Sfaturi practice casutza gandaceasca (2)

gandacelu spune:

dragii mei visacei !
sper ca nu m-ati dat disparuta (de tot)… vad ca v-a povestit sofi (doar ei am apucat sa-i scriu) ca am ramas fara internet de o vreme… si nu stiu cat va mai dura… acum am prins o « tzeava » nu pentru multa vreme sa va si trimit ce-am scris off-line… pentru ca au intervenit oarecari schimbari ca si conceptie generala, in tot timpul asta, si voiam sa vi le impartasesc si voua !

asadar, suntem bine, sanatosi, muncitori si visacei, ceea ce va dorim si domniilor-voastre !

nu va voi povesti de modificarile (mici) de arhitectura… asta ramane intre mine si sofi… vreau sa va povestesc cum arata ACUM casuta mea din vis… sa nu va speriati nici sa radeti (prea tare), pentru ca a mea casuta super extrem mirabolant de traditional-romaneasca s-a transformat, pe parcurs, intr-una… hihihi orientala sadea, mai exact… japonezeasca ! japoneazeasca cu influente romanesti sau invers, cum va place !;))))))

dar s-o luam cu inceputul… o casuta nu e, cel putin pentru mine (ci pentru sotul meu ;) ceva despre care sa zici : eu asa o vreau, asa o facem… o casuta e ceva cam ca un … copil ;)… pe care-l pritocesti acolo in burtica 9 luni, il coci pe toate partile si, abia dupa aceea iesie ficior intreg !

adica… am oroare (dar este ceva pur personal, sa nu mi-o luati in nume de rau) de chestiile standard… eram in stare sa-mi fac si o casuta cu acoperisul in jos numai sa nu arate ca apartamentu’ meu de bloc… asa ca am inceput, cu cateva luni in urma, desenele, care, la inceput, fie vorba intre noi, erau destul de standard (oricum, ideea de « standard » e atat de relativa…) adica tindea catre stilul burghez (cu care nu e nimica rau, bineinteles, doar ca nu ma reprezenta :)
pe atunci lupta mea se ducea intre stilul practic, confortabil, zis burghez, si un stil extravagant-artistic, cu tot felul de briz-brizuri decorative (asta fiind idealul meu din studentie, ideal care a mai « evoluat » intre timp… de cand am copii, desigur ;)) – dar, desi lupta se ducea pe aceste « teritorii extreme », eu, de fapt, tindeam catre ceva care sa insemne –sa nu radeti !- simplitatea absoluta…

dar ce reprezinta in practica aceasta simplitate nu puteam sa-mi imaginez… decat ca o imagine a stilului nostru traditional romanesc… fara a sti, insa, prea bine ce inseamna asta…
adica nu voiam o casuta cu o singura camera si o bucatarie de vara si wc in curte, si lumina de la lampa si altele asemenea… asadar, nu atat arhitectonic (nu ca nu mor dupa casutele alea traditionalele, de la mama lor, especially alea oltenestile, stiti voi!) cat… poate un anumit gen de … intimitate, de lumina, de liniste, de odihna care mi le inspira idea acestui stil… de un fel de a respira, trai, dormi in acel spatiu… care puteau foarte bine sa nu fie reale, ci imaginate de mine;))… adica nu aveau consistenta mai mare decat aceea a unui vis…
ce era comic in aceste proiecte initiale era straduinta mea de a impaca un stil architectonic traditional cu un interior super-modern… apoi am gasit varianta de interior modern-traditional in casuta pe care v-am pus-o pe net (din revista italieneasca) si care m-a fermecat (constienta fiind ca niciodata nu voi avea posibilitatile de a recrea asa ceva;P) – moment cheie, in care am inteles si cam ce inseamna un stil in ansamblu, adica si dpdv architectonic si dpdv al designului…

