Frustrarile unei tinere sotii

slakje spune:

"Eu voiam sa stau deoparte fiindca nu gasesc solutie din problema asta, nu-mi vin in minte sau le-au zis altii deja. Dar vad ca o puneti la zid pe biata fata fara insa sa ii venim in ajutor."
Eu nu am pus-o la zid si eu cred ca i-am venit in ajutor cand i-am zis sa AIBE RABDARE pt ca totusi are un sotz bun.Si Marius i-a venit in ajutor spunandu-i bland care e problema.

Ce alt ajutor vrei? Nimeni nu o poate invatza dinafara cum sa-si schimbe sotul.Si nimeni nu va merge sa o ajute in gospodarie.Nici pe mine nu ma ajuta nimeni.Ea zice ca are tot sprijinul de la familie, parintzi.
Eu nu am chiar pe nimeni.

Iti spun eu Elara ce e asta: EXACT ce a zis Marius.

Alina.

elara spune:

Pai asta ziceam si eu: ca solutii....nu prea stiu. Poate din cele radicale cu cearta mare si tambalau pana PRICEPE.

Eu nu am aceeasi parere buna pe care o ai tu despre sotul ei, dar nu detaliez, fiindca imi esti prea draga si nu vreau sa facem polemica pe subiectul asta.
Cred ca e suficient sa spun ca eu cred ca asemenea atitudini se pot schimba, daca exista vointa. Si nu pot sa cred ca "asa e el". Dar.....asta e. In privinta asta tu esti mult mai blanda, mai toleranta si mai dispusa decat mine sa accepti oamenii cu unele "defecte" pe motiv ca "asa sunt ei", in loc sa crezi ca fiecare om se poate schimba daca vrea si are pentru cine.
Sunt lucruri care se si invata.

Si uite ca tot mult am scris.

"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni."
Seneca

sinzi_ana spune:

Hai ca m-ati enervat cu varsta!!!
Ce daca m-am maritat si eu la 22 inseamna ca sunt nefericita si ca trebuie sa ma astept ca casnicia sa decurga prost doar pentru ca m-am maritat prea devreme cand trebuia sa craielesc prin discoteci? Nu e asa deloc...eu si sotul meu inca mai mergem in discoteci si inca mai pierdem nopti!!!
Varsta nu are abslolut nici o legatura...
Sinzi si DAvid
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

slakje spune:

quote:

---

Originally posted by sinzi_ana

Hai ca m-ati enervat cu varsta!!!
Ce daca m-am maritat si eu la 22 inseamna ca sunt nefericita si ca trebuie sa ma astept ca casnicia sa decurga prost doar pentru ca m-am maritat prea devreme cand trebuia sa craielesc prin discoteci? Nu e asa deloc...eu si sotul meu inca mai mergem in discoteci si inca mai pierdem nopti!!!
Varsta nu are abslolut nici o legatura...
Sinzi si DAvid
http://community.webshots.com/user/sinzi_ana

---

Sanzi nu, nu trebuie sa te asteptzi la ce ai zis.Pentru ca tu nu faci de exemplu un capat de tzara din faptul ca al tau sotz e navigator de exemplu si vrand nevrand unele chestii cam tot singura le faci.Intzelegi?
Tu ACCEPTZI situatzia, ti-ai asumat-o si esti fericita, si sotzul tau, cu bucurii, cu greutatzi mergetzi inainte.

In alta ordine de idei, Elara, da oamenii se schimba.Lui taica-meu i-au luat vreo 20 de ani sa se coboare de la birou si sa-si puna sortzul sa faca o friptura.Intzelegi? Si de-asta maica-mea nici nu a facut scandal(cum zici tu undeva) , nici nu a divortzat, si da, a avut o casnicie fericita.Si un sotz bun.
Pentru asta am zis este nevoie de RABDARE si intzelegere.

