Tagada paternitatii

Sunt "proaspat" pe site si in primul rind vreau sa va salut pe toti cei de pe forum si sa va urez La multi ani! fericiti si prosperi.
Am sa va spun cit pot de scurt povestea mea ca sa nu va plictisesc.
Iubire, dragoste, casatorie, dragoste ... (nu vreau sa minimizez nimic vreau doar sa ajung repede la subiect) dupa 6 ani s-a nascut un baietel o comoarea pentru noi. Dupa alti 5 ani ... ne-am despartit. Fara mizeri sau scandal.
Dar sa va povestesc...
Am plecat in vacanta toti trei in Turcia ... vacanta de 2 saptamini. Cum am ajuns acolo a vrut sa ne intoarcem desi aveam toti 3 nevoie de vacanta asta, apoi a vrut sa se intoarca singura. Nu am vazut pina atunci nici un semn (sau nu am vrut sa vad) a ce va urma. Lucrurile pareau "normale" aveam amindoi libertate si financiara si a timpului propiu. Am ramas acolo o saptamina care a fost plina de extreme. Facem dragoste ca nebunii sau ... abia daca ne vorbeam. Cel mai important a fost atunci cind mi-a spus ca vrea sa avem o fetita. Eram in al noualea cer pentru ca imi doream tare mult asta.
Ne-am intors si la o saptamina mi-a cerut sa ne despartim. "Nu te mai iubesc...vreau sa cunosc si alti barbati...ma mut singura cu baietelul"
Am inebunit... nu mai intelegeam nimic. Am aceeptat sperind sa-i treaca. Dar dupa 5 luni mi-a cerut DIVORTUL. Nimic nu a facut-o sa-si schimbe decizia. Am acceptat toate conditiile ei la div. una singura am pus eu, sa il pot vedea pe baietel oricind vreau. Totul s-a terminat foarte repede in o singura sedinta. Dupa inca o luna am vazut de ce dorea div. era insarcinata. Cu cine am aflat mai tirziu. Era un pusti cu 7 ani mai mic decit ea, un subaltern de-al ei si era deja in luna a 4-a.
Asta a zdrobit orice speranta de "o sa-i treaca".
A nascut si are fetita pe care am dorit-o amindoi doar ca nu este a mea. Problema a aparut cind a trebuit sa scoata certificatul de nastere copilul fiind conceput in timpul casatoriei (div. s-a pronuntat pina sa nasca) automat eu am fost trecut ca tata pe certificat. Acum ma roaga sa las lucrurile asa. De ce? Pentru ca ambi copii sa aiba acelasi tata, pentru ca tata-l biologic nu merita sa fie trecut acolo, pentru ca sa nu trebuiasca sa raspunda la intrebari copii, pentru ca..... multe motive.
I-am cerut la nastere sa ma lase sa ii fiu nas fetitei.
A refuzat categoric.
Ce credeti ca este cel mai corect sa se intimple?
Daca ramin lucrurile asa fetita va avea acelasi drepturi ca baietelul... pensie alimentara, mostenire,.....
Demnitate....?
Deci?

coryna spune:

Eu sunt femeie si nu as accepta ca tatal natural al copilului meu sa nu fie trecut pe certificatul de nastere daca acesta traieste si traieste in continuare cu mine, sub nici o forma nu l-as trece pe fostul sot drept tata, deoarece nu ling unde am scuipat inainte. Deci daca de sot nu ai fost bun, de ce ai fi bun sa dai din ceea ce i se cuvine copilului tau , altuia, fie el dragalas si nevinovat. Orice copil e o bucurie, chiar daca nu e al tau, dar macar sa-l cresti tu, sa poti sa influentezi cumva destinul acelui copil, pentru ca mai devreme sau mai tirziu, tot va afla cine ii este adevaratul tata si va va uri pe toti trei. Faci cum iti dicteaza inima, dar de ce numai tu ai inima?????

