Cum e cu parintii ramasi acasa in Romania?
Raspunsuri - Pagina 3
Alina Maria spune:
Buna seara,
sunt plecata din ro. de 3 ani si stau tot timpul intre familia mea cea mare si sotul meu. El este olandez si nu intelege prea bine problemele de acasa astfel incat avem mai tot timpul probleme. Eu una cat am fost singura le-am trimis mereu bani acum ca am o familie si trebuie sa vina si un bebe nu mai pot.
Insa din putinul nostru eu m-as rupe sa le trimit si lor insa sotul e mai mult pt. casa lui, intr-un fel e normal insa mi se rupe inima.
Pot sa spun ca am inceput sa ma mai obijnuiesc cu ideea caci asta e viata la un moment dat ai un drum aparte de cel al parintilor.
Ii iubesc insa am avut mult de suferit din cauza lor in timpul copilariei , tata un betiv si mama prea ocupata cu cei cinci copii pt. a ne mai asculta si alina durerea devenise asa de dura ca am crezut ca nu mai are suflet. Dupa ani de zile am aflat mai multe adevaruri si o compatimesc asa femeie puternica femeie n-am mai vazut.
Va doresc o seara puna si lasa-ti timpul sa treaca peste voi !
alina
debby spune:
Alina, e adevarat ca pentru cei din afara e mai greu sa inteleaga si sa accepte dificultatile celor pe care noi ii adoram si stim cum i-am lasat acasa.
Eu insa am fost "patrata" de la inceput din punctul asta de vedere pentru ca nu as fi putut sa iau pe ascuns sa ii ajut sau sa ma doara sufletul si de asta. Asa ca din momentul in care a devenit ceva serios intre noi, singura mea "buba" a fost sa-i spun ca eu, pana mor o s-ai ajut lunar cu o minima de... indiferent de unde-i scot sau nu, trec peste orice dar peste asta nu. Evident ca poate un mic botic a intervenit dar s-a conformat si apoi e un om cu un suflet de aur ce il ascundea doar la inceput. Cand suntem mai la anaghie parca parca nu-i convine dar rup orice de la gura, numai de la a lor nu. Si nu vorbesc de lucruri exagerate, ai mei sunt deja bine in modestia lor, insa ma simt mai implinita doar asa.
Proiectele sunt insa mult mai mari, sa nu-ti mai spun ca tot ce vom schimba, inclusiv autoturismul, "vechile" tot in tara isi au destinatia. Ce sa-i faci, asa e cand esti impartita. Multumesc Doamne ca mi-ai dat inspiratia sa pun puctul pe i de la inceput si sa fie bine acum. Discutii nu sunt pentru asta niciodata 
Mitzi spune:
Mi-am trimis fata in Romania pentru a...nu stiu cata oara. Pentru ca ii place sa mearga la bunici, pentru ca atunci cand viseaza frumos viseaza Romania. Si avea doar 2 ani si jumatate cand am plecat cu ea in Canada.
Si-o saptamana am plans dupa ea. Casa e goala si nimic nu are rost, mi-e dor de mirosul ei, de obraznicii si dragalasenii, deochii ei frumosi. Si-am plans in stanga si in dreapta. Pana cand mama unui prieten mi-a scris "Eh, Cristina, astea sunt primele lectii de singuratate, invata sa accepti ca puii se desprind de cuib asa...ca si tine" (prietenul e aici, in Canada)
Si mi-a sunat a blestem. Si-am plans. Si ma intreb daca am sa rezist vreodata asa cum rezista ei, parintii nostri?!
petra spune:
Stiti fetelor este o vorba:"nu-i da omului cat poate duce!"
Sunt plecata de 3 ani si jumatate din Romania, si mult timp(chiar si acum ) m-a urmarit imaginea mamei mele plangand la poarta cand ne-am despartit si am plecat la un asa drum lung. Aproape ma jelea. Of Doamne ce greu i-o fii fost ei atunci, dar si mie. Timpul a trecut am fost in Romania de 2 ori pana acum, si despartirile tot dureroase au ramas. Nu ca prima , dar tot cu lacrimi in coltul ochiului. CAte odata stau si ma gandesc ca daca as fii undeva in Europa, as putea merge mai des acasa, si ca de oriunde din Europa, in 2-3 ore cu avionul esti in Ro., pe cand de aici... iti trebuie mult mai mult.La situatii de urgenta nici nu mai vreau sa ma gandesc pentru ca ma gandeam intr-o perioada si simteam ca innebunesc la gandurile astea.
Asta este viata, am ales sa pornim de la zero in alta parti, am plecat cu viata stransa in 2 valize si am lasat in urma mame si parinti inlacrimati pentru o speanta de mai bine, pentru un vis pe care-l dorim implinit in final pentru ca toate sacrificiile sa merite!
Trebuie sa fim tari, sa ne imbarbatam pe noi si pe parintii nostrii pentru a ne face dorul mai usor.