De-as mai trai doar 1 luna...
Raspunsuri - Pagina 5
2girlsmum spune:
De mult imi propusesem sa ajung si eu pe aici, dar nu venise inca clipa...Conchita, Emilia o citeaza intr-un fel pe Vektros care spune ca ori traiesti toata viata intr-un fel care sa-ti afecteze viitorul vesnic, ori daca nu, mai bine te lasi de sportul asta, a incerca sa faci ceva in ultima suta de metri nu prea tine...Ca o paranteza, subscriu la asta si mi se pare o chestie f.importanta, mai ales ca exista o anume atitudine in randurile unor credinciosi, care considera ca odata ce ai crezut (l-ai primit pe Iisus ca Mantuitor personal si ca urmare ai primit Viata si Mantuirea- fapt de asemeni foarte adevarat si minunat!)ti-ai asigurat prin asta un "bilet" pentru ceruri care va sta la buzunarul de la piept si va fi valabil pentru intrare indiferent de felul in care acel om isi continua traiectoria crestina...
In continuare, Emilia vrea sa spuna ca nu se poate (este cu neputiinta, nu ca nu este bine)ca cineva sa practice "sportul religiei" toata viata, incepand de la ziua 1, din cauza ca este nevoie mai intai de o constientizare a starii de pacat care sa rezulte apoi intr-o deschidere si o primire a Maintuitorului.Pentru unii, se prea poate ca aceasta clipa a Metanoiei (schimbarea mintii, pocainta)sa survina la o varsta destul de adulta, si se mai poate chiar ca dupa acest eveniment, omul respectiv sa mai aiba de trait..poate doar o luna...Si asa se face ca persoana respectiva are in spate o viata traita intr-un anume fel, si in fata, o singura luna in care Viata noua intrata in el lucreaza si aduce anume roade..
asta ca sa interpretez un pic gandul Emiliei...
In ceea ce ma priveste, sa stiti ca m-am surprins chiar de foarte multe ori in ultimele zile, mai ales ser,i inainte de culcare, gandindu-ma cum as trai oare daca as sti ca astea sunt ultimele 30 de zile...Nu pot sa dau un raspuns scurt, cred ca este un complex de teama (de ce sa nu recunosc asta?)amestecat cu acel dor si bucurie ca voi fi Acolo, in prezenta si in dragostea Sa..amestecat bineinteles cu griji pentru cei care raman..Nu ii cred pe cei care spun ca ar face nu stiu ce chestii extraordinare sau si-ar sparge rupe frustrarile, aplica gandurile obscene, etc.Astea sunt raspunsuri date ca sa shocheze sau sa deconcerteze autorul topicului poate (parerea mea).Eu cred ca as incerca sa imi amintesc toate chestiile nerezolvate, ma refer la cele in care am incalcat in mod voit sau nevoit justitia omeneasca( caci stiu ca cea divina asculta de alte legi).Jigniri in care persoana este inca suparata pe mine, lucruri imprumutate si neinapoiate, promisiuni trecute cu vederea...nu as avea pretentia ca as fi in stare sa descopar totul, dar in masura in care memoria mai pastreaza o amprenta clara..stiu si cred ca este nevoie sa ai un asemenea timp impreuna cu constiinta ta, departe de insinuarile sau justificarile pe care ti le ofera altii.Este nevoie pentru cugetul omenesc sa fie eliberat si curatit.Nu vreau sa ma lungesc, ar mai fi multe de spus, poate mai am ocazia sa mai raspund..
Patricia, Miriam si Ruth (6.12.03)
http://community.webshots.com/user/2girlsmum
camiT spune:
Draga Emilia B. si 2girlsmum cat adevar graiti
. muuuuuuulte pentru voi si pentru aceia care care se incred in D-zeu in umblarea lor pe acest pamant.
tot respectul.
Poze la: http://www.score.is.tsukuba.ac.jp/~dorinte/albums/albums/david/thumbs.html
crism spune:
quote:
Ca o paranteza, subscriu la asta si mi se pare o chestie f.importanta, mai ales ca exista o anume atitudine in randurile unor credinciosi, care considera ca odata ce ai crezut (l-ai primit pe Iisus ca Mantuitor personal si ca urmare ai primit Viata si Mantuirea- fapt de asemeni foarte adevarat si minunat!)ti-ai asigurat prin asta un "bilet" pentru ceruri care va sta la buzunarul de la piept si va fi valabil pentru intrare indiferent de felul in care acel om isi continua traiectoria crestina...
girls2mum,
ce ai descris sus nu este adevarata pocainta si sunt intru totul de acord cu tine. Chiar daca cineva zice ca l-a primit pe Isus ca Mantuitor personal si in continuare se complace cu pacatul, nu este adevarat credicncios. Schimbarea se observa atunci cand "te pocaiesti", nu mai ai aceleasi trasaturi de caracter, de gresit mai gresesti, dar cauti sa traiesti viata curata. Traiectoria crestinului este o dovada a mantuirii lui. :)quote:-------->> EXACT!!!