cum v-am mai spus, din pacate nu am gasit pe nicaieri cateva casute macar construite in stilul asta romanesc, ca sa-mi vina idei de interioare (adica nici casutele originale, nici replicile lor moderne)… asa ca nu aveam nici o sursa de inspiratie (nici artistica, nici… tehnica)… asa ca… nu era bine deloc! corespondentele intre ce voiam (ideal) si ce reuseam sa desenez erau cam ca intre o imagine din realitate si o fotografie miscata a ei… din fericire nu eram constienta de lucrul asta si, in loc sa deznadajduiesc, infloream, nu alta!;))

cam in acest moment a aparut sofi care, ca o mamica rabdatoare ce-si invata puiul sa merga, a inceput sa ma “indrume”: uite, nu poti face scara aici (eu muream, nu alta, ca visam, bineinteles, o scara cu briz-brizuri, pusa in mijlocul livingului hehehe) – si iaca asa am inceput sa invat “primii pasi” ai acestor corespondente vis-realitate, adica ce se poate realiza in mod practic din visele noastre (nici pana la varsta asta n-am reusit sa invat ca domne, visul are alta consistenta ca realul …;P)… in acest moment deja credem ca invatasem cam tot despre “cum e construiste o casa”… lucrurile mergeau din ce in ce mai bine… casuta mea prindea contur… o vedeam, ne plimbam prin ea… in varful degetelor… deschideam usile incet-incet (pentru ca, de cand astepta sa se “nasca”, se asternuse praful si paianjenii pe casuta noastra!)… totul era minunat pana in momentul absolut ingrozitor al celei de-a doua confruntari cu realitatea;)) mult mai dura de data asta: casuta era gata pe hartie, era perfecta din toate puntele de vedere (architectonic, design, feng-shui si ce mai incape;)) – pana cand am aflat cam cat ne-ar costa o astfel de casuta! bugetul era cu mult depasit… in plus, sotul meu nu intelegea de ce tin neaparat s-o fac asa, de ce n-o fac altfel, mai mica… s-o facem din lemn, la urma urmei, ca-n Canada, acoperis sa avem, nu?!

eu eram pe spate si dadeam din piciorusele mele gandacesti, eram in agonie, mi se darama casuta in fata ochilor… visul meu drag, obsesia mea, mai bine-zis;)) era clar ca toata munca lui sofi si, de ce nu, si-a mea (mey, si sa visezi e o munca, eu am inalta calificare!) se ducea pa apa sambetei…

si-am luat-o de la zero… de data asta, proiectul implica un etaj, care se pare ca ar mai fi diminuat costurile… ei, chiar de la zero nu o luam, ca intre timp invatasem multe… si mai ales imi dadeam seama pe zi ce trecea ce vreau… pentru ca asta e cel mai greu: sa stii ce vrei… sau, mai bine zis, sa vrei in fiecare zi acelasi lucru, nu ca mine… in fine;))

ce voiam eu era ceva destul de vag: voiam ceva care sa nu semene cu altceva, nu din ambitz de originalitate, Doamne fereste, ci din simpla (sau complexa) idee fixa ca fiecare casa are o personalitate anume, ca si fiecare om, si eu cautam sa-i prind acel spirit care sa reprezinte exact familia noastra, stilul nostru de viata, acel ceva care ne face unici, acel amestec -vorba aia- inefabil care pe noi sa ne odihneasca, aceea idee de ACASA…

unii dintre voi, care ii semanati sotului meu;)) imi veti spune: draga, esti nebuna, ce atata filosofie? sunt proiecte gata facute de oameni cu mai mult crier decat tine… nu te mai omori atata… ei, dar, de fapt, ai si tu o preocupare daca tot stai acasa… - si n-o sa va contrazic (dar o sa-mi ascund o grimasa hehehe) – sunt convinsa ca adevarul e, totusi, undeva pe la mijloc si ca munca mea nu e total inutila… daca regret ceva cu adevarat de cand am inceput “munca” asta este ca, pe langa facultatea de litere pe care am facut-o (ori ea pe mine, cine stie?!;P) – complet inutila, de altfel, n-am facut si designul si arhitectura…

dar hai sa ne intorcem la casutele noastre…

asadar, “lupta” din acel moment era intre practic si estetic (eu voiam ceva estetic, daca se putea pur! iar sofi incerca din rasputeri sa ma traga cu picioarele pe pamant… sotul, dupa cum ati inteles, de asemenea…) – mai cedam la practic… apoi ma ofticam: dar nu e ce voiam! si da-i si … lupta! iar iesa o varianta imposibila, iar faceam concesii practicului, si tot asa!