Andreea spune:

Din cate spui, sa inteleg ca are de gand sa ii ascunda adevarul fetitei? Daca da, cand va fi mai mare si va intelege, crezi ca o vei putea trata la fel cum iti tratezi baietelul, astfel incat sa nu simta nici o diferenta?
Nu sunt in masura sa dau vreun sfat, dar parerea mea este ca fetita va afla adevarul, mai devreme sau mai tarziu. Si in al doilea rand, nu este responsabilitatea ta. Eu nu mi-as da numele unui copil care nu este al meu si care a aparut in aceste conditii. Parerea mea...

Andreea.

reiki spune:

Tatal natural al copilului traieste dar nu cu mama. Avea si are o prietena cu care probabil se va casatori. Nu stiu mai multe, nu mai avea nici un rost sa aflu mai multe. Eu imi vad copilul mai des decit isi vede el prietena. Ce e cert este ca daca nu va fi numele meu trecut in certificatul de nastere atunci nu va fi trecut nimeni. Va fi cu tata necunoscut.

Copilul poarta deja numele meu. La divort am acceptat tot ce a vrut ea iar ea si-a pastrat numele ce casatorie nu pe cel de fata.
Bineinteles ca doreste sa ascunda adevarul fata de fetita si bieninteles ca va afla. Cel mai cumplit va fi cind eu voi pleca in week-end, in vacanta cu baietelul iar fetita va ramine cu mama ei acasa.... si altele asemanatoare.

Luizax spune:

oricum tagada paternitatii in instanta trebuia sa o faci in termen de 6 luni de cand ai aflat de nasterea fetitei...acuma...gata, s-a prescris.

Luizax - karkotash shef!

reiki spune:

Stiam de termenul asta inainte sa se nasca copilul. In ianuarie se prescrie peste 3 zile. Oricum am deschis proces in instanta dar daca cineva imi va aduce un singur argument care sa ma faca sa imi schimb hotarirea atunci voi renunta la proces.
Am postat si acest anunt pentru ca vreau sa fiu sigur ca nu am "pierdut" ceva din vedere, ceva esential la care eu nu m-am gindit. Nu vreau sa am nici un fel de regrete nici acum nici mai incolo. Si ma asteptam la mai multe raspunsuri, sincer sa fiu.
Sa vad cum gindesc si alti despre asta. Ma asteptam la argumente pro si contra care sa ma ajute sa decid DEFINITIV.

mumulina spune:

exista vreo sansa sa va impacati? daca da, atunci asta ar fi un motiv care sa te determine sa lasi lucrurile asa cum sunt ele acum?

,don'soara Alex si bb Teo

reiki spune:

Acum nu este nici o sansa, poate peste ani cind va reinvata sa ne respectam reciproc.
M-am gindit si eu mult la asta dar desi am facut eforturi nu am primit nici un semnal cit de mic. Daca ar avea o intentie cit de mica ar fi reactionat intr-un fel. Exemplu: de Craciun am fost sa il iau pe baietel in Poiana la sanius si am invitat-o si pe mama cu fetita cu tot. A fost o zi cu soare si zapada multa, baieti ne-am dat cu sania iar fetele au stat la soare. Am baut vin fiert si ciocolata calda.... La intoarcere... totul era ca inainte. Nici nu a mai stat de vb cu mine. Am luat-o ca pe o "ciudatenie/toana". As mai putea sa dau astfel de exemple nu multe e drept pentru ca le vad tot mai inutile.

Doina spune:

nu incerc sa-ti dau un sfat, pt ca nu ma pricep, nici nu am trecut vreodata prin asa ceva... Dar cind am citit ce ai scris mi-am amintit de mama mea, orfana de la 6 ani, mama ei a murit de cancer iar dupa moartea ei, tatal a disparut in ceata... Mama mea a crescut, mare frumoasa si desteapta, s-a casatorit cu un OM absolut minunat - tatal meu - a avut o viata frumoasa si buna, dar cu toate astea se gindeste vesnic la copilaria ei nefericita si chiar si acum la 66 ani!!!! EA PLINGE DUPA PARINTII EI! este tragedia vietii ei si nu ar putea "uita" NICIODATA faptul ca nu a avut si ea o familie normala...

ce vreau sa spun cu asta? ca fetita despre care vorbesti ar putea sa treaca si ea prin aceleasi lacrimi, intrebari... unde este tati al ei? de ce a parasit-o? inseamna ca ea e o fetita rea? de ce nu o iubeste tati?.... stiu ca mie mi-e usor s-o fac pe-a bunul samaritean, dar daca te gindesti doar din punctul de vedere al fetitei nevinovate, este o situatie tragica.