Viata noua intrata in el lucreaza si aduce anume roade..
Cristina, sotia minunatului Sean, mamica la doi pitici frumosi, Connor Ryan 3 ani si Elena Maria 1 an.
AC spune:
quote:
quote:Originally posted by lilanda
Profit de generozitatea titlului si pun si eu o intrebare: citi/cite dintre noi ar dori sa stie cind si cum vor trece "dincolo"?
E sinistru sa stii asa ceva. Si e infiorator sa o stii pentru cineva drag. Spunea cineva ca daca ar mai avea luna de viata ar fi privit cu compasiune... nu, cu groaza zilei de maine in care lumanarea palpainda s-ar putea stinge. Imi e teama de anii care se vor scurge, anii in care tot cauti zambetul ochilor dragi. Ii simti privindu-te si nu-i gasesti. Si atunci ideea ca traieste dupa moarte, ca ne vom intalni..imi pare prea vaga, mai mult dureroasa... E ceva promis..si-l tot astepti..imbatranesti asteptandu-l. Uneori cred ca e mai simplu sa stii ca totul se incheie o data, ca nu exista un inca o data... cata fericire poate recompensa ani de singuratate si durere? Oare cand se implineste visul, nu esti alt om? Cum ne trezim dupa moarte? Cu mintea de dinaintea mortii... atunci cei dragi, nu vor fi straini sau mai precis instrainati? Cu mintea nou nascutului... atunci am putea fi oricine si ce am mai astepta de la reintalnire? Oare viata dupa moarte merita sa fie intr-adevar pretuita si atat de sperata? Si daca nu o pretuim atunci cum o traim pe aceasta?
Anne-Sarah
si mamica sa Andreea
Emilia B. spune:
quote:
Originally posted by conchitaquote:
Originally posted by Emilia B.
Nu poti practica sportul "religiei" toata viata, pentru ca din start ne nastem pacatosi. Doar ulterior, prin constientizarea situatiei noastre spirituale, putem sa ALEGEM sa credem ca putem sa reinnodam relatia pierduta cu Dumnezeu, sau... continuam sa traim in indiferenta, fara sa stim ce pierdem...
Emilia, nu prea inteleg cum NU putem practica sportul religiei toata viata? spui sa reinnodam relatia pierduta, dar daca nu a fost (tu spui ca nu e bine sa fie toata viata), ce sa reinnozi? si cand? in viata de dupa moarte? mesajul tau mi-e complet neclar. e prima oara cand aud de la un credincios ca nu e bine sa crezi toata viata.
Authority Zero
conchita, ceea ce am scris putin mai sus de citatul pe care l-ai dat tu, explica de fapt relatia care are nevoie de reinnodare.
Nu sunt doar vorbe goale, stiu ca e lumea plina de trancaneli filosofice si religioase. Eu am pus suflet in fiecare cuvintel pe care l-am tastat, (desi pare greoi si dificil de citit sau urmarit), pentru ca L-AM TRAIT, L-AM SIMTIT PE PIELEA MEA, sunt adevaruri pe care le-am descoperit si nu pot sa nu spun si la altii despre ele.
Era vorba de relatia de prietenie cu Dumnezeu, de intimitate, pentru care ne-a creat Dumnezeu pe fiecare din noi. Si pe care au experimentat-o din prima clipa de viata doar Adam si Eva. Noi ajungem sa atingem momente de astfel de intimitate cu Dumnezeu doar intr-un timp secund, unii in adolescenta, altii mai adulti,altii la batranete, este momentul ulterior recunoasterii starii personale de pacat care a derivat din natura pacatoasa cu care ne nastem fiecare (si aici vreau sa ma corectez, scrisesem ca din start ne nastem pacatosi - gresit, ne nastem cu natura pacatoasa, dar pentru care inca nu suntem condamnabili, deci bebelusii nu sunt "necurati", dar am mai scris despre asta), este Cunoasterea de Dumnezeu care vine din Nasterea din Nou, din transformarea pe care o face Dumnezeu in noi, in momentul in care ne dam seama ca pentru asta am fost creati, sa ne bucuram de viata pe care Facatorul nostru ne-a daruit-o.