ca sa mai scurtam putin povestea, va voi spune direct ca, ramasa pe nepusa masa fara internet (ca si fara calulatoru-mi, parolat de cel de la care l-am cumparat de peste mari si tari si imposibil de accesat acum, dupa ce mi s-au sters niste conturi) – astea una dupa alta… adica ramasa si fara tot materialul descarcat intre timp… asadar, m-am vazut pusa fata in fata “doar” cu teancul meu de reviste de decoratiuni (din care accentual cade pe elle decoration, revista imposibil de pus in practica de oamenii normali… dar care pentru mine este cea mai “adevarata”;)) – si mi-am dat seama, rasfoindu-le la nesfarsit (pentru ca de fiecare data gaseam altceva, cautand altceva: ori o scara interioara, ori o fereastra, ori o pardoseala, ori o chiuveta, etc)… asadar mi-a picat fisa ca, de fapt, ceea ce iubeam cel mai mult la stilul traditional romanesc am regasit in mare parte in stilul traditional japonez (nu ma refer la peretii din hartie de orez, iarasi, ci la acea “respirare” intr-un spatiu… imposibil de denumit;) de care v-am spus mai sus) – ba chiar putin mai mult: ferestrele largi fata de cele micute romanesti… acea contopire cu natura fata de stilul fortreata romanesc… culorile, simple, ca si la noi, dar cu avantajul ca la stilul japonez aveam nesfarsite exemple de imagini… numa bune de “inspirat”!;)))

voi reveni dup ace voi primi raspunsul lui sofi la aceasta schimbare… “mica”!!!;))

pupaciuni!

ma scuzati pentru mesajul asta extrem de lung… am simtit nevoia unei recapitulari… acuma, ca ne apropiem (probabil;) de final…! de finalul visului, desigur;)) ca apoi, sa vedem cu realitatea cum ne merge!!!




io, ioachim (dpn 29 nov 04) & ileana (4 iulie 02)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/a_lustanciu/album?.dir=/7ffc&.src=ph

Ina Stan spune:

Stii cred poezia, Gandacel: O furnica duce-n spate...
Asa si tu lupti, si pana la urma incetul cu incetul cedezi in fata realitatii...De fapt eu doar despre ferestre voiam sa spun, ca vazand proiectul, mi se par tare miiiiici. Si stiu cat sufar eu, cand nu am lumina destula in casa...Sper ca nu am pus paie pe foc.
, Ina

Saso spune:

iubirea mea INA

mai mult din jumatatea peretelui aferent unei camere e spart de geam! daca facem pe toate partile camerei geamuri..nu avem in primul rind unde sa aranjam o mobila...si in al doilea.. cred ca trebe sa sponsorizezi la caldura iarna! in ro se ating si - (MINUS) 15 grade celsius...
si pt asta sint niste norme...de proiectare... daca ar fi o altfel de clima..as pleda si eu pt vitralii pe intreg peretele..dar nu pot sa-i fac ancai un proiect vitrat si apoi sa ma injure cind da frigul..in fiecare zi a vietii ei!



Nathalie si Sofi
http://www.nathalie.net.ms/

BESTUTZA spune:

Dragelor dragi,
Eu vin din nou sa va intreb: aveti prieteni , cunostinte , rude care si-au pus dusumea?
Cum tie, gandacel te chinuiew casa , pe mine ma chinuie dusumeaaauuuuuaaaaa!
E ceva grozanic! Cel mai groaznic e ca la capitolul anticipari cheltuieli , cu punct si virgula iese ceva si in teren iese approape dublu! De unde nu stiu...Hotarasem initial sa punekm dusumeaua cu mesterii lui Papuc! Care nu mai vin! Ne-am apucat singuri am gasit si ceva indicatii intr-un pdf-eu si cu ajutorul maica-mii care a pus la randul ei dusumea cu saracul, Dumnezeu sa-l ierte, unchi-su, cand era pustoaica, ne-am apucat si am montat-o ! Eu mai putin ca bb a inceput sa cresca si simt la aplecare ca un balon cand ma aplec si plus ca mi-a zis si dr sa o las usor, va dati seama ce ajutor de nadejde sunt!
E de unde initial vroiam sa o punem perpendicular cu usa , acum din lipsa de finante am pus-o paralel cu usa de la intrare! PEntru ca o camera e lunga doar de 3m si scandura e lunga de 4 si pierdeam pe distanta de patru metri cate 1 m la fiecare ! Asa ca am lasat-o paralel cu usa!

E acum e acum:am intrebat in stanga si in dreapta de lacur, baituri ..Unii imi spun sa dau cu ulei de in si apoi cu lac incolor ca sa nu absoarba lemnul o gramada de lac, altii sa dau direct cu lac, ca iese ca parchetul, altii nu, ca parchetul e un lemn tratat, fiert si nu o sa iasa nicicand dusumeaua ca parchetul!!!!!....Si uite asa!!

Acum nu stiu sa dau direct cu lac, de care lac, sa dau cu ulei de in , de care! Pe de alta parte, eu am dat cu ulei de in unui toc de geam din lemn si apoi cu bait cu lac incorporat si nu pot sa spun ca lacul cu baitul dat pe bietul toc semana cu ce am cumparat din magazin!

Am avut impresia ca daca il lasam fara ulei de in se avea un luciu ceva ..Dupa ce s-a uscat s-a cam matuit , a ramas asa fara luciu, cam nasol...Nici nu stiu cum sa fac!

Si am si geamurile de la bucatarie la fel, lemn nevopsit, curat ,uscat frumos, usa de la camara si nu stiu daca sa-l dau cu vopsea alba sau cu un lac!

Eu zic ca ar merge mai bine cu lac si bait pentru ca gresia si blatul de la bucatarie sunt maro si peretii albi!

Daca puteti salva un abandonat al mesterilor.. ( temporar ca de doua luni tot asa fac , dar altii nu gasesc si ei nemernicii stiu si ma chinuie )

Pupicei multi ..

Nu stiu gandacel draga, dar eu dupa experienta din vara asta parca nu m-as mai incumeta ! E frumos la curte dar trebuie sa existe undeva niste neuroni de schimb!..

Deborah77 spune:

Dragele mele, sper ca ma primiti si pe mine, chiar daca sunt doar o viitoare mamica. Viitoare, din lipsa de spatiu :) Imi doresc f mult un copil, dar intai ne trebuie casutza. Avem deja terenul, in Mogosoaia, si ar cam trebui sa ne apucam de treaba, dar stiti si voi cum este cu bani putini. vad ca unele dintre voi ati reusit, si chiar v-ati mutat ceva. Poate cineva sa-mi recomande o firma care construieste bun si ieftin? Noi ne dorim o casutza de max 150mp, p+mansara, si cu un credit de la banca am avea max-max 55,000 EUR.

iuliacm spune:

quote:

---

Originally posted by BESTUTZA

Dragelor dragi, .....
E acum e acum:am intrebat in stanga si in dreapta de lacur, baituri ..Unii imi spun sa dau cu ulei de in si apoi cu lac incolor ca sa nu absoarba lemnul o gramada de lac, altii sa dau direct cu lac, ca iese ca parchetul, altii nu, ca parchetul e un lemn tratat, fiert si nu o sa iasa nicicand dusumeaua ca parchetul!!!!!....Si uite asa!!

Acum nu stiu sa dau direct cu lac, de care lac, sa dau cu ulei de in , de care! Pe de alta parte, eu am dat cu ulei de in unui toc de geam din lemn si apoi cu bait cu lac incorporat si nu pot sa spun ca lacul cu baitul dat pe bietul toc semana cu ce am cumparat din magazin!

Am avut impresia ca daca il lasam fara ulei de in se avea un luciu ceva ..Dupa ce s-a uscat s-a cam matuit , a ramas asa fara luciu, cam nasol...Nici nu stiu cum sa fac!