Alina.
PS: Nu stiu ce e asa complicat de intzeles.

sperantza nu moare spune:

rosa draga,

trebuie facuti sa inteleaga cu toate modalitatile, eu una am reusit nu in toate privintele deocamdata, dar nu-mi mai intarzie iubitul zilnic, cum se intampla anul trecut. i-am zis frumos, i-am zis mai rastit, i-am zis si mai rastit, si iar frumos, am plans, i-am explicat ... si a inteles in cele din urma. El singur a ajuns la concluzia ca nu merita sa traga ca boul la jug pana cade lat. binenteles ca mai exista exceptii, pe care le inteleg. deja ma gandeam ca are pe alticineva, pana la urma ajungi sa crezi si asta si i-am spus-o.

daca nu se reuseste asa, poate pt. ca fiecare situatie are un alt specific, puteti recurge la "santaj", descris pe larg in alt subiect pe forum sau alte metode
altfel insa rezulta ca este un egoist, tot pentru ca asa este el, si ca nimeni nu-i perfect, pentru ca sigur ce-si doreste face pentru sufletul lui. dragostea de familie ar trebui sa-i dea aripi acasa, iar acasa in putinul timp sa se vada ca-i iubeste, sa se bucure. ce rost ca suntem tineri ca nu stim sa traim. dupa ce trece timpul am vrea sa dam roata inapoi dar prea tarziu.
in plus nu cred ca un barbat ar fi dispus sa inteleaga la nesfarsit indatoririle prelungite la serviciu ale sotiei. de ce nu incercati sa le expuneti problema si invers, sa se puna ei in pielea voastra. eu l-am intrebat pe-al meu cat ar fi dispus sa creada ca sunt retinuta la serviciu si stiti ce mi-a zis: "o zi!"

Sperantza nu moare

A_Iulia spune:

Slakje, perfect de acord cu tine!!!


Adina+ bebe Olivia Karla 04.03.2004

bibi spune:

Mai oameni buni dar voi nu suntetzi deloc pe aceeasi lungime de unda. Va potrivitzi ca nuca in perete.
Nu stiu daca exista solutzii sau alta solutzie decat sa-l accepti asa cum e. Barbat de casa nu cred sa-l faci. Asa a fost si tatal meu. Muncea ca un catar, era vesnic crizat si increncenat din cauza serviciului, nu se juca cu noi, habar nu avea de scoala si alte probleme ale copilariei si de cate ori ii invadam teritoriu ne usuia de nu ne vedeam. Dar mama mea a fost o tipa mai supusa si rece. Nu dorea sa-si petreaca concediile cu el(caci era vesnic nervos, deci insuportabil), nici buluc peste el in pat nu se ducea, se ocupa de noi si viata ei sociala cu prietenele ei.
A avut rabdare caci acum tatal meu este bunicul perfect. Isi plimba nepotul, se joaca cu el, iese cu mama in societate si se implica pe bune in tot ceea ce are legatura cu casa si familia lui.

furni spune:

Sol, daca te incalzeste cu ceva nu esti singura in stituatia asta. Numai ca tu faci un capat de tara, o tragedie si de fapt nu este asa. Trebuie sa ai intelepciunea si maturitatea sa stai stramb si sa gandesti drept. Asta este viata, secolul in care traim si trebuie acceptat. Si eu am trecut prin aceleasi stari: iti spun sincer, din toata inima nu ai ce face. Trebuie sa-ti schimbi modul de a aborda problema.
Concret: sunt casatorita de 10 ani si inainte am fost impreuna 7 ani. Dintotdeauna a fost genul de barbat adevarat (apropo de subiect) si inca din timpul studentiei si-a facut o firma de pe urma careia ne-am permis niste ani de studentie superbi (si eram studenti la zi amandoi). Ne-am casatorit, din motive obiective (n-are rost sa le expun aici) a renuntat la firma si s-a angajat. Dar spiritul hotarat si incisiv de a se afirma d.p.d.v. profesional nu l-a parasit, din contra. Asta a atras dupa sine multe, f. multe ore suplimentare, sambete petrecute la servici, timp pe care eu il vedeam ca fiind furat din timpul nostru (al cuplului). Perceptia mea despre cum trebuie sa fie o casnicie era cea pe care am vazut-o la mine in familie (si cred, tipica pt. orice familie pe vremea lui Ceausescu): la ora 16 mama cu tata veneau acasa, la ora 20 se asezau la TV iar la ora 22 se culcau. A mea nu era asa: al meu lucra cate 10-12 ore/zi, venea mort de oboseala iar pe mine ma gasea nefericita si sfarsita toata. Aceleasi sentimente ca si ale tale am trait si eu: aveam sentimentul ca sunt tradata, ca in aceasta relatie numai eu trag, ca lui nu-i pasa de casnicia noastra. Se tineau lant . Am incercat tot felul de tertipuri: stateam cu el la servici: am stat 1 zi, 2, 3... pana am obosit si mi-am dat seama ca nu este o solutie. El era super bucuros (in fond n-avea nimic de ascuns, muncea ca un disperat, se inneca zilnic in probleme iar eu. daca doream, n-aveam decat sa stau. Da' n-am mai rezistat eu. In schimb nici nu sti cat de bine mi-a prins mie (acest stagiu): mi-am dat seama, m-am convins ca efectiv nu are cumsa faca altfel (asta daca vrei sa evoluezi). Venea acasa si ma gasea plansa, umflata de reprosuri ca daca m-ar iubi ar sta cu mine acasa, dar in acea perioada cat am stat cu el zilnic, si i-am vazut activitatea respectul fata de el a crescut enorm. M-am pus in locul lui (obiectiv vorbind) si am realizat ca n-as fi in stare . Iar la sfarsitul unei asemenea zile sa ma astepte acasa o sotie umflata de reprosuri si de plans, m-as fi dus dus dracu demult. Si uite asa, zic eu, am devenit mai inteleapta si mi-am pus urmatoarea intrebare: ce vreau, de fapt? Scandalurile se tineau lant, eu eram nefericita, el era nefericit. L-am pus sa alega: eu sau serviciu; mi-a raspuns: bine stam acasa in sort si papuci, mancam seminte in fata blocului si traim de pe-o zi pe alta; e bine, asta vrei? Am realizat ca este cazul sa trec de la stadiu de printesa rasfatata la cel de femeie matura si sa inteleg ca atata timp cat ne iubim, avem impreuna un copil, tragem la aceeasi caruta, fiecare trebuie sa-si asume responsabilitati (acelea pe care le poate duce la indeplinire), sa se completeze. Si, dupa ce am inteles asta, altfel s-a pus problema: am convocat sedinta si am spus: sa vedem fiecare ce vrea, cum ne impartim si cum ne regasim. Am stabilit un program clar de care sa ne tinem amandoi (pt. ca amandoi dorim sa fie bine). L-am scris, parafat, semnat si de atunci totul s-a schimbat: am depasit momentul, totul este perfect, fiecare a inteles ca exista responsabilitati individuale si de familie, ca atata timp cat suntem de buna credinta si ne iubim totul e OK, ca un mesaj pe mobil cu "mi-e dor de voi" face mult etc. Programul acceptat de comun acord contine: timpul petrecut la servici, timpul petrecut impreuna. Fiecare stie ce are de facut si asa ne simtim uniti (efectiv formam un intreg, fiecare jumatate este indispensabila).
Nu exista evolutie fara ore multe de munca, fara sacrificii. Si cu burta plina si cu slanina-n pod nu se poate.O spun cu mandrie, rezultatele au aparut, este cel mai tanar director al unei importante institutii, satisfactiile materiale au aparut si ele si mai ales suntem multumiti ca fiecare si-a gasit locul in mica noastra familie.
Hai ca am vorbit prea mult, dar am vrut sa-ti faci o idee despre cum am reusit eu sa depasesc acest moment. Nu stiu daca m-am exprimat coerent, cu scuzele de rigoare.
Sfatul meu: stati de vorba, negociati si gasiti o cale acceptata de ambele parti.
Va pup.

