Tagada paternitatii
Raspunsuri - Pagina 9
Raluca spune:
Depinde....pentru copil conteaza sa aiba un tata langa el, pentru societate conteaza actul in sine.
Din ceea ce am citit mi se pare ca-ti place sa te joci, cu vorbe, ganduri, sentimente...ai grija ca in final sa nu sufere cine nu trebuie!
Raluca si Ilinca
danab spune:
quote:
Originally posted by Raluca
Din ceea ce am citit mi se pare ca-ti place sa te joci, cu vorbe, ganduri, sentimente...ai grija ca in final sa nu sufere cine nu trebuie!
Raluca si Ilinca
cam asa mi se pare si mie;
...si mi se pare ca prea insisti cu acest subiect
reiki spune:
quote:
Originally posted by Raluca
Depinde....pentru copil conteaza sa aiba un tata langa el, pentru societate conteaza actul in sine.
Din ceea ce am citit mi se pare ca-ti place sa te joci, cu vorbe, ganduri, sentimente...ai grija ca in final sa nu sufere cine nu trebuie!
Raluca si Ilinca
Nu ma joc cu gindurile si sentimentele nimanui. Vreau doar sa ii fac pe oameni sa vb. Asa pot afla si eu mai multe si asa se gindesc si ei mai mult la ce se intimpla in viata lor personala. Incerc doar sa "pastrez" cit mai multe din amanuntele vieti mele. Chiar telenovela nu vreau sa ajunga povestea mea. Si ultimul lucru pe care il vreau este sa ranesc pe cineva sau sa il fac sa sufere. Daca reusesc sa inteleg ce se intimpla in mintea fostei mele soti atunci poate reusesc si eu sa rezolv dilema mea, si daca un singur om dintre cei care citesc aceste rinduri se va gindi un pic mai mult inainte sa "greseasca" si se salveaza o casnicie sau un copil care ar ramine cu un singur parinte, atunci este un mare cistig. Unul imens.
cricri spune:
De ce sa acceti(cu buna stiinta) ceva ce NU ESTE corect?
De ce (ramai) sa fii tu trecut in certificatul de nastere din moment ce esti sigur ca nu esti tatal fetitei?
Daca nu esti sigur, iti recomand un test al paternitatii.
Parerea mea ar fi sa te gindesti bine, fiindca un ACT, ramine ACT ptr, toti.
Si ce este trecut in acte e lege!
In momentul actual, daca tu miine ai un accident urmat de deces, fetita are aceleasi drepturi ca si baiatul tau. Consideri ca este corect?
Tu ai zis ca baiatul e protejat prin testament,asigurari, etc.
Cind fata se vede cu numele tau pe certificatul de nastere,nu crezi ea o sa-si ceara( d.p.d.v. legal ) drepturile?Daca nu ea, atunci mama ei.
In situatia in care o sa redeveniti o singura familie, ai infia fetita?
Asta dupa "cunostintele mele" ar insemna ca ea sa aiba aceleasi drepturi ca si baiatul tau.
Ai schimba din nou testamentul in favoarea sotiei si a copiilor?
Pentru un copil, conteaza "tatal" pe care il care il are alaturi, cel cu care vorbeste, cel cu care isi petrece timpul, cel care il intelege si-l ajuta, dar cind acest copil devine adult, atunci conteaza si ACTELE.
Cum o sa reactioneti tu cind fetita de va intreba de ce ea nu primesti bani de buzunar asa cum primeste fratele ei?
In cazul de deces al mamei fetitei, tu raminind in acte, primesti si fetita? Esti de-acord cu asta?
Ce faci in momentul in care raminind cu ambii copii, "tatal biologic" isi cere drepturile(vrea sa isi vada fetita, sa o ajute financiar, etc)?
Ai intr-adevar o situatie delicata.
Dar intre sentimente si hirtii, e o mare diferenta....
cricri
reiki spune:
Citeva din intrebarile astea nici macar nu mi-au trecut prin cap. M-ai bagat in cofa. In mintea mea mama traia pina la adinci batrineti si tatal biologic dispare.