Si am si geamurile de la bucatarie la fel, lemn nevopsit, curat ,uscat frumos, usa de la camara si nu stiu daca sa-l dau cu vopsea alba sau cu un lac!
.......

---

BESTUTZA, ti-am citit ambele posturi, a asteptat si eu ca si tine sa-ti dea cineva un raspuns, ca si eu am multe neclaritati referitoare la vopsirea si protectia lemnului. Dar pana apare cineva priceput, sa-ti spun concluziile mele de acum:

Uleiul de in, hmm. Eu nu l-as folosi. Singurul rol pe care-l are este sa astupe porii si astfel se consuma mai putina vopsea. Mai bine iei un grund pentru lemn ( care este incolor) si in plus asigura si protectie anticarii, anti mucegai. In plus, daca dai cu ulei de in, nu orice lac sau bait o sa "prinda". De ex eu am dat cu ulei de in si apoi bait-ul nu a mai "prins".
Pentru dusumea eu stiu ca exista niste produse speciale.
Eu as face asa (si probabil ca asa o sa fac cand voi ajunge la momentul "dusumea"): as alege o firma (policolor, dyo, etc) si as intreba la ei, sau in magazinele mari (gen Praktiker, Bricostore) ce solutii imi ofera.

Uite, de ex la Policolor poti sa alegi reteta
- grund Proxilin + lac parcodur
sau grund Proxilin + lac G.A.T.A.
(http://www.policolor.ro/index.php?location=casa1#lemn)

-produse Ideal
http://www.decorator.co.ro/lacuri_parchet.html
- niste sfaturi de la Dyo
http://www.dyo-romania.ro/ (la "Ghid de utilizare")

Aste e ce am gasit eu pe net, dar daca te duci intr-un magazin mare, o sa gasesti mult mai multe solutii.

Si inca ceva. Tamplaria ta cred ca este foarte frumoasa,naturala, uscata, dar peste 2-3 ani, gandestete, la exterior ninge, ploua si se va innegri, in interior vine bebe cu mana plina de ciocolata direct pe lemn... Eu, in locul tau as da tamplaria cu un lac transparent, pentru protectie si pentru o mai usoara intretinere. Si nu va stirbi nu nimic aspectul natural.

Spre ca ti-am fost de folos macar un pic.
PDF-ul cu instructiuni pentru montarea dusumelei, il mai ai? Poti sa mi-l trimiti si mie pe iuliacm@yahoo.com?
Mult succes,
Iulia

CRIXIA spune:

Nu ne aude cine trebuie!!!????!!!! Reteta pentru shapa de interior cu bilutze de polistiren?????

Cine ma ajuta si pe mine? SASO! Se poate un sfat de la tine, specialista?

Am ajuns cu constructia casei mele la ridicarea peretilor, acum casuta incepe sa ia contur si sa ne-o inchipuim mai bine decat pe hartie. Am o problema: intrarea in casa se face intr-un vestibul, usa de la intrere se deschide spre stanga, iar in dreapta imediat este intrerea in living. Am retinut ideea cu "zona tampon", dar nu as vrea sa zidesc peretele din dreapta intrerii. In proiect nu este zidit deloc, spatiul intre doi stalpi de rezistenta este de 2.25m. Ce sa fac sa-i pun usa, sa fac o arcada, sa facem o usa glisanta cu un geam mare? Dar nici liber asa nu cred ca-i convenabil, cand se va deschide usa de la intrare, oricat de putin se va simti in livig, deci pierdere de caldura.
Astept solutii!


Cristina si Alexia ( 22 iulie 2003)

adriana spune:

Poate puteti sa-mi dati si mie ceva sfaturi .. chiar si gandacesti ..
Vrem sa ne facem si noi scara la casuta, dar sotul meu drag are o fixatie pe scara din lemn.... N-O vrea. Nu vrea sa scartaie noaptea si nu numai.. Da-ti si mie niste sfaturi: daca e s-o facem totusi din lemn (din cauza fundatiei care nu cred sa suporte inca 20 t beton) ce fel de lemn? Sau exista vreo solutie care se da pe lemn ca sa nu mai scartaie?
O scara metalica aveti idee cat ar costa?