Androix spune:

Bai oameni buni, eu nu sunt deloc de acord cu voi! Daca omul e ocupat, vrea sa se afirme, sa faca firma sa mearga bine, sa asigure familiei toate cele necesare, nu are nici un motiv sa nu-si scoata sotia si copilul la o plimbare in parc! Va rog sa ma iertati dar e cam rautacioasa remarca "Nu ai fost in stare sa-l cunosti acum trage!" Pe bune, e chiar deplasata.
Ce daca munceste cat sapte? Si sotul meu are un program foarte incarcat si uneori ajungem sa ne vedem ca soarele cu luna dar nu mi-a strambat niciodata din nas cand i-am zis ca as iesi la o terasa. Dimpotriva el propune de multe ori sa mergem te miri pe unde ca sa ne mai relaxam si noi. El munceste si sambata si duminica si are liber in timpul saptamanii cand eu sunt la munca. Cu toate astea reuseste sa se implice si in gospodarie si reuseste si sa isi faca un program "social" comun cu mine.
Sol are foarte bine dreptate sa faca un capat de tara din purtarea sotului ei. Nu mi se pare normal ca la nici doi ani de casnicie ea sa se simta neglijata. Nu este vorba ca are 22 de ani si la varsta ei poate are alte placeri(ex. discoteca). Este vorba ca pe ea sotul ei nu o ajuta nici macar in gospodarie dar s-o mai plimbe prin discoteci. Eu cred ca ea face un capat de tara din lucruri esentiale si nu din amanunte care pot fi trecute cu vederea.
Daca as fi in locul tau as vorbi cu el despre toate astea, as vrea sa stiu cum percepe el casnicia voastra. Poate el nu considera ca te deranjeaza ceva si asa crede ca e normal sa va traiti viata. Bun, la mare nu vrea, dar undeva in vacanta poate mergeti si voi. Explica-i ca in ciuda faptului ca nu mergi la serviciu (nu am inteles daca mergi sau nu si la serviciu - greu de crezut totusi ca ai mai avea cand sa mai mergi si la munca) ai totusi nevoie de o mica vacanta. De el ce sa mai spunem...
Apoi, un alt lucru foarte important. Nu mi se pare normal sa nu ii faca placere sa-si petreaca timp cu copilul lui. Stii ce cred eu? Asa pe final ca o cacluzie: Cred ca l-ai obisnuit ca toate facute: curatenie, spalat, calcat, mancare, de copil te ocupi. Lui nu-i mai ramane nimic de facut in casa aia. Cred ca le ia pe toate de-a gata asa cum i le servesti tu. Eu in locul tau as intra putin in greva!

Andreea
Life it's like a box of chocolates. You never know what you gonna get!

country girl spune:

Nu mai sariti dragelor cu toate asupra lui sau asupra ei
Oameni buni, sunt sot si sotie. S-au luat si la bine si la greu.
ca acum e un moment de bine sau de greu lasati sa hotarasca ei. In mod evient e o sincopa de comunicare intre ei probabil si datorita preocuparilor zilnice diferite. Oamenii astia se iubesc dar poate fiecare isi exprima altfel sentimentele. Si peste asta se poate trece numai prin comunicare.
E mai constructiv sa-i spuna sotului ca ar dori sa petreaca mai mult timp impreuna toti trei, eventual intr-o activitate care-i face mai multa placere lui.
Si pe urma, sa fim sincere: cate din noi nu avem "toane" dictate de hormoni, suisuri si coborasuri emotionale, hauri si abisuri depresive, pseudo crize sentimentale (ba parca nu-l mai iubesc ca inainte, ba parca nu ma mai iubeste el), uneori la interval de cateva zile?
Spune-i simplu si direct omului ce te doare. Spune-i ca vrei s apetreceti mai mult timp toti trei sau doar voi doi. Negociaza cu el dimineata de duminica de ex pentru activitati comune.