In acelasi timp pot spune ca eu nu cred ca as fi in stare de astfel de fapte bune... sotul meu are o fetita dintr-o relatie mai aiurita si cu toate astea ar cam vrea sa creasca el fetita si sa fiu sincera am cam inghitit in sec cind am auzit... nu cred ca as putea sa fiu vreodata "mama" pentru fetita sotului, mai ales ca e maricica are deja 14 ani! macar fetita "ta" este bebelus.

eu cred (sa nu arunci cu pietre) ca raspunsul este deja in inima ta, dar ai nevoie de un mic imbold ca sa te poti hotari... imboldul poate veni doar de la fosta ta sotie, daca relatia cu ea va fi asa cum descrii tu, nu cred ca poti accepta rolul de "tata" pt fetita... cred ca ea trebuie sa se decida, ce vrea de fapt? un paravan? s-a gindit la consecinte? la sufletelul nevinovat al fetitei? care este cu adevarat NEVINOVATA! si care poate ca va suferi TOATA VIATA din cauza unei mame aiurite! pacat, mare pacat.....

ai de luat o decizie f dificila si doar tu stii care este adevarul si care este cea mai buna solutie.... Oricum cea mai buna solutie (asta ca sa te bag de tot in ceata) nu ai cum s-o gasesti, pt ca nu cred ca in astfel de situatii poti impaca pe toata lumea, ceea ce este corect si bun pt tine, poate provoca suferinta altuia...
iti doresc sa ai mintea limpede ca cristalul si inima usoara

Doina&Carlita-iubita

iuliana spune:

Cit oi fi eu de feminista inraita, drept sa iti spun nu sint de acord cu ceea ce a facut ea. A vrut copil cu altul, l-a facut...sa fie sanatoasa. Adica, nu inteleg....vrea sa il protejeze pe iubitul ei (sa nu cumva sa ii distruga aluia relatia cu viitoarea), in schimb vrea sa profite cit se poate de tine. In momentul in care a decis ca vrea sa pastreze copilul de la el si ca vrea sa divorteze de tine, trebuia sa se gindeasca la consecinte. Am discutat si cu sotul meu despre situatia ta si s-a aratat foarte revoltat. Femeile prin natura lor isi apara "drepturile" si "posesiunile" indiferent daca asta inseamna copii, siguranta, viitor. etc si incearca sa se protejeze cit mai mult. Mie daca mi-ar face asa ceva sotul meu, sincera sa fiu nu as accepta. Una e sa infiezi un copil caruia sa ii dai numele benevol si alta e sa iti faca sotia un copil cu altul si sa te treaca pe tine ca tata. Si apoi, gindeste-te....acum poate o mai iubesti, dar timpul trece si ai sa vrei sa iti refaci viata, sa ai alti copii si va trebui sa platesti pensie alimentara pentru un copil care nu e al tau. Copilul, intr-adevar, nu e vinovat, dar tu cu ce esti mai vinovat ca el? Oricit ai iubi-o acum, nu ai sa poti trata copilul ca si cum ar fi al tau si tot timpul ai sa vezi in copilul asta faptul ca femeia de linga tine ti-a fost infidela. Daca vroia un tata pentru copilul ei, trebuia sa ramina cu tine si sa aiba o familie cu tine, nu numai sa profite...hmmm...si sa iti mai ia si copilul de linga tine. Poate ca am fost un pic cam dura....dar daca as fi in locul tau nu as accepta (as fi cerut de mult sa fac test de paternitate si as fi refuzat). Nu o lua ca pe un sfat....tu oricum vei lua decizia pe care o vrei. Multa bafta si sa ne tii la curent cu ce hotarire ai luat. Numai bine!!!

reiki spune:

Vreau sa va aduc aminte ca atunci cind un cuplu se desparte niciodata nu este vina doar a unuia dintre parteneri. Intodeauna amindoi sunt vinovati in mai mare sau mai mica masura. Iar eu nu fac exceptie de la regula si sigur am si eu pe undeva o parte din vina.