Adriana, Codrin(19 aprilie 2002) si Olguta( 6 decembrie 2003)
http://earpower.com/bebe/olguta

peca spune:

quote:

---

Vrem sa ne facem si noi scara la casuta, dar sotul meu drag are o fixatie pe scara din lemn.... N-O vrea. Nu vrea sa scartaie noaptea si nu numai.. Da-ti si mie niste sfaturi: daca e s-o facem totusi din lemn (din cauza fundatiei care nu cred sa suporte inca 20 t beton) ce fel de lemn? Sau exista vreo solutie care se da pe lemn ca sa nu mai scartaie?

---

asa ceva nu v-ar place sau ceva in directia asta?
http://pg.photos.yahoo.com/ph/peclitzo/detail?.dir=e564&.dnm=78fa.jpg
sunt scarile care le-au montat la mine firma...sub cartoanele alea este lemn....deci opric lemn...iar montajul in perete este ascuns sub ceva de lemn....si "barile" de protectie sunt un fel de "plastic alb", zi cun fel ca asa pare la prima vedere..dar la pipaire se simte altceva dect plastic :)
si ati putea pune in loc de "plasticul" ala ceva ce v-ar conveni...si doar treptii ar fi lemn...e doar o idee

gandacelu spune:

ufff! copiii moshului, ca lung somn am mai dormit si tare dor de voi m-a ofilit!

gata! am revenit definitiv! nu mai scapati de mine nici cu tunul acuma!!!

ai sa va spun pe scurt prin ce noi aventuri am mai trecut : asadar, computerul mi l-am rezolvat (in sensul ca am din nou acces la dansul, dar TOT ce descarcasem lunile astea – casute, subiecte, tone de poze si informatii – au disparut in negura recycle bin-ului… initial nu m-am zgariat pe ochi (prea tare) pentru ca nu mi-am dat seama dintr-o data cata informatie am pierdut, dar pe parcurs… eh… ata ete !;) noi sa fim sanatosi !... apoi, cu internetul povestea e ca in fiecare zi mi se spunea : « teoretic, maine e gata ! » asta cam de cateva saptamani… ;)) dar acum s-a rezolvat si cu dansul, si, mai mult, domne, e pe fibra optica, asa ca m-am scos, asteptarea a meritat !...

si iaca asa cu aventurile gandacelului intergalactic… spre uimirea mea se poate trai si fara internet (chestie neexperimentata de multa-multa vreme !) si chiar am descoperit cat timp am acum de alte chestii… bineinteles, casuta a ramas printre preocuparile mele principale… si va voi scrie imediat continuarea la povestea japo-romaneasca inceputa in mesajul anterior… ;)

pana atunci, doua mici observatii :
-casuta mea nu va mai avea pivnita (am auzit tot felul de zvonuri cum ca pivnita costa de la 20.000 euroi in sus – o pivnita cam cat o camera medie, desigur, nu cat toata casa ! – si adevarul e ca, initial, nu le-am bagat in seama, ni s-a parut imposibil sa coste chiar atat… ei bine, atat este !) solutia va fi, probabil, o pivnita in afara casei – pivnita romaneasca, adica, pentru vin si muraturi, nu occidentala, pentru piscina si sala de fitness ;)) cel mai probabil o vom pune sub garaj (si el dezlipit de casa, probabil o cabanuta din lemn la intrarea in curte – bineinteles tot din motive financiare – dupa cum va povesteam, cu astea trebuie jonglat cu grija… vezi tu, Ina draga, cum e si cu ferestrele : eu zic alba, Sofi zice : bine, bine, alba sa fie, dar te tine buzunaru ? si eu zic : ptiu, fie si roz-bonbon atuncea ! si iac-asa cu socoteala de acasa…
-am aflat de o varianta a casei ridicata pe stalpi cum ca ar fi o solutie extrem de buna, ieftina si practica, impotriva infiltratiilor cu apa, solutie care se practica acuma, copiata dupa casele (parca) ardelenesti… adica, « soclul » de care am tot discutat in partea 1 sa nu fie « plin » ci gol, casa sa stea « cocotzata » la vreo 40 cm deasupra solului doar pe stalpii de sustinere (temelia y comprise ;) - bineinteles, la exterior, pentru estetica, spatiile vor fi umplute « aparent » (noi visam la piatra de rau… pe care o vom folosi, de altfel, si prin casa, pe ici-colea, prin punctele esentiale (sunt indragostita de piatra asta de rau… ca si de rauri, de fapt… visul meu cel mai frumos este sa se auda curgand raul si cantand greierii cand ma bag in pat sa ma culc… cu greierii s-a rezolvat !;) avem aicea din belsug… poate chiar prea multi ! )

