Tagada paternitatii
Raspunsuri - Pagina 8
Camelia spune:
Despre liniutza sau tata ...eu as alege liniutza. Oricum fetitza poarta numele sotiei tale...care sotzie poarta numele tau. Deci nu cred ca atunci cind va fi la scoala colegii se vor apuca sa intrebe de ce are alt nume decit restul familiei.
Daca fosta ta sotzie a ales sa pastreze numele tau e clar ca la asta s-a gândit. Daca fosta ta sotzie a ales sa faca un copil cu altcineva (casatorita fiind cu tine) nu e decit un pas mic sa-ti ceara pensie alimentara. Sunt total de acord ca tot ceea ce ai tu sa ramina NUMAI fiului tau. Daca el va lua decizia sa imparta cu sora lui e alta mincare de peste. Sper ca m-am facut inteleasa. Imi cer scuze daca ofensez pe cineva.
päpä
Subscriu! Si mai aduag ceva.Reiki, eu vad lucrurile cam asa: tu esti in situatia de a "infia" un copil, si nu oricare.Daca poti, fa-o.Eu n-as putea.Daca o faci, va avea acelasi drepturi ca si baietelul tau.Cineva iti spunea ca nu conteaza prea mult asta, ca vei gasi mijloacele legale sa-ti protejezi baiatul.Fals!Complet fals!
Iti doresc putere si intelepciune sa alegi bine!
P.S. Iertata-mi fie divagatia de la subiect dar am vazut o disputa pe teme de gramatica si nu ma pot abtine 
."sa fii" este verb la modul conjunctiv si nu imperativ, (conjunctia "sa" plus radacina din infinitivul verbului "a fi" , plus terminatia "i" pentru pers a II-a singular.)Drept e ca n-am nici o carte de gramatica la mine sa verific, dar eu asa imi amintesc c-am invatat la scoala. Gresesc?
reiki spune:
Trebuie sa accept faptul ca inca nu am primit nici un raspuns care sa ma intoarca din drum.
papadie spune:
quote:
Originally posted by reiki
Trebuie sa accept faptul ca inca nu am primit nici un raspuns care sa ma intoarca din drum.
Cu siguranta ca nu se apuca nimeni sa te contrazica pina hotarasti ca e cazul sa te "intorci din drum". Aici ai gasit pur si simplu parerile unor oameni care NU au trecut prin asa ceva. Inteleg ca nu ai incredere in judecata proprie... Nu trebuie sa te pripesti cind e vorba de ceva care-l priveste pe copilul tau. Stai strimb si judeca drept! "Important e sa fii bun, nu sa ai dreptate" citez 'semnatura' Elenei.
Nu impovara pe nimeni cu decizia ta! Intr-un fel sau altul vei rani pe cineva si cred ca asta trebuie sa fie pacatul tau, nu al nostru. Tu ia de aici ce crezi ca e mai bun pt voi toti in situatia actuala.
Sä fim senini!
reiki spune:
quote:
Originally posted by papadiequote:
Originally posted by reiki
Trebuie sa accept faptul ca inca nu am primit nici un raspuns care sa ma intoarca din drum.
Cu siguranta ca nu se apuca nimeni sa te contrazica pina hotarasti ca e cazul sa te "intorci din drum". Aici ai gasit pur si simplu parerile unor oameni care NU au trecut prin asa ceva. Inteleg ca nu ai incredere in judecata proprie... Nu trebuie sa te pripesti cind e vorba de ceva care-l priveste pe copilul tau. Stai strimb si judeca drept! "Important e sa fii bun, nu sa ai dreptate" citez 'semnatura' Elenei.
Nu impovara pe nimeni cu decizia ta! Intr-un fel sau altul vei rani pe cineva si cred ca asta trebuie sa fie pacatul tau, nu al nostru. Tu ia de aici ce crezi ca e mai bun pt voi toti in situatia actuala.
Sä fim senini!
