Copiii nostri - datori ?
Raspunsuri - Pagina 2
ralualexandrei spune:
"Eu te-am facut,eu te omor"e o prostie ,o prostie la fel de mare ca si alte expresii pe care le-am auzit din pacate din gura socrilor mei si care m-au socat :"ti-am dat sa mananci","te-am spalat","te-am crescut"si lista poate continua cu alte asemenea ,n-am reusit sa pricep rostul acestor cuvinte pt ca ma uit la copiii mei si stiu ca i-am facut pt ca am vrut si ii cresc si ii imbrac si le dau sa manance pt ca din momentul in care i-am facut e de datoria mea sa-i cresc si sa le asigur tot ceea ce le trebuie,si in final cine le-a cerut lor parerea la venirea pe lume?A fost decizia noastra si trebuie sa ne asumam responsabilitatea.Pe de alta parte datoria mea este sa-i invat ce inseamna respectul,sa-mi pretuiasca munca mea si a celorlalti si asa mai departe,insa drept de viata si de moarte nu are decat Dumnezeu.
andrei
oake spune:
Datori pt. ce??? Au cerut ei cumva sa vina pe lume? NU! Noi ni i-am dorit. Doar o mama care a facut copii accidental poate spune asa ceva. Ca vorba aia, nu te-am vrut, da' te-am facut, sa spui sarumana...
Nu spun ca un copil nu trebuie sa constientizeze ca parintii fac sacrificii pt. el, si ca merita respect pt. asta, DAR MAI ALES,merita DRAGOSTE...
Eu asta vreau de la copilul meu: sa ma iubeasca pt. ca sunt mama lui, asa cum eu il iubesc ca e copilul meu si ca imi aduce atatea bucurii in fiecare zi (ca necazurile le uitam de fiecare data cand ne zambesc,nu-i asa?)
Multi pupici pt. mamici si pt. pitici
Oake si Bebitza
http://community.webshots.com/user/bebitza_vlad
conchita spune:
nu sunt datori cu nimic...hm... deci un copil ar avea tot dreptul sa vina si sa fure din portofel, sa se incaiere cu tatal eventual ca nu-l lasa sa golaneasca, ar putea sa injure si sa loveasca parintii pentru ca, nu-i asa, a fost conceput din dragoste si crescut cu sacrificii benevole si nu are nici o datorie morala fata de parintii sai? mie imi suna anapoda. imi suna amoral. datoria e gresit interpretata in context, nu stiu de ce ii dati o conotatie negativa, eu vad una pozitiva. desigur ca refuz sa vorbesc despre "eu te-am facut, eu te omor", ca aia e o aberatie. dar nici extrema cealalta nu o inteleg, cu parintii subordonati total si in absolut unor copii liberi in absolut. anii si toata truda si toate sacrificiile investite in copil creaza o datorie morala, altfel inseamna ca nu suntem fiinte umane si sociale. altfel am trai in haos, homo homini lupus. mai mult, consider ca un parinte nu este dator sa se sacrifice total pentru copilul sau si pentru nimeni altcineva. lui tot Dumnezeu i-a dat viata, si nicidecum ca s-o iroseasca in sacrificii inutile. un parinte are datoriile sale, un copil le are pe-ale lui, simplu. nu la nesfarsit si nu la extreme.
Authority Zero
dodo spune:
Daca ne referim strict la fraza cu omoritul, asta e o timpenie, n-am auzit pe nimeni din familia mea sa fi folosit asemenea cuvinte nici macar la suparare mare, depinde acum si de mediul social. Iar ca sa ma refer la termenul de datorie, eu i-as da conotatia de responsabilitate a parintilor pe care si-au asumat-o cind au hotarit sa aduca pe lume o fiinta noua, aceea de a-i asigura existenta, educatia, sprijinul moral in masura posibilitatilor fiecarui parinte. Marea arta este aici in a-i insufla copilului simtul responsabilitatii fata de el insusi si fata de cei din jur-parinti,propria familie pe care o va avea, natura, prieteni sau restul lumii dar nu ca o datorie, ci ca o responsabilitate pe care trebuie sa invete de mic sa o constientizeze si sa o aplice, adica pt. mine datoria nu e egala cu responsabilitatea. Iar daca mai tirziu copilul va reactiona negativ fata de noi parintii si fata de ceilalti, va fi vina mea ca nu am stiut sa il educ suficient de bine, ca nu am stiut sa-i insuflu corect semtimentul de responsabilitate dar in nici un caz nu l-as face responsabil sa-mi poarte de grija la batrinete, cum gresit au incercat parintii nostri sa ne "atinga la sentiment" cum ca nu vor avea pe nimeni sa le dea o cana de apa la batrinete, murim singuri, asa cum venim pe lume singuri, atunci cind bate ceasul, nu mai devreme.
