viata alaturi de o astfel de persoana e o continua eroziune nervoasa... si poti sa ajungi din om neom... Imi e mila de neputinta prietenului tau, dar... doua victime in loc de una nu e o consolare... Oricat am iubi sunt situatii in care nu putem fi pansament pe rana fara riscul de a ne contamina noi insine...
si nu e vorba numai despre a....ne salva intr-un mod egoist propria piele... dar atata timp cat nu poti face bine... pt ca nu e usor nici macar pt profesionisti sa o faca... cu atat mai putini pt persoane neavizate... Nu stiu... e greu de spus... eu una nu as merge mai departe... D-zeu sa ma ierte daca gresesc!



Denisa si bebica din burtica - 29 sapt.
"Nu ai pierdut daca ai cazut. Vei fi invins cu adevarat daca nu te ridici." G.Funakoshi

sinzi_ana spune:

quote:

---

Initial creeata de amatel


Partea care ma deranjeaza cel mai mult (si care ma face sa cred ca ma lupt cu morile de vant)este lupta - fara prea mari rezultate - impotriva lipsei de repect pe care o arata fata de mine.

---

Cred ca ti=ai raspuns singura problemei tale...daca lupti de atatia ani si nu ai cules "prea multe rezultate" eu cred ca deja lupti cu morile de vant...
O relatie fara respect intre parteneri si incredere duce numai la probleme si te indeparteaza de fericire.
Sinzi si David
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

adlemi spune:

Draga mea Amatel...Doamne,pentru ce sa induri tu asa ceva?Din dragoste,imi vei spune.Teoretic,si el te iubeste.dar cum poti iubi un om si sa-l denigrezi,si sa-l jignesti?Pentru ce?La ce bun?
Draga mea,daca tu m-ai putea convinge ca in viata asta pe care o traiesti,tu traiesti nu una ci noua vieti,poate as considera sa nu ma bag...dar nu ma poti convinge!
Nu merita!!!Nimeni pe lume a asta nu are dreptul sa te batjocoreasca,nici macar proprii tai parinti!Ai un nume,o personalitate,un fizic frumos,ai vise si idealuri...Pentru ce sa le pierzi?Te-ai gandit vreodata ca exista cineva pe lumea asta care-ti poate oferi ce iti doresti,ce visezi,ce meriti?
Daca acum e asa ce ve face cand veti fi casatoriti si eventual cu copii?
Draga mea...da la facultate,fa ce vrei tu-pentru ca meriti!Eu,care nu te cunosc stiu ca meriti!"Prietenul tau" nu stie!Si va afla de abia cand te va fi pierdut!Sa-ti dau ceva la care sa reflectezi:"Ne nastem in noapte,murim in noapte.Ce rost are sa traim in noapte?"(John Fowles-Magicianul).
In ceea ce ma priveste,eu sunt deja de partea ta.
Cu ce vrei Tu
Adlemi si Andrei(24.02.2004)

syracuse spune:

quote:

---

Originally posted by Androix

quote:

---

Initial creeata de amatel

CRed ca sunt o femeie slaba ca am putut accepta sa mi se fure libertatea si nu am putut lupta ( la timp)contra caracterului lui asupritor!Partea buna este ca dupa ce ne-am mutat impreuna( fara sa ne casatorim- nici acum nu suntem casatoriti)cand aveam 21 ani, am inceput sa deschid ochii.

---

Eu iti dau un singur sfat: mai trebuie sa deschizi ochii, inca nu i-ai deschis cat trebuie! Laaarrrrg de tot!

Andreea
Life it's like a box of chocolates. You never know what you gonna get!

---

Va trebui sa subscriu. Surprinzator de multe situatii in viata asta cer solutii radicale desi oamenii insista sa aplice metode caldute, de compromis, de rectificat si de indreptat - asta din lipsa de integritate si stapanire/respect de sine.

Nici macar nu ar trebui sa ceri sfaturi pe un forum (asta teoretic; stiu ca este greu si cateodata ajuta doar sa te descarci un pic); insa ar trebui sa stii deja cu siguranta ca "nu este cazul".

In astfel de situatii, nu cred in diplomatie, negocieri, indreptari de comportament sau schimbari pe viitor.

Este clar ca nu este genul de barbat cu care o femeie cu respect de sine ar vrea sa-si petreaca restul vietii.
Esti tanara, exista si alti barbati.
Chiar daca ti se pare ca un "barbat bun e greu de gasit", tu trebuie sa-ti propui sa il gasesti pe cel mai bun dintre ei.

Acesta evident nu este bun.

Mult noroc!!







Take sides. Neutrality helps the oppressor, never the victim. Silence encourages the tormentor, never the tormented. -- Elie Wiesel

AlbaIulia spune:

Amatel,

Ca cineva sa te respecte trebuie in primul rind sa te respecti tu pe tine. Din ceea ce scrii tu, el are foarte multe probleme iar tu ai ajuns un fel de misionar sau persoana medicala (scuza-ma dar cuvantul potrivit nu imi vine acum)si de 12 ani incerci la disperare sa il salvezi. Cum au spus unele fete inainte, numai tu singura poti iesi din aceasta "abusive relationship". Descopera lumea si vei avea numai de castigat.

AlbaIulia

anda141 spune:

Deja ti-ai coborat standardele, dorind sa fii pe placul lui si asta nu e bine. Nu trebuie sa cedezi, mai ales ca TU esti cea educata si bine crescuta , nu trebuie sa te iei dupa el, ci el dupa tine. Daca nu vrea, n-are decat.Iti calci prea mult pe constiinta si pe orgoliu si incetezi sa te respecti pe tine ca sa-i placa lui. Eu zic sa pui piciorul in prag, ori se da dupa tine, ori sa-si gaseasca pe cineva de teapa lui. Asta este , asa e cu diferentele culturale, fara sa vrem ele ne marcheaza, chiar daca nu vrem sa recunoastem.

Monica si ALBERT EDUARD
(19 ianuarie 2004 )
Album Albert

lorelei_19 spune:

Nu prea am intzeles cum ai reushit sa locuiesti cu el de la 14 ani, cum de tzi-au permis ai tai sa locuiesti cu el de la varsta aia. Ma rog, si eu am o fiica de 13 ani si daca de la anul s-ar muta cu un tip, cred c-ash lua-o razna.
In rest, subscriu la ce-a zis anda141: deschide ochii si vezi cu cine traiesti!

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

"Daca dragoste nu e, nimic nu e".