Povestea mea!

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Ioana Sora spune:

Lorellay, sanatos sa fie ! Lasa ca gasesti tu nume si de baiat. O sa vezi ca o sa-l iubesti la nebunie si nici n-o sa ta mai gandesti vreodata ca ai vrut sa fie fata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns motanik spune:

Loreley,
ti-au zis daca e sanatos daca e totul ok cu bebele? Nu te mai gandi la fetitza, gandeste-te ca asa a vrut Dumnezeu si tu trebuie sa fii fericita ca o sa ai o minune. Vrei sa te ajutam cu toate sa gasesti un nume? Ma gandeam sa scrie toate idei...sa ai de unde alege...Eu pe al meu o sa vreau sa il cheme Iulian Andrei....

Andra
http://community.webshots.com/album/170190778fEpvgj

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns HelleneC spune:

Buna! mi-a fost greu sa intru in sectiunea asta, ca de cate ori vedeam, imi aminteam prin ce trec si eu de vreo doi ani incoace (dupa ce a aparut bebe)... insa am citit TOATA povestea asta si...de unde oare ii gasim asa de bine, mai?! Ca parca zici ca ni i-am cautat cu lanterna... si cand va ganditi ca noi suntem cu mult deasupra lor (si nu exagerez), mai ales prin faptul ca ne asumam asa o raspundere: am dus (sau ducem) 9 luni copilul in pantece, ceea ce ei nu sunt in stare sa faca (ca asa le e natura!).
Nu sunt in masura sa dau sfaturi, doar ma repet: ai mare grija de ala mic, ca de acum mai mult pe tine te are. Tat'su, ca are chef, o sa vina, ca i se pune iar pata pe "fosta", ca pe vreo "viitoare" (ca mai are nevoie omul de alternative, asa-s dumnealor!o sa se mai eschiveze si o sa isi ia cate o vacanta... Deci nu te lasa in baza lui, mai bine bucura-te ca POTI sa faci un copil, ca treci prin toata aceasta perioada super faina in care el este acolo si creste-creste in tine si simte ca il iubesti, si cauta sa iti fie bine, asa cum crezi tu mai bine!
Te pupam cu toate si chiar ca asteptam vesti!
Iar ca si nume, uite ca pe bebe al meu il cheama George si ma mandresc ca in parc e singurul cu numele asta, uite asa il stie toata lumea
Elena si George (2 ani 2 luni)

capraru

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ionela-roxana spune:

lorellay unde esti?Ne lasi aici singure sa ne framantam?
Haide mai da-ne vesti bune,hai mai spune-ne cum te simti ca viitoare mamica,ai greturi,a inceput sa te doara spatele?
Suntem multe fete aici care vrem sa te ajutam si suntem alaturi de tine!
Pupici multi pe burtica!
HelleneC intradevar e frumos ca baieteii nostrii au nume mai putin comune,si pe noi ne stie parcul.Pe baietelul meu il cheama Rares!
El spune ca-l cheama Lales!Cam greu cu rul dar ne invatam noi!

Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorellay spune:

Sunt bine, cat se poate!
Tot singura in oarecare masura, adica eu stau la mine si el la el.Ne intalnim seara daca vreau eu.totul e in aer, dar macar nu mai plang si nu ma mai stresez aproape deloc.
Bebele e bine pana acum.Si o sa fie bine pana la capat.
Sunt o femeie puternica si o sa reusesc indiferent ce va vi.Asa trebuie, si asta mi-o repet intr-una.Nu sunt nici prima nici ultima si nici singura care are parte de barbati de felul asta.
Multumesc pentru ca sunteti alaturi de mine!
Lorellay

Where there's a will there's a way!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristina_g spune:

Bravo Lorellay,
Ai luat-o pe drumul cel bun! Nimeni nu-i mai presus de tine si de puiul tau!
Ma bucur pentru echilibrul pe care ai reusit sa ti-l gasesti.
Scrie-ne mai des, lasa-ne sa-ti fim aproape.

Te pup cu drag,

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns motanik spune:

Lorellay, ai grija de tine si bebeul tau ca e cel mai important lucru acum...Si nu te lasa atinsa de nici o alta problema. te pupic si sper sa ne scrii sa ne spui cum te simti, cum e cu bebe, cate saptamani ai, daca te-ai gandit la nume etc.