cam astea sunt doua schimbari la partea practica (despre casa ridicata pe stalpi as vrea mult sa discutam, ati auzit de asa ceva… ce parere aveti ? mie initial mi-a sunat bizar de tot, am zis –in mintea mea - « ce tampenie ! » ca apoi, dupa ce am aflat de avantaje (infiltratii si, nu in ultimul rand, cele fianciare (s-ar fi umplut cu ciment un spatiu inutil, nu ?!) m-am razgandit si mi-am propus, inainte de a lua vreo decizie, sa vorbesc cu voi… si mai ales cu sofi !;)

hai sa trecem acuma la partea « estetica », dragii mei…
ma-ntreb cati m-ati facut nebuna de legat dupa ce ati citit de stilul japonezo-balcanic hihihi… voi incerca sa va demonsterz ca, pe alocuri, v-ati inselat… sa incerc !
asadar :
-reiau ideea ca arhitectura si designul ar trebui sa mearga mana in mana, in sensul ca, pentru mine, casuta trebuie sa fie « gata » si pe interior, nu numai pe exterior, inca inainte de a incepe constructia… adica, la fel de bine cum se deseneaza structurile « tari » de rezistenta, trebuie conturate si cele « slabe » (inclusiv mobila pe care vrei s-o pui acolo) – bineinteles, orice spatiu, odata construit, se poate decora oricum, DAR iaca, intampin, de exemplu, problema ferestrelor : daca vreau sa-mi fac o casuta japoneza pe interior (sa zicem) ce ma fac daca DEJA casuta ridicata de mine are ferestre mici, doua cate doua (ca in stilul romanesc) … intelegeti ? nu se « pupa » si pace ! bineinteles, pentru cei nu atat de obsedati de ideea de « stil », o casa « normala », eleganta, practica, cu parchet, gresie si faianta (3 elemente pe care am de gand sa le evit !!! nu va socati ! se poate ! asta studiez acuma !!) in care sa se simta bine si confortabil este de ajuns… nu zic nu, si mie mi-ar fi de ajuns !!! de-as avea-o ! dar daca tot e sa o construim acum, de ce, oameni buni, sa nu ne « jucam » putin, sa nu o facem putin « altfel », poate chiar mai ieftina decat o casa « normala » (poate am zis, dar eu chiar sper ca asa va fi) – adica, de ex, dusumeaua e sigur mai ieftina decat parchetul (dar nu stiu daca e mai ieftina si decat cel laminat… in fine, dusumea va fi ! in 98% din casutele « artistice » de prin revistele mele frantuzesti, italienesti si, mai ales, elle-urile nemtesti, casutele au dusumea si nu va pot povesti ce bine da ! (am vazut si la un bun prieten in casa si zau daca nu mi-a placut teribil, mai ales ca o vopsise intr-un verde cam departe de stilul burgez hihihi) – scriu tot acum, la gramada, pentru ca apoi, s-ar putea sa uit : cica o alta tendinta foarte moderna (si care arata, spre surprinderea mea, chiar bine !) este ciment pe jos (desigur, vopsit – va rog sa nu va ganditi la un ciment vopsit pur si simplu, eu va povestesc de casute de milioane de dolari de prin reviste, in care, probabil ca pe sub cimentul ala era incalzire… deci arata bine bine de tot ! (vin si cu poze !) dar bineinteles ca nu e o varianta pentru mine – desi era si practic si probabil f ieftin si va asigur ca arata f misto ! vopseaua era groasa si pusa din belsug, daca nu scria acolo de ciment nici nu mi-as fi dat seama…
…
tot cu dusumeaua, ca sa inchei de tot capitolul asta atat de mic pe langa o casa atata de mare, bineinteles ca am regasit-o si in stilul japonez (si iar, bineinteles, acolo fiind din alte lemnuri, mai pretioase, desigur) si va impartasesc o idee care mi s-a parut super si pe care o voi adopta : scandurile sa nu fie toate aceeasi lungime si latime, ci sa varieze din 3 in 3 randuri, cam asa (ve descriu ce am vazut) : un rand scandura normala ca latime si lungime, apoi un alt rand mai subtire si putin mai lunga, iar al treilea mult mult mai subtire si mult mult mai lunga… efectul e de exceptie… da o senzatie de naturalete extraordinara, pe mine ma face sa ma gandesc la cercurile de pe trunchiul unui copac taiat, adica ceva foarte natural, care « respira »…
dusumeaua mea va fi vopsita in maro inchis (spre negru) – e o culoare pe care am intalnit-o si la japonezi si la noi la capitolul dusumele (asadar iaca un punct comun « impuscat » !) iar peretii vor fi albi-albi (efectul e, din nou, acelasi in ambele stiluri, deci pana aici ;) totul e minunat) – precizez, pentru cei care nu au urmarit discutia de la inceput, ca nu mi-am propus initial amestecul asta de stiluri, ideea mi-a venit pe parcurs, gasind numeroase puncte comune intre ele, lucruri care imi placeau si de-o parte si de alta si iar, lucruri imposibil de realizat si de-o parte si de alta, din cauza, in primul rand, motivelor materiale (pentru stilul romanesc « tzapan ») si a factorilor climatici (pentru « casutele din hartie » japonezesti ;) – asadar, acest amestec il consider o soltutie fericita, ingenioasa si originala, dar mai ales, in primul rand, o solutie care se potriveste stilului de viata al familiei noastre… care iubeste foarte mult natura, naturalul si naturaletea (nah ! na-tz-o franta ;)) - elemente principale in ambele stiluri de care am povestit…