Acum am sa raspund domnei Doina
La asa ceva ma gindesc si eu, ce va fi in sufletul acelui copil cind o sa mai creasca si o sa fie constienta de ce de se intimpla. Mama oricum a distrus vietile tuturor. Baietelului care acum este vizitat de tata, a fetitei care daca va avea tata fa fi de imprumut, a ei pentru ca sunt convins ca ii este greu si ca sufera, a pustiului pe care l-a facut cu un copil si care inca nu stiu cit constientizeaza si nu in ultimul rind mie care am suferit ca un ciine alungat in ploaie.
Aici este marea problema nu stiu cit am sa pot fi de nepartinitor, cum am sa reusesc sa ma comport cu fetita. Acum este mica si nu intelege nimic, dar cind va mai creste? Am sa pot sa fiu "egal" cu ambi copii? Deja baietelul care este deosebit a simbit ca ceva nu este in regula. Simte ca nu este la fel pentru mine surioara lui. El este incintat ca ii acord lui toata atentia de care mama lui il lipseste (este normal sa fie ocupata mai mult de bebelusa). Oare am sa pot sa ma atasez de fetita? Pentru ca altfel nu are nici un rost. Intrebarile vor fi aceleasi "...unde este tati al ei? de ce a parasit-o? inseamna ca ea e o fetita rea? de ce nu o iubeste tati?.... " Pina la urma ce pot sa fac de la distanta pentru copii, cita influenta voi avea asupra lor?
Stiu ca nciodata nu poti multumi pe toata lumea, dar vreau sa iau o decizie care sa raneasca cit mai putin.... posibil.

Doamnei Iuliana: se vede ca sunteti o femeie hotarita, ca spuneti lucrurilor pe nume si ca nu umblati cu jumatati de masura. Apreciez asta dar trebuie sa recunosteti ca lucrurile sunt un pic mai complicate... Am fost trecut ca tata in certificat pentru ca asa sunt legile in tara asta. Pentru copilul conceput cu pina la 300 de zile inaintea divortului este trecut ca tata in certificatul de nastere SOTUL, ori eu eram pe vremea aia sot. In primul rind este aparat dreptul copilului apoi al parintilor. Eu am dreptul sa contest paternitatea copilului in instanta. Am fost trecut ca tata fara voia mea sau a ei. Nu stiu daca a vrut sau nu sa il treaca pe tata-l adevarat in certificat (ma indoiesc) pentru ca spune ca nu merita sa fie trecut acolo si mai cred ca vrea sa isi protejeze - cum spuneati si dvs. - drepturile si posesiunea. Atita timp cit nu il apreciaza pe acel om, cit nu sta cu el si pentru ca nu are sanse sa fie tata pentru copilul ei atunci nici nu fi pe certtificat si nici nu va avea nici un drept. Va fi singura care decide asupra copilului. De ce vrea ca lucrurile sa ramina asa? Pentru ca STIE ca sunt un tata bun si ca odata ramas acolo voi face totul sa ii fie bine fetitei. Argumentele ei... sunt ale unei femei usor disperata. . Incepe sa realizeze ce a facut si acum incearca sa "dreaga" lucrurile.
Nu cred ca-mi va cere vreodata pensie alimentara pentru fetita.

"...nu ai sa poti trata copilul ca si cum ar fi al tau si tot timpul ai sa vezi in copilul asta faptul ca femeia de linga tine ti-a fost infidela." Trbuie sa recunosc ca la inceput am urit acest copil, il vedeam ca pe motivul despartiri noastre definitive. Este o prostie veti spune ... poate dar asa simteam atunci pina sa se nasca. Acum gindesc altfel, lucrurile care trebuiesc sa se intimple se intimpla cu sau fara voia noastra. Si-mi cer iertare copilului acesta pentru ca am gindit atunci asa.

Astea fiind spuse in final vreau sa ma laud si eu cu ce am mai de pret pe lume...
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=reiki