Start sau stop?
Raspunsuri - Pagina 2
totonio spune:
draga mea am sa-ti spun povestea mea....
noi ne-am casatorit acum 6 ani aproape 7, la vremea aceea locuiam cu socrii intr-o casa nationalizata, in proces cu proprietarul ce o revendica, desi amindoi aveam deja 30 de ani, din cauza situatiei cu casa nu am avut curajul sa ne incumetam la asa ceva....... se punea problema unde vom sta daca proprietarul va cistiga casa, la momentul respectiv nu eram viabili pentru nici o banca in vederea unui credit....
subliniez ca si atunci si acum eram/suntem tot bugetari deci salarii mici
timpul a trecut eu aveam deja 34 de ani deci ceasul cronologic...... stii tu, am luat amindoi o decizie grea la un moment de rascruce pentru ca unde sa stam tot nu aveam perspective..... vreau sa intelegi CA NU SUNT INCONSTIENTA SAU NU AM FOST.......
am inceput cu analizele de tot soiul, asta pentru ca aveam cum iti spuneam 34 de ani, si pentru a avea un copil sanatos eu si el trebuia sa fim f. sanatosi, asa a si fost nu am avut probleme apoi s-a produs minunea am ramas insarcinata......
cind puiul mea implinise un an procesul cu proprietarul se incheiase verdictul AM PIERDUT CASA.......
se punea intrebarea ce facem......am incheiat un contract de inchiriere cu proprietarul pe 5 ani, norocul nostru, pentru ca la un moment dat situatia putea fi chiar mai neagra (momentul expirarii celor 5 ani putea insemna scoaterea noastra afara din casa), acesta vinde casa ne despagubeste cu o suma mica de bani, dar pentru noi a insemnat exact avasul pe care banca il cerea la acordarea unui imprumut, iar acum suntem fericitii proprietari ai aunui apartament cu 2 camere micut.....dar este al nostru......si uite cu DUMNEZEU le-a rezolvat pe toate......
dupa cum ai vazut motivul "retinerii" mele de a avea un copil a fost unul vital as putea spune, ceea ce ne-a facut sa luam o decizie pro-bebe NU A FOST INCONSTIENTA, a fost dorinta de a avea o minune, o minune a noastra......
singura parere de rau este ca nu am avut curajul sa facem pasul acum 6 ani pentru ca tot la situatia de care ne-a fost teama am ajuns....referitor la casa.... acum puteam sa ma gindesc la al doilea copil....dar.....cred ca am pierdut trenul....
apropo.....cind mergi pe strada de uiti lung dupa bebelusi.......daca da raspunsul ti l-ai dat singura.......apucate de treaba
pupici multi si curaj
totonio spune:
revin cu un citat ce mi-a placut tare mult, mai ales ca poate da niste raspunsuri......
Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui! Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aprox 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele și le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este pli! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber. Acum, spune profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vstrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.
Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietricele si pietrele mari. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, delucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.
va pupic dulce
aalexia spune:
Timpul pe care il lasi sa treaca pe langa tine iti va aduce din ce in ce mai multe intrebari. Esti o persoana care vrea sa stie exact , in detaliu pasii pe care ii are de facut .
Gndeste-te ca un copil inseamna ceva ce nu ai avut niciodata , ceva care iti va aduce o fericire pe care nu ai simtit-o niciodata.E ceva ce nu tine de imaginatie este ceva ce trebuie trait.
Nu-ti mai pune atatea intrebari.Fa-o pur si simplu si restul va veni de la sine.
energy spune:
Iti va schimba viata - mi s-a spus (eram la fel ca tine, nu prea incintati de perspectiva unui "cacacios speculant de sentimente si slabiciuni omenesti")..a..zic eu "Vorbe".
Esti linistita ca il poti face oricind. Cind ne-am hotarit (dupa 6 ani) si ni s-a spus ca "nu prea se mai poate" stii ce senzatie ai??
. Cade cerul pe tine. Pina la urma (tras, impins si super chinuit) a iesit si multumesc cerului ca am pentru ce trai, cariera poate face oricine si oricind in tara asta (doar daca esti prost rau nu poti), e chestie de ambitie pina la urma, o sa lucrezi in continuare daca vrei, nu trebuie sa stai "la cratita".
Gindeste-te acum cu ochii de peste 10 ani incolo.