alte idei care mi-au placut la dusumele sunt : pentru efectul de « vechi », la o casuta vopsita in alb dusumele vopsite tot in alb, dar nu in strat gros (sau, depinde de alegere), ci asa, ca si cum s-ar fi dat cu un strat de var pe jos… asa, neatent… iar scandurile, pe alocuri, cu usoare spatii intre ele (care sunt negre, desigur, si dau un efect de mare minune !) – daca n-as avea copii – pentru care incerc sa fac o casuta cat mai putin « artistica » ;) asa mi-as face pe jos !
-inca un sfat si gata : multe-multe idei si de tehnica, si de constructie, si de stiluri decorative, am gasit in LAROUSSE BRICOLAGE, pe care vi-l recomand din inima… nu stiu cat costa, noi il avem in franceza, imprumutat, nu e o « caramida » ci mai multe la un loc ;)) dar cred ca face toti banii…

cred ca iar am scris prea mult si v-am facut capul calendar… as vrea sa va impartasesc tot ce am mai aflat in timpul asta, dar mai bine o fac treptat, pe puncte… uite, tot n-am apucat sa va povestesc de stilul japonezo-romanesc ;P ca ansamblu… v-am spus putin… voi reveni… abia astept sa discutam de materialele care ar putea sa inlocuiasca gresia si faianta… am impresia ca ardezia (ma insel ?) e o solutie mai buna pentru bucatarie… cat despre baie… va fi probabil mult lemn pana la cada, iar la cada… vom vedea ! – sa stiti ca aici chiar nu va scriu din « vise », va scriu ce am vazut si care arata f bine, de fapt, mai deosebit decat gresia sau marmura noastra… « autohtone » !

acum sa incep sa va raspund... catinel-catinel