conchita spune:
quote:
Originally posted by dodo
dar nu ca o datorie, ci ca o responsabilitate
va suparati daca aduc dictionarul cu mine? mi se pare ca ne cam incurcam in cuvinte.
responsabilitate=obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala de ceva, de a accepta si suporta consecintele; raspundere.
datorie= obligatie legala sau morala; indatorire.
cf. DEX, 1996
Authority Zero
amuleta spune:
"Si barbatul sa lase pa tatal sau si pe mama sa si sa se lipeasca de femeia sa si sa fie una"...sau cam asa ceva, citatul este aproximativ. Cam pina acolo merge o relatie sanatoasa parinte-copil. Adica, daca vrei sa-ti respecti si sa-ti ajuti parintii o faci pentru tine, daca nu, tot pentru tine. Cit despre parintii care le fac ghiveci copiilor cu cit le datoreaza, aia nu si-au facut treaba ca lumea cind trebuia.
conchita spune:
quote:
Originally posted by amuleta
"Si barbatul sa lase pa tatal sau si pe mama sa si sa se lipeasca de femeia sa si sa fie una"...
dar si pana atunci?
quote:
Cit despre parintii care le fac ghiveci copiilor cu cit le datoreaza, aia nu si-au facut treaba ca lumea cind trebuia.
ah, despre asta discutam?!
cred ca nu vom fi pe aceeasi lungime de unda a discutiei daca nu ajungem la un consens despre termeni in primul rand. eu consider respectul o datorie morala, la care copilul este obligat, indiferent de varsta. inseamna asta ca se manifesta impotriva poruncii lui Dumnezeu? si datoriile cresc odata cu tara, adica varsta. cand e mic si nu stie nimic, prima datorie este sa asculte de parinti, nu cred ca e lipsit de datoria de a NU baga degetele in priza cand i se nazare. cand e mai maricel, are datoria sa vina acasa cand a promis/stabilit de comun acord cu parintii. sau se poate reintoarce la anul? voi cum credeti? si pot continua cu exemple, dar va las pe voi sa le mai gasiti.
Authority Zero
dodo spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by dodo
dar nu ca o datorie, ci ca o responsabilitate
va suparati daca aduc dictionarul cu mine? mi se pare ca ne cam incurcam in cuvinte.
responsabilitate=obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala de ceva, de a accepta si suporta consecintele; raspundere.
datorie= obligatie legala sau morala; indatorire.
cf. DEX, 1996
Authority Zero
Daca tu, dupa toata expunerea a la DEX, pui semnul de egalitate intre datorie si responsabilitate, no comment...
Pt. mine cuvintul "datorie" suna ca ciocanul judecatorului cind da verdictul, responsabilitate este atunci cind stii ca faptele tale au repercursiuni asupra ta si a altora din jur, de aceea trebuie sa fii in deplina cunostinta de cauza, sa anticipezi riscurile si beneficiile cind actionezi, deci, intr-un cuvint, nu sint datoare copilului asa cum si el nu-mi este dator dar mi-am asumat benevol sarcina de a-l creste si educa dupa puterile mele, in momentul in care l-am conceput iar roadele efortului meu se vor vedea cu siguranta mai tirziu prin comportamentul fiului meu. Ce spui, mai pui egalitate intre datorie si responsabilitate??
conchita spune:
nu eu puneam semn de egalitate, ci subliniam un element comun: obligatia. parintii nu sunt parinti benevol, doar devin benevol. au datoria, obligatia, responsabilitatea-scuzati sinonimele in sir indian- sa isi ocroteasca pruncii si sa le asigure cel putin minimul necesar de hrana, asistenta medicala si educatie. in caz contrar, au de-a face cu legea. nu tot aici pe forum se oripila toata lumea la cazurile de mamici care isi arunca pruncii in container sau ii trimit sa cerseasca? e o contradictie undeva si n-o inteleg...acuma protestati impotriva datoriei...of, semantica asta :))
Authority Zero
dodo spune:
"De iure" cele doua cuvinte sint in legatura dar "de facto" este o mare diferenta, ai sa vezi, cel putin pt. mine sint diferite, indiferent ce zice DEX(cel putin eu am o scuza, aceea ca n-am exersat suficient lb. romana, hi, hi!). Nu vreau acum sa polemizam, doream numai sa subliniez faptul ca noi, parintii, care ne-am sumat benevol acest rol, nu trebuie sa consideram ca, prin faptul ca dam nastere si educam copilul, ii cream acestuia datoria de a ne da ascultare noua si societatii, la urma-urmei e liber sa faca ce vrea la majorat, atunci datoria noastra este indeplinita (legal nu mai avem responsabilitati)dar cum ramine cu faptul ca responsabilitatea ramine toata viata(te vei simti responsabil de actiunile nereusite sau reprobabile ale copilului, vei simti ca nu ai stiut sa-i insufli suficient sentimentul de responsabilitate ce-ar trebui sa ne ghideze-n toate).