De fapt asta insemna si RELIGIE = in latina RELEGARE, RECONSTRUIRE, refacerea podurilor distruse dintre noi si Dumnezeu.
Asadar, intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem fiecare este: Ce fac de acum incolo, cu restul vietii mele, in lumina a ceea ce mi-a ajuns la creier, a ceea ce STIU? Pentru ca tot ce a fost, trecutul meu, daca realizez ca l-am trait manat de propriile mele egoisme, poate fi sters intr-o secunda de Dragostea celui care vrea sa-mi devina Tatic?
Emilia B. spune:
As dori sa fac o invitatie tuturor celor care citesc aici, si se intreaba cum e viata privita din prisma asta, pe care incerc sa v-o descriu.
Eu voi veni in Romania sapt viitoare in vacanta, si impreuna cu gagiul meu (a se citi sot) si probabil si cu sora lui, vom participa la un Festival de Muzica Crestina Contemporana, Cristia 2004. Noi ne vom numi Sela, vom canta sambata seara, o sa vorbim cu organizatorii sa ne puna mai tarziu in program, ca iubitu' meu vrea sa puna pe fundal cu videoproiector si ceva gen videoclip, cu versurile, pe suport DVD, sa vedem...deci vom avea nevoie macar de un semiintuneric... oricum, va zic ca o sa fie ceva best-ial...
Traiti-va viata, prieteni, profitati de ocaziile ivite, ca nu se stie daca mai apucati viitorul...
Festivalul va avea loc pe 30, 31 iule, 1 aug.
Cred ca este o ocazie buna sa ne cunoastem, dar va invit mai ales sa vedeti o alta latura a crestinismului in Romania si in lume, pe care poate ca n-ati mai intalnit-o niciodata, si va spun cu mana pe inima ca SE MERITA sa va dati o sansa, sa va satisfaceti curiozitatea. Nu va va parea rau!
E un mod pe limba noastra, a generatiei noastre, asa, computer-freaks cum suntem, de inchinare si de lauda aduse lui Dumnezeu!
va dau aici si link-ul pentru detalii, cum sa ajungeti, etc. http://www.cristiamusic.com/index.html
lily spune:
1 luna, 1 saptamina, 1 zi...THE END!
Mi se pare imposibil sa imi imaginez acea ultima zi, stiind ca e ultima...insa subiectul e interesant, provocator si nu pot sa spun de cite ori in ultimii ani nu m-am gindit ce sens are sa traiesti. Deoarece evenimentele s-au derulat cu repeziciune- uneori f.repede- nu am luat mereu decizia corecta. Si m-am gindit ce inseamna sa traiesti fara sa stii daca va mai exista o a doua zi. Nu sufeream de o boala incurabila, insa era o nedumerire, o neliniste la granita cu paranormalul.
Se implinesc 7 ani de cind un prieten de familie a murit , desi era un om puternic, tinar, optimist si f generos, altruist-a facut cancer si f repede s-a stins. Mie mi se parea incredibil ca un om ca el sa moara. De ce? Pt ce a trait, a muncit, a facut copil, daca in final moartea a fost mai tare?
Cind eram in scoala si aveam mult de invatat, unii profesori spuneau celor care nu invatau ca "traiesc momentul/clipa" -intr-un fel ei erai cei fericiti, iar cei care oboseam invatind, facind meditatii, stresati de examene jinduiam la lipsa lor de griji.
Eram anul 3 deja de facultate, dar nu mai era acelasi lucru ca inainte de `89 -o diploma nu mai oferea un serviciu bun si atit. Si au inceput intrebarile- ce caut eu in acea facultate? ce rost are tocitul ala si mersul la niste cursuri la care nu aflam nimic special, decit eram obligati sa participam si atit? ce fac eu cu atita teorie, in fond altii iau examene fara sa de-a pe acolo, fara sa se agite si "pilosii" vor ocupa si locurile cele mai bune dupa aceea, vor cistiga cel mai bine cei mai "smecheri"...si noua fetelor ni se tot repeta obsesiv ca locul nostru e in alta parte si sa ii lasam pe baieti la facultate, sa ii lasam pe cei adusi din alte facultati sa ne ocupe locurile fara admitere, care nu mai conta... asta era acum 10 ani!! Saptamina trecuta ma uitam la stiri- o studenta s-a sinucis din cauza unor examene netrecute! Am realizat cumva ca fusesem la un pas de sinucidere, desi nu constientizasem atunci! Merita viata data in schimbul unor examene picate?