Andra
http://community.webshots.com/album/170190778fEpvgj

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ALI27 spune:

Hop si eu.Povestea mea ancepe asa,la 21 de ani la-m cunoscut pe x am locuit ampreuna.La sfarsitul anului 2002 am ramas ansarcinata,el era foarte bucuros,dar parintii lui nici nu au vrut sa auda asa ceva,nu ne-am casatorit,dar ne-am despartit.Mi-a fost foarte greu sa le spun parintilor mei,dar pana la urma am discutat cu ei,si m-au sustinut,iar acum totul este bine pt ca an iunie 2003 am nascut o dulceata de fetita,care ma face sa merg anainte.ASA CA VA SPUN PRIVITI ANAINTE SI SA FITI FERICITE ALATURI DE COMORILE VOASTRE.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

lorellay, acum am descoperit povestea ta. Am citit-o pe sarite (de fapt am citit doar mesajele tele, dar o sa recuperez imediat totul) pentru ca am vrut sa-ti raspund. Povestea ta seamana foarte mult cu a mea, cel putin inceputul, si-ti doresc din tot sufletul sa ai si tu parte de acelasi sfarsit ca si mine. Hai sa-ti spun povestea mea:

Acum un an si ceva am ramas insarcinata si am hotarat sa pastrez bebelusul. Eram de vreo 3-4 luni cu cineva care fusese 10 ani casatorit, iar in momentul cand l-am cunoscut eu desi era despartit de fosta sotie inca nu divortase cu acte. Nu-i cunosteam parintii, fratele lui statea la 3 blocuri distanta de noi in Bucuresti si totusi au trecut cateva luni bune pana mi l-a prezentat. Parintii i-am cunoscut cand eram deja gravida in vreo 2 luni (desi noi stateam impreuna de mai bine de 8 luni) insa nu a avut curajul sa le spuna atunci ca as fi gravida. Au mai trecut inca 2 luni pana au aflat si rudele lui asta.
Cu fosta sotie obisnuia sa vorbeasca frecvent, de multe ori facea lucruri care pe mine ma dureau sub pretextul ca eu sunt langa el, il pot intelege pe cand fosta sotie e departe si n-are de unde sa stie ce se-ntampla in realitate. Incerca sa nu supere pe nimeni si de fiecare data lovea in mine. Cazuri au fost multe, n-are sens sa le mai insir acum, inclusiv faptul ca lunar ii trimitea bani ca sa plateasca ratele la un credit pentru niste bunuri de consum (aragz, frigider, habar n-am...mobila completa de bucatarie) si abonamentul la mobil ca vezi doamne ea nu avea cum sa si le plateasca singura si atata timp cat creditul l-au luat pe vremea cand inca erau impreuna nu-i normal s-o lase sa se chinuie ea singura cu el (asta in conditiile in care noi stateam cu chirie si aveam un aragaz din 1900 toamna ca sa nu mai zic de frigider sau alte electocasnice). Si nu putine au fost lunile in care in loc sa-i trimita 1.5 cat erau toate cheltuielile ii trimitea 2-3 milioane. In fine, erau doar bani, am trecut peste asta, nu stateam nici noi in puf dar nici nu muream de foame fara banii aia. Sunt multe de povestit, n-are sens sa mai intru in amanunte.
Oricum, timpul trecea, burtica mea crestea si el nu dadea nici un semn ca ar vrea sa intre in "legalitate". Eu n-aveam pretentia sa se casatoreasca cu mine, nici nu-mi doream asta la momentul respectiv, voiam doar sa-si rezolve problemele cu fosta, ori la bal ori la spital. I-a luat mai bine de juma de an sa baga divortul care s-a pronuntat cu o luna inainte sa nasc eu. Nu-ti spun cate discutii am avut pe tema asta, spunea ca ma iubeste, ca-si doreste copilul si totusi nu avea puterea sa se rupa definitiv de trecut. Chiar daca stateau in orase diferite si fiecare avea viata lui. Acelas pretext, ca trebuie s-o stie pe ea bine ca sa poata face asta.

Timpul a trecut, acum deja am o fetita superba care azi a implinit 7 luni jumate si tocmai a invatat sa zica "tata", o fetita dupa care el e topit cu totul, mandru nevoie mare, care-i seamana leit si fara care nu-si mai poate inchipui viata lui de-acum. Si ca sa fie treaba treaba....bebe nr.2 e pe drum....si noi tot "concubini" suntem, fara sa ne agitam prea mult sa mergem sa facem vre-un fel de acte.
Daca e sa fie, nu actele te tin legat, ci sentimentele, iar daca spui ca el te iubeste poate ca mai merita o sansa. Mie-mi spunea tot timpul sa ma rabdare si incredere-n el ca totul se va rezolva. Si intr-adevar, s-a rezolvat, dupa luni de asteptare, dupa lacrimi si certuri care acum mi se par puerile dar atunci erau cosmarul vietii mele.


Mickyyy si Malina Ioana (31.03.2004)


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns paula2003 spune:

Nu mai plange ca dauneaza fatului. Apeleaza cu toata rusinea la parinti ca te vor intelege chear daca au sa fie socati au sa te ajute. Anunta tu socri de veste ca nu as crede ca n-ar accepta si poate va casatoriti. Un serviciu mai bun din care sa traest mai bine nu ai cautat? Rogate si totul va fi bine. Nu uita de parintii tai ca vor fi alaturi de tine si abandona copilul indiferent ce va fi.
Mult noroc.

paula2003 & alexandra
http://pg.photos.yahoo.com/ph/alexa13tinta/

Mergi la inceput