Inca mai am incredere in propia judecata. Tocmai de aceea incerc sa judec in cunostinta de cauza. Tocmai de aceea am postat aici. Daca nu am reusit sa vad toate aspectele si am omis ceva important. Cind am divortat imi reprosam ca poate nu am facut tot ce depindea de mine ca sa nu ajung acolo. Acum vreau sa intreb si pe alti daca procedez corect. Poate oricine sa ma contrazica sau sa ma sustina, chiar ma bucur daca o faceti. Oricum nu cred ca vom sti niciodata cum este cel mai corect, poate doar atunci cind vom trece in lumea spiritelor. Am prins "din zbor" multe aspecte pe care eu nu le vazusem sau nu le-am dat importanta cuvenita. Eu sunt un nick pe forum pentru toata lumea. Nu vad de ce as impovara pe cineva pentru ca decid intr-un fel sau altul. Iar daca eu voi face un pacat acela nu are cum sa fie al altuia. Doar daca il ia asupra lui, ori aici nu este cazul. Aici fiecare gindeste diferit desi sunt idei si pareri comune. Si nici nu cred ca poate cineva de pe acest forum sa ma judece daca voi lua o decizie, oricare ar fi ea, pentru ca nu stie cum este luata tocmai pentru ca nu a trecut prin asta.
papadie spune:
Am zis împovarat in sensul...metaforic, daca vrei:-) Important e sa culegi de pe la noi ceea ce ti-a scapat tie!
cele bune,
päpä
Sä fim senini!
isabela spune:
Am citi mesajul tau si al celorlalti. Fiecare ne spunem parerea, dar adevarata rezolvare nu o vei gasi decat tu, cautand in adancul sufletului tau. Sicera sa fiu, nu vad de ce o femeie fericita in casnicie ar avea nevoie de un alt barbat. Pana la acel moment va intelegeati bine? Nu sunt de acord cu ceea ce a facut sotia ta, dar te intreb: daca ti-ar fi ascuns faptul ca era gravida cu alt barbat? Daca ar fi spus ca acel copil era al tau, cand de fapt nu era asa? Ti-ai fi pus vreodata problema paternitatii?
Te intreb acest lucru pentru ca in urma cu ceva ani, la maternitate, am stat in salon cu o tanara care ne-a spus pe scurt viata ei: casatorita din dragoste, apoi cu o casnicie nu prea grozava. Desi amnadoi isi doreau un copil acesta intarzia sa apara. Casnicia mergea tot mai prost, tanara intalneste un alt barbat iar dupa o singura intalnire, ea ramane insarcinata. In acest timp se descopera ca sotul sufera de o boala grava. Aici a intervenit intrebarea noastra, a celorlalte proaspete mamici din salon: ce a facut, a pastrat copilul? Da, iar sotul nu a stiut niciodata ca nu este al lui, iar in timpul cat a mai trait l-a iubit foarte mult. In momentul in care ne povestea acest lucru, nastea al doilea copil cu actualul sot.
Am fost foarte socata atunci: cum poti sa minti astfel omul de langa tine? Cum il mai poti privi in ochi? Ca femeie am condamnat-o atunci. Am avut oare dreptate?
De aceea ti-am pus aceea intrebare: daca nu ai fi stiut de relatia sotiei tale, cu siguranta ai fi iubit acel copil, pentru ca-l considerai al tau.
I-am spus si sotului meu aceasta poveste si l-am intrebat ce parere are. Tu ce crezi? Sau voi barbatii de pe forum?
reiki spune:
O voi lua pe rind si voi incepe cu povestea acelei tinere.
Fiecare ia decizi in functie de experientele pe care le-a avut in viata, hai sa numim asta educatie desi nu este termenul cel mai corect si de momentul concret in care ia decizia. Si cum spuneam in mesajul meu anterior nu cred ca poate cineva de pe acest forum sa o judece sau sa o condamne pentru decizia luata, pentru ca nu stie cum a fost luata, tocmai pentru ca nu a trecut prin asta. De aceea voi raspunde prin intrebari. De ce crezi ca afacut-o? De ce crezi ca a pastrat acel copil? Pentru ce a ales sa pastreze un copil fructul unei "aventuri de o noapte"? De dragul sotului "pentru ca amindoi isi doreau asta", sa ii faca o bucurie inainte de a muri? Pentru ca oricum nu ar fi stiut nimeni de intimplarea asta cu exceptia ei si peste timp nimeni nu ar mai fi avut cum sa afle? Te mai intreb crezi ca minciuna nu a ramas in mintea si sufletul ei?
Crezi ca in mod normal poti iubi un om intr-o aventura pasagera si sa faci un copil cu el? Cit crezi ca a fost de constienta de implicati dar mai ales de consecinte gestului ei ea fiind "tinara"? Tatal biologic stie ca e tata? Pot sa umplu pagini intregi cu astfel de intrebari dar nu imi permit sa o condamn. Oricum ce a facut ea va pastra in suflet toata viata si in functie de ce simte ca a facut sau nu corect sufera sau nu.
Eu sunt barbat si pot sa stiu ce este in sufletul unei femei atunci cind ramine insarcinata, dar ca barbat nu as fi pastrat acel copil.
Ma intrebi daca as fi iubit aceasta fetita daca ar fi ajuns prin minciuna fetita mea. DA pentru ca imi iubesc copilul si nu vad de ce nu as fi iubit-o mai ales ca-mi doream si o fetita asa cum am si spus. Am respectat-o pe sotia mea si nu am inselat-o, dar asta a fost motiv de ris pentru ea. O respectat si pentru ca a hotarit sa ne separam si nu a fost duplicitara (desi a incercat sa triseze). Daca imi dai voie vreau sa te intreb si eu ceva. Imagineaza-ti ce s-ar fi intimplat daca peste ani as fi aflat ca nu este copilul meu? Ca am trait atita vreme in minciuna. Cum crezi ca as fi reactionat atunci?
isabela spune:
Te-ar fi durut ca ai trait ani de zile in minciuna, dar copilul l-ai fi iubit in continuare, si l-ai fi considerat copilul tau. Asa cred eu. Sotul meu are doua fiice din casatoria anterioara. La divort, fosta lui sotie i-a spus ca fiica cea mare nu este copilul lui( era o minciuna, pentru ca fata alesese tatal pentru a ramane cu el). L-am intrebat ce a simtit atunci.Mi-a spus ca nu si-a pus niciodata problema ca nu era copilul lui,si ,ca daca ar fi fost asa, nu l-ar fi interesat. O considerase copilul lui timp de zece ani si o iubea foarte mult si el considera ca nu, in mod special, tatal biologic este si cel mai bun tata.
Ti-am raspuns ceea ce cred eu,dar tu ce-ai fi simtit?
Sincer, ma bucur ca o respecti pe fosta sotie, desi ,poate ca nu merita. Dar cred ca inca o iubesti, ca inca mai speri sa formati o familie. Ma insel foarte mult?
reiki spune:
Si eu cred ca as fi iubit incontinuare fetita nu despre asta e problema, dar atunci sotia mea fi perdut orice urma de respect din partea mea. Asta am vrut sa reiasa din context.
Vrei sa sti daca o mai iubesc sau nu pe sotia mea :) ?
Asta a observat si de altcineva din ce am scris eu.
In ciuda a tot ce s-a intimplat niciodata nu am incetat sa o iubesc si ea stie asta.
Tocmai de aceea nu inteleg de ce nu ia masuri. Sau tocmai asta sunt masurile pe care le considera necesare. Si atunci?
reiki spune:
Vreau sa va mai intreb ceva. Ce este mai important sa ai un tata pe certificatul de nastere sau sa ai un tata linga tine?