Am simtit mina lui Dumnezeu cum ma aduce la liman, ma scoate din prapastia depresiei si imi reda energia si pofta de viata.
"Nu va ingrijorati de ziua de miine" a devenit un indemn mai mult decit necesar pt o viata sanatoasa.
A trai viata ca si cind azi e ultima zi, inseamna a nu te ingrijora si stresa de nimic, dar nu sa nu iti faci planuri. Inseamna a rezolva dilemele si a te preocupa de tine si cei dragi in niste limite umane, constient ca nu le poti face pe toate odata si nici singur. Inseamna a cauta si a gasi resurse pt azi.
Impresionanta marturia Doniei
"Le sunt recunoscatoare pentru ca, indirect, ascultand povestile lor, m-au invatat sa pretuiesc ceea ce am, am invatat sa traiesc din plin, am invatat ce inseamna "calitatea" vietii.
Sa traiesc din plin nu inseamna extravagante, sau aventura, ci doar sa invat sa traiesc si nu sa vegetez in rutina de a astepta ziua de maine. Am invatat ca nu banii aduc calitate vietii, ci lucrurile acelea speciale care imi fac mie placere: sa-mi petrec timpul cu familia mea, sa am timp sa citesc, sa reusesc sa ma plimb prin padure, sa privesc valurile marii, sa fac o baie relaxanta, sa vad un apus de soare, sa ma minunez de tot ceea ce Dumnezeu imi ingaduie sa vad... De la oamenii pe care i-am ingrijit am invatat sa ofer dragoste, sa iert, sa nu judec, sa accept si sa inteleg. Nu sunt o super-femeie, gresesc uneori fata de altii si ma doare ca o fac, dar fiecare greseala e o lectie din care invat si ma rog lui Dumnezeu sa-mi bage mintile in cap.
Poate stiti sau poate nu stiti, dar sunt atat de multi oameni care nu au o calitate a vietii. Nu asteptati un dead-line, pentru ca uneori acesta vine cand deja e prea tarziu."
"Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc" -Andre Malraux
alinamoro spune:
Emilia,tu canti in grupul Sela? Am ascultat o caseta audio cu grupul Sela,am primit-o de la cineva,mi-a placut foarte mult.
Doar in Cluj-Napoca de va tine concertul?
Imi pare rau ca eu n-am cum sa merg,e cam departe din Arad.
alina
Emilia B. spune:
Alina, drept sa-ti zic acum cand ascult caseta aia... ma ajuta sa raman in umilinta... am facut-o acum 7 ani, eram chiar la inceputuri... cand te gandesti ca am facut-o in camera noastra, 5 oameni, in 2 sapt!
Intre timp am stat deoparte, a trebuit sa ne lasam slefuiti un pic sub Mana Olarului, desi stiam ca asta ne e viziunea pe viata, sa-I dam lauda Facatorului nostru cantand, si eu si sotul meu (asta a fost un lucru care ne-a si unit). Dar trebuia sa lasam pe Dumnezeu sa lucreze si la caracterele noastre, nu era suficient ca aveam voci bune si ca eram talentati cu caru' (ma refer la sotul meu), trebuia sa invatam ce inseamna sa-I dam LUI DUMNEZEU toata slava, si nu sa ne oprim si noi cateva firimituri macar... ca "Ce avem fara sa fi primit?"
Oricum, cred ca Dumnezeu si-a implinit scopul si cu caseta aia,asa cum e.
Acum pot sa spun ca ne-am mai definit un pic si stilul, si suna mult mai bine decat acum 7 ani...
Va mai fi dupa o sapt alt concert, pe litoral, dar nu cred ca o sa putem ajunge si la ala, nu de alta, dar mergem acasa sa ne relaxam... apoi avem 2 fetite mici...
Asta e... oricum dupa aia intentionam sa finalizam albumul (acum avem doar 5 piese), si probabil ca o sa ai ocazia sa le asculti.
Apoi Aradul nu-i foarte departe de Cluj, cand te gandesti ca noi o sa venim de la Galati...