Multumesc.
romana spune:
Situatia e destul de complicata. Trebuie sa analizezi pe de-o parte sentimentele tale fata de fetita, iar pe de alta parte sentimentele fata de sotie.
Daca o iubesti pe micuta, poti sa fi si tu cel de pe certificatul de nastere, daca nu... e mai bine sa fie trecut tatal natural, asta in cazul in care el accepta, altfel se va trece linie "-". Deci trebuie stiuta si pozitia tatalui natural, deoarece e neplacut pentru un copil sa aiba linie la rubrica "prenumele tatalui".
In cazul in care familia se destrama in totalitate, de pe acum, e mai bine sa nu fie prenumele tau in certificatul de nastere al fetei.
E foarte complicat de hotarit, dar numai tu o poti face.
Romana
reiki spune:
Din ce mi-a spus si dupa cit o cunosc pe mama, daca eu nu voi renunta la proces si implicit nu voi ramine tata pe certificatul de nastere atunci nici nu se pune problema sa il treaca pe certificat pe tatal natural. Cu sau fara voia lui. Egoimul de care da dovada de ceva timp incoace fosta sotie nu il pot explica. Nu era asa si nu se comporta asa. In timp oameni se schimba dar numai la suprafata. In esenta ramin aceasi, doar o mare lovitura poate provoca o mare schimbare.
Nu o iubesc pe micuta, nu simt nimica pentru ea. Asta este situatia, nu am ce face, nu pot sa ma fortez sa am un sentiment sau altul.
Tot ce pot gindi logic si chiar de bun simt legat de Act in sine imi spune ca nu trebuie sa ramin tata acolo. Nu am ce cauta, nu trebuie sa acopar pe nimeni, nu trebuie sa ascund nimic. In fond de ce ar trebui sa pastrez o minciuna care are atitea implicati. Ati vazut cu toti cite implicati se nasc din acest ACT. Unele sincer nici nu mi-au trecut prin cap. De acea ma bucur ca am postat aici. Daca nu postam voi nu v-ati fi gindit la asta. Nu stiu daca asta a ajutat pe cineva dar pe mine m-a ajutat sa descopar multe lucruri noi.
Acum asta este situatia. Dar peste ani? De unde sa stiu ce se va intimpla? Poate ca nu o sa mai fim decit amici si o sa dispara iubirea mea pentru fosta sotie si o sa fie inlocuita de alta. Asta nu pot sa stiu. Poate ca o sa apara altcineva in viata mea si atunci este cu adevarat aiurea sa fiu tata-l fetitei. Dar la fel de bine este posibil sa fim din nou o familie. Si atunci nu am sa ranesc degeaba un suflet nevinovat? Un om care nu are nici o vina ca a venit pe lume din tradare. Pentru ca e foarte clar pentru mine ca in cazul asta o voi iubi si nu va fi nici o diferenta intre cei doi copii -cel putin din punctul meu de vedere- si pe fetita in mod sigur o voi infia. Nu voi putea sa fac nici o diferenta intre ei mai ales daca ii voi creste pe amindoi. Acum este un gol in dreptul sentimentelor mele fata de fetita, dar peste timp?
Stiu ca ce trebuie sa se intimple se va intimpla. Dar daca lucrurile trebuie sa o ia intr-o directie daca trebuie sa "vad" sa aflu in ce directie sa merg, atunci prefer sa ma ajut cit de mult pot.
Pe acest forum am ajuns cautind o carte care in esenta ei spune despre un singur lucru. Iubirea.
Nimic nu este intimplator in viata, tot ce se intimpla are un scop anume de care de cele mai multe ori nu ne dam seama. Poate ca asa trebuia sa se intimple sa ajung aici si aici sa descopar calea cea mai buna. Poate ca nu. Timpul petrecut aici nu a fost nici pe departe pierdut.
Daca mai vreti sa postati eu inca mai astept raspunsuri de orice fel ar fi ele. deocamdata vad ca am inceput sa plictisesc si imi cer scuze pentru asta. Si daca voi considera necesar voi mai raspunde celor care doresc acest lucru.
Multumesc,
Reiki
Lidia spune:
Citind ultimul raspuns pe care l-ai dat.... another cent for my thoughts.... Spui ca nu o iubesti pe fetita. Este normal. Nu este a ta, in plus este dovada tradarii sotiei tale, este motivul pentru care baietelul tau nu are atentia totala a mamei sale si datorita faptului ca apari la rubrica "tata" in certificatul ei de nastere, baiatul tau este in pericol sa ramana doar cu jumatate de mostenire (da, sunt sarcastica aici, dar nu ma pot abtine... scuze).
N-ai sa o iubesti niciodata pe fetita pentru motivele enumarate mai sus. Si in plus.... Nu inteleg cum functioneaza mecansimele iubirii de tata (pentru ca sunt mama, nu si tata), dar daca un tata are macar 50% din instincele unei mame, tu o "simti" pe fetita ca o amenintare la adresa fiului tau (nu fizica.... morala si sociala si materiala si emotionala..... stii tu, tot blah-blahul de rigoare).
Da, poate daca sotia ta va reveni la sentimente mai umane (??) poate veti redeveni o familie. Si-ti vei face datoria data de fiul tau si fata de sotia ta (poate vei ierta ratacirea, dar nu o vei uita) si atunci fetita va creste impreuna cu voi, poat o vei trata ca si pe fiica ta, dar nu o vei iubi niciodata.
Deci... ai procedat corect din punct de vedere logic. Poate vei proceda corect din punct de vedere uman si sentimental.
Poate ca sotia ta, in momentul in care te-a trecut pe tine (nu pe celalalt) pe actul oficial, a avut viziunea familiei voastre reunite. Actionand in instanta acea decizie, i-ai schimbat sentimentele.... de unde si egoismul (din nou, poate....).
Mult noroc!
Sa incerci sa-i multumesti pe toti... o tentativa ce se va dovedi imposibil de finalizat.
Lidia
PS: fa-ma si pe mine sa inteleg: a ramas insarcinata inainte sa va despartiti sau dupa? Esti ABSOLUT sigur ca nu este a ta fetita?
reiki spune:
SUNT ABSOLUT SIGUR.
Inti ne-am separat, apoi a conceput copilul si in cele din urma am divortat. Nu m-a trecut de voie ci de nevoie in certificat. Am explicat de ce....
reiki spune:
Doamna Dialu,
ce scrieti dumneavoastra este de bun simt si sunt aproape in totalitate de acord. Este greu sa ma duc in casa la baietelul meu si sa nu acorzi atentie si surioarei lui, de aceea spuneam ca ma bucur ca este inca mica si nu intelege nimic. Daca ati facut un scenariu atunci imi iau din nou libertatea sa fac si eu unul, presupunind ca lucrurile se vor intimpla cum ati spus ma voi apropia de fetita si voi face in asa fel ca atunci cind merg acolo sa nu fac discriminari sa nu se vada (cel putin sa nu se vada) ca fac o diferenta intre frati. Dar sa presupunem ca mama continua sa fie indiferenta la asta (si la restul) si eu voi gasi pe altcineva in viata mea si poate ca voi mai avea din nou copii si vom pleca in concediu. Va trebui sa o iau si pe fetita pentru ca altfel tot ce fac eu pina atunci este inutil, corect? Cum voi putea explica asta sotiei mele de atunci? Ca iau si fetita care nu este a mea cu noi in concediu? Poate ca va gindi de genul ne luam copii cu noi nu si bastarzi! (asta fiind extrema) Si nu pot spune ca nu ma iubeste sau ca nu imi iubeste copilul. De ce sa privam copii nostri de ceva, un lucru cit de mic macar? De ce sa facem noi eforturi suplimentare? Ce cauta si fetita care nu este a ta cu noi? Esti chiar "timpit". Esti de acord ca gindeste corect si ca o mama care tine la copilul/copii ei si la copilul meu? Astfel de probleme pot aparea si in alte situati. Iata de ce in cazul asta ii dau dreptate domnei (nana :))))?) Liliana.
Atunci care ar fi cea mai corecta abordare?
Imi iubesc copilul